REPUBLICA MOLDOVA

Prinde momentul de grație al începuturilor.

În 2015, liderii mondiali din ONU au stabilit 17 obiective pentru reducerea sărăciei, a inegalității și a altor rele globale până în 2030. Astfel de scopuri sunt susținute de multă vreme de filantropi ca Bill și

Melinda Gates. Așa că în 2017 Fundația Gates a lansat Goalkeepers, o inițiativă pentru acțiune și urmărirea rezultatelor. Raportul său din 2018 spune că s-au făcut „ameliorări extraordinare ale condiției umane”, dar, în același timp, atrage atenția că sunt necesare mai multe investiții și inovații pentru combaterea sărăciei pentru a nu frâna progresele. Recent, soții Gates ne-au acordat un rar interviu dublu despre noul raport.

Susan Goldberg: Tocmai am citit raportul Goalkeepers. De ce ați hotărât să vă implicați în această acțiune?

Melinda Gates: Pentru că suntem de părere că veștile – lumea a făcut progrese incredibile, s-a redus sărăcia – nu s-au prea aflat. ONU a stabilit obiective excelente de viitor care să ne ajute să combatem în continuare sărăcia și vrem să ne asigurăm că oamenii se simt responsabili pentru progresul acesta și să inspirăm generația următoare de lideri care își vor asuma aceste sarcini. Unul dintre lucrurile care mi-au plăcut la raport este că își tratează cititorii ca pe niște adulți; spuneți că există domenii în care merge greu și nu progresăm pe cât am vrea. Vorbiți în special de faptul că sărăcia se reduce peste tot, dar nu atât de repede în Africa.

„OPTIMISMUL E IMPORTANT PENTRU CĂ ESTE UN MOD DE

A VEDEA CE SE POATE ȘI, APOI, DE A AJUTA LUCRURILE

SĂ SE ÎNTÂMPLE.”

—MELINDA GATES

MG: Când călătorim pe continent, vedem un potențial incredibil mai ales la tinerii care cresc acum, cu atâta energie și ingeniozitate. Dar realitatea este că există și sărăcie. Și atunci cum să garantezi că progresul pe care îl observăm în locuri ca Rwanda și Etiopia ajunge la toată lumea? Și că se răspândesc lecțiile învățate în anumite țări?

Ce observați de la țară la țară? Cine se descurcă foarte bine?

Bill Gates: Chiar și o țară foarte săracă poate funcționa excelent în sectoare ca sănătatea, agricultura sau educația. Asta ne dă motive solide de speranță, pentru că putem reproduce rezultatele de acolo. Rwanda a făcut pionierat în domeniul calității serviciilor de sănătate. În Etiopia, agricultura se dezvoltă cu peste 5% pe an. În educație, vedeta este Vietnamul, pentru că stă atât de bine față de ce ne-am aștepta având în vedere situația economică de acolo. Dar de-abia când le ai pe toate trei la un loc – sănătate, educație, agricultură – poate ajunge să stea o țară pe propriile picioare.

MG: Un alt lucru încurajator: [din punct de vedere al populației] Rwanda este o țară foarte mică, Etiopia este a doua de pe continentul african – dar au învățat lecțiile care i-au ajutat pe oameni să progreseze în alte părți ale lumii. Se uită la ce s-a întâmplat în agricultură în Asia și cum a reușit Brazilia să reducă fenomenal rata întârzierilor de dezvoltare [la copiii subnutriți] într-o țară atât de mare, care suferă de atâta sărăcie.

Vorbind de învățatul de la alții, m-a impresionat exemplul Vietnamului, unde sunt copii de 15 ani care la testele internaționale din școală obțin rezultate la fel de bune ca tinerii din Marea Britanie sau din SUA. Ce lecții din Vietnam se pot transplanta în alte țări?

BG: Încercarea de a evalua cât se învață este ceva foarte nou. Până acum, planul țărilor sărace era mai mult să îi aducă pe copii la școală – iar rata de prezență a crescut foarte mult, și la fete, și la băieți. Dar cea mai mare piesă lipsă rămâne cantitatea de informații pe care o asimilează. Câteva țări și-au format profesorii cum trebuie, au adus materialele adecvate în clase și astfel au obținut rezultate cu mult peste așteptări.

MG: Privind obiectivele noului mileniu stabilite [în 2000] de ONU, vedem că unul dintre ele a fost ca cei mici să meargă la școală. În esență, scopul a fost atins, mai ales în învățământul primar, dar și în cel secundar. E deci foarte plăcut să vezi cum se atinge un obiectiv, dar acum, cu noul set, problema va fi să atingem calitatea dorită a asimilării și educației.

Vorbeam despre continentul african: faptul că are atâția tineri este și o provocare uriașă, și o șansă excelentă. Puteți dezvolta puțin subiectul?

BG: În prezent, în Africa trăiesc aproximativ un miliard de oameni din cele circa șapte miliarde

de pe planetă. În decursul secolului, va ajunge să cuprindă peste jumătate din tinerii lumii. Pe măsură ce acei tineri ajung pe piața muncii, dacă se investește corect – în stabilitate, educație, sănătate –, Africa va beneficia de mai multă dezvoltare și inovație decât multe alte locuri. Pe de altă parte, dacă nu ne ocupăm de criza HIV, nu vom avea decât un număr tot mai mare de persoane infectate. Dacă nu ai condiții, tinerii – mai ales bărbații – pot spori instabilitatea. Așadar, Africa se află în cumpănă.

Ați vorbit de criza HIV. Care sunt diferențele de abordare între țările africane?

BG: Cel mai grav au fost afectate de epidemie zonele sudice și estice ale Africii: acolo sunt 80% dintre cazuri și prevalența este foarte mare. În multe locuri, majoritatea femeilor sunt infectate înainte de 30 de ani. Medicamentele [antiretrovirale] au făcut o diferență enormă în aceste țări: a scăzut mult rata deceselor. Și transmiterea virusului de la mamă la copil – multe țări au redus-o eficient. Există comunități stigmatizate, de exemplu cele de consumatori de droguri, de lucrătoare sexuale sau de bărbați care fac sex cu alți bărbați. Acum trebuie să analizăm fiecare țară și să spunem: OK, acționează adecvat în fiecare comunitate? Ce tactici de prevenție funcționează?

MG: Printre cele mai îngrijorătoare probleme, cum a spus și Bill, este situația tinerelor: rata de infecție cu HIV în comunitate este foarte mare, au un risc enorm să se infecteze. Deci este important să informăm populația despre mijloacele de prevenție și despre testare. Celălalt mesaj care trebuie transmis vizează metodele de planificare familială, indiferent de HIV/ SIDA. Sunt importante din multe motive.

Melinda, în problema aceasta te-ai implicat cel mai mult. Ne poți povesti puțin despre ea?

MG: Planificarea familială este crucială peste tot, în orice comunitate de pe planetă, pentru că dacă femeia poate decide dacă și când să facă un copil, va fi mai sănătoasă – și copilul la fel. O confirmă unele dintre cele mai vechi studii globale despre sănătate. În vizitele mele în Africa, cel mai puternic m-a impresionat că femeile știu despre contraceptive și vor să aibă acces la ele, dar pur și simplu nu le sunt livrate cum și unde au nevoie. Din 2012, au început să ia contraceptive încă 40 de milioane de femei. E un progres, dar insuficient: trebuie să asigurăm accesul la contraceptive pentru 200 de milioane de femei. Dacă facem asta, oamenii vor avea șansa să își ridice familiile din sărăcie. Pentru că, dacă pot să decidă intervalele la care li se nasc copiii, îi pot și hrăni, și educa, femeia poate munci și contribui la venitul familiei. Se schimbă toată dinamica familiei, se schimbă și comunitatea și, în cele din urmă, obții efectele la nivel de țară, care avantajează pe toată lumea.

Amândoi ați călătorit pe tot globul și ați văzut problemele de aproape. Dacă ați putea să rezolvați un lucru cu o baghetă magică, pe care l-ați alege?