In­su­lă în pană

LUNI DE ZI­LE DU­PĂ URA­GA­NUL MA­RIA, PUERTO RICO ÎNCĂ ÎȘI RE­VI­NE DIN CEA MAI ÎNDELUNGATĂ PANĂ DE CU­RENT DIN ISTORIA STATELOR UNI­TE.

National Geographic Romania - - SUMAR - TEXT: DAVID BRINDLEY FOTO: CA­ROL GUZY

Puerto Rico se re­fa­ce cu di­fi­cul­ta­te du­pă cea mai lun­gă pană de cu­rent din istoria Statelor Uni­te.

„PESCARII DE AICI SU­FE­RĂ”, spu­ne Ya­ma­ry Mo­ra­les Tor­res, în vârstă de 41 de ani, stând în cur­tea ei cu ve­de­re la țăr­mul sud-es­tic a insu­lei Puerto Rico. Por­nind înain­tea zo­ri­lor, Ya­ma­ry și alți 14 pes­cari din car­ti­e­rul ei tre­bu­ie să își pre­gă­te­as­că băr­ci­le și echi­pa­men­tul de pes­cu­it în întu­ne­ric. „N-avem un­de să re­fri­ge­răm peștii pri­nși”, adau­gă ea. „Așa că tre­bu­ie să-i vin­dem ime­diat.”

La 20 sep­tem­brie 2017, Ura­ga­nul Ma­ria a lo­vit us­ca­tul nu de­par­te de Playa El Ne­gro din Ya­bu­coa, un­de lo­cu­i­esc Ya­ma­ry și fa­mi­lia ei ex­tin­să. Fur­tu­na a între­rupt cu­ren­tul pe între­a­ga in­su­lă, un te­ri­to­riu al Statelor Uni­te cu 3,3 mi­li­oa­ne de ce­tățeni. Cinci luni mai târziu, acest car­ti­er cu nu­mai 14 lo­cu­i­nțe – toate ava­ria­te și inun­da­te de fur­tu­nă – tot nu avea elec­tri­ci­ta­te și ni­cio idee când va fi res­ta­bi­li­tă.

Pes­car de a treia ge­ne­rație, Ya­ma­ry lo­cu­i­ește cu pă­ri­nții ei vârst­nici în ca­sa lor dă­ră­pă­na­tă din be­ton. So­ra ei ge­a­mă­nă, Yas­min, lo­cu­i­ește la do­uă ca­se mai înco­lo, înve­ci­nându-se cu un fra­te și fa­mi­lia lui. Toți au fost eva­cuați înain­te de fur­tu­nă, dar, ne­a­vând alte opți­uni, s-au întors la ca­se­le lor. „Viața e foar­te tris­tă acum”, spu­ne Ya­ma­ry. „Dar nu plec. Ră­mân aici.”

Ace­as­tă te­na­ci­ta­te aju­tă Puerto Rico să se re­fa­că du­pă dis­tru­ge­ri­le ma­si­ve pro­du­se de ura­gan. Ali­men­ta­rea cu elec­tri­ci­ta­te și apă a fost res­ta­bi­li­tă în câte­va săp­tă­mâni în zo­ne­le ur­ba­ne ma­jo­re ale insu­lei, dar oda­tă cu apro­pi­e­rea pri­mă­ve­rii, pes­te 100.000 de lo­cu­i­tori – toți în zo­ne ru­ra­le și să­ra­ce cam ca Playa El Ne­gro – au ră­mas în întu­ne­ric. Po­pu­lația insu­lei va avea ne­voie de mai mult decât ho­tă­râre pen­tru a-și re­ve­ni com­plet, da­că așa ce­va e po­si­bil.

Cea mai pu­ter­ni­că fur­tu­nă ca­re a lo­vit Puerto Rico în ul­ti­mii 89 de ani, Ura­ga­nul Ma­ria, a adus vânturi cu pu­te­re de tor­na­de. Ploi­le ma­si­ve au pro­vo­cat inun­dații ca­tas­tro­fa­le, ca­re au luat cu ele po­duri și au inun­dat car­ti­e­re între­gi. In­fras­truc­tu­ra, de­ja pre­ca­ră du­pă ani de ne­gli­ja­re, a fost dis­tru­să.

Apa cu­ren­tă a fost între­rup­tă pen­tru ma­re par­te din po­pu­lație. Co­mu­ni­cați­i­le că­tre și din­spre Puerto Rico au fost aproa­pe im­po­si­bi­le zi­le între­gi. Ae­ro­por­tu­ri­le au fost închi­se, întârzi­ind efor­tu­ri­le de re­cu­pe­ra­re, de­oa­re­ce pro­vi­zi­i­le veneau cu avi­o­nul sau cu va­po­rul. Iar Age­nția Fe­de­ra­lă pen­tru Ges­ti­o­na­rea Urge­nțe­lor (FEMA), însăr­ci­na­tă cu aju­to­rul în caz de de­zas­tre, era so­li­ci­ta­tă la ma­xi­mum du­pă ce alte do­uă ura­ga­ne ma­jo­re lo­vi­se­ră SUA în mai puțin de o lu­nă.

Re­zul­ta­tul a fost cea mai îndelungată pană ma­jo­ră de cu­rent din istoria Statelor Uni­te, iar mul­te co­mu­ni­tăți de pe in­su­lă au fost lă­sa­te fă­ră apă cu­ren­tă timp de luni de zi­le. Nu se pu­tea trage apa la toa­le­te; nu exis­ta apă pen­tru dușuri, băi sau spă­la­rea ru­fe­lor. Oa­me­nii au fost ne­voiți să se ba­ze­ze pe apa îmbu­te­lia­tă, dar pro­vi­zi­i­le erau li­mi­ta­te. Pli­te­le elec­tri­ce inu­ti­le au fost înlo­cu­i­te cu une­le pe pro­pan. Fă­ră re­fri­ge­ra­re, mânca­rea a pu­tre­zit și me­di­ca­men­te­le vi­ta­le s-au alte­rat. Nu­mai lo­cu­i­nțe­le cu ge­ne­ra­toa­re pro­prii au scă­pat de întu­ne­ric du­pă apus, pen­tru câte­va ore. Nu s-a mai pus pro­ble­ma ae­ru­lui con­diți­o­nat, ca­re să re­du­că ză­pușe­a­la. Toate avan­ta­je­le mo­der­ne pe ca­re le luăm ca pe ce­va nor­mal au fost ui­ta­te.

PE 19 FE­BRUA­RIE, elec­tri­ci­ta­tea a re­venit, în sfârșit, într-un car­ti­er de la pe­ri­fe­ria Mo­ro­vi­su­lui, un orășel din nor­dul cen­tru­lui de­lu­ros al insu­lei. Când s-au aprins lu­mi­ni­le în ca­sa ei, Ma­ry­sol Ri­ve­ra Ri­vas, de 51 de ani, a să­rit în sus de bu­cu­rie, și-a îmbrățișat ve­ci­nii și a închi­nat o do­ză de be­re. „Aco­lo-s ul­ti­me­le hai­ne spă­la­te de mână”, a ex­cla­mat ea, ară­tând spre o frânghie cu ru­fe ca­re flu­tu­rau în vânt. „E pri­ma da­tă în cinci luni când pu­tem săr­bă­tori. Acum trăim!”

Chiar și du­pă ce ali­men­ta­rea cu elec­tri­ci­ta­te și apă va fi res­ta­bi­li­tă pe toa­tă insu­la, oa­me­nii tot vor avea de-a fa­ce cu ur­mă­ri­le. „Fur­tu­na ia cu si­ne te­me­lia so­ci­e­tății. Tot ce cre­de­ai că îți dă cer­ti­tu­di­ne nu mai es­te”, spu­ne psi­ho­lo­gul Do­min­go Mar­qués, de 39 de ani, pro­fe­sor aso­ciat la Uni­ver­si­ta­tea Albi­zu din San Juan. „Ve­zi că oa­me­nii sunt ne­li­niștiți, de­pri­mați, spe­riați.” Mar­qués es­ti­me­a­ză că între 30% și 50% din po­pu­lație su­fe­ră de tul­bu­ra­re de stres post-trau­ma­tic, de­pre­sie sau an­xi­e­ta­te.

To­tuși, Mar­qués es­te un op­ti­mist re­zer­vat. „Am vă­zut mul­tă re­zi­li­e­nță. Nu ple­căm ni­căi­eri. Re­con­stru­im”, spu­ne el. „Vom fi bi­ne. Dar n-ar tre­bui să încer­căm să re­venim la nor­mal, pen­tru că lu­cru­ri­le nu vor mai fi ni­ci­o­da­tă nor­ma­le.”

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.