ÎNTOTDEAUNA MI-A PLĂCUT SĂ CONDUC.
Fac anual câteva zeci de mii de kilometri. Pe drumuri line sau șerpuite, prin peisaje uimitoare… Dar și pe drumuri care îți taie răsuflarea din cauza stării lor proaste. Le știți: sunt șosele pe care circulăm și pe care ne petrecem o bună parte din viață.
În urmă cu doi ani am oprit pentru câteva minute după serpentinele de la Cheia, în Brașov, și am ridicat drona. Tocmai mi-o cumpărasem pe prima, pentru că simțeam că am nevoie de o schimbare la propriu. Încercasem tot ce însemna fotografie clasică, de la sol, iar înălțimile rămăseseră ultima frontieră. Atunci, la Cheia, s-a născut prima imagine din această serie, cu drumul DN1A croindu-și calea ca un șarpe printre brazii din Carpați. Apoi, pentru că Transilvania îmi e dragă, am continuat, fotografiind periodic (și în fiecare anotimp) șoselele șerpuite care ne duc sau ne aduc prin și din Transilvania.
Sunt un fotograf atipic, convertit dintr-un fost programator. Mi-au plăcut întotdeauna științele exacte și formele geometrice, iar șoselele care șerpuiesc perfect printre munți, printre copaci sunt, într-un fel, exact ce căutam: reprezentări geometrice exacte, texturi și forme matematic creionate în peisaj. Când fotografiezi, e foarte important să nu îți pierzi entuziasmul, să cauți tot timpul ceva nou, să fii curios. Pentru mine, zborul cu drona a reprezentat un nou început. Acum iau drona cu mine peste tot.
Între timp, am adunat peste 250 de imagini cu șoselele României, extinzând proiectul inițial de la drumurile care ne duc în Transilvania la șoselele din întreagă țară. O radiografie aeriană a șoselelor noastre ne arată o lume diversă, o lume frumoasă, România șerpuită, sinuoasă, așa cum este ea.