RE­PU­BLI­CA MOLDOVA

National Geographic Romania - - Sumar - INTERVIU DE: SUSAN GOLDBERG FOTO: BRINSON+BANKS

Prin­de mo­men­tul de grație al înce­pu­tu­ri­lor.

În 2015, li­de­rii mon­dia­li din ONU au sta­bi­lit 17 obi­ec­ti­ve pen­tru re­du­ce­rea să­ră­ci­ei, a ine­ga­li­tății și a altor re­le glo­ba­le până în 2030. Ast­fel de sco­puri sunt su­sți­nu­te de mul­tă vre­me de fi­lan­tro­pi ca Bill și

Melinda Ga­tes. Așa că în 2017 Fun­dația Ga­tes a lan­sat Goal­ke­e­pers, o iniția­ti­vă pen­tru acți­u­ne și ur­mă­ri­rea re­zul­ta­te­lor. Ra­por­tul său din 2018 spu­ne că s-au fă­cut „ame­li­o­rări ex­traor­di­na­re ale con­diți­ei uma­ne”, dar, în ace­lași timp, atra­ge ate­nția că sunt ne­ce­sa­re mai mul­te in­ves­tiții și ino­vații pen­tru com­ba­te­rea să­ră­ci­ei pen­tru a nu frâna pro­gre­se­le. Re­cent, soții Ga­tes ne-au acor­dat un rar interviu du­blu des­pre no­ul ra­port.

Susan Goldberg: Toc­mai am ci­tit ra­por­tul Goal­ke­e­pers. De ce ați ho­tă­rât să vă im­pli­cați în ace­as­tă acți­u­ne?

Melinda Ga­tes: Pen­tru că sun­tem de pă­re­re că vești­le – lu­mea a fă­cut pro­gre­se in­cre­di­bi­le, s-a re­dus să­ră­cia – nu s-au prea aflat. ONU a sta­bi­lit obi­ec­ti­ve ex­ce­len­te de vi­i­tor ca­re să ne aju­te să com­ba­tem în con­ti­nua­re să­ră­cia și vrem să ne asi­gu­răm că oa­me­nii se simt res­pon­sa­bi­li pen­tru pro­gre­sul aces­ta și să in­spi­răm ge­ne­rația ur­mă­toa­re de li­deri ca­re își vor asu­ma aces­te sar­cini. Unul din­tre lu­cru­ri­le ca­re mi-au plă­cut la ra­port es­te că își tra­te­a­ză ci­ti­to­rii ca pe niște adu­lți; spu­neți că exis­tă do­me­nii în ca­re mer­ge greu și nu pro­gre­săm pe cât am vrea. Vor­biți în spe­cial de fap­tul că să­ră­cia se re­du­ce pes­te tot, dar nu atât de re­pe­de în Afri­ca.

„OPTIMISMUL E IM­POR­TANT PEN­TRU CĂ ES­TE UN MOD DE

A VEDEA CE SE POA­TE ȘI, APOI, DE A AJUTA LU­CRU­RI­LE

SĂ SE ÎNTÂMPLE.”

—MELINDA GA­TES

MG: Când că­lă­to­rim pe con­ti­nent, ve­dem un po­te­nțial in­cre­di­bil mai ales la ti­ne­rii ca­re cresc acum, cu atâta ener­gie și in­ge­ni­o­zi­ta­te. Dar re­a­li­ta­tea es­te că exis­tă și să­ră­cie. Și atunci cum să ga­ran­te­zi că pro­gre­sul pe ca­re îl ob­ser­văm în lo­curi ca Rwan­da și Eti­o­pia ajun­ge la toa­tă lu­mea? Și că se răs­pândesc le­cți­i­le învăța­te în anu­mi­te țări?

Ce ob­ser­vați de la ța­ră la ța­ră? Ci­ne se des­cur­că foar­te bi­ne?

Bill Ga­tes: Chiar și o ța­ră foar­te să­ra­că poa­te fun­cți­o­na ex­ce­lent în sec­toa­re ca să­nă­ta­tea, agri­cul­tu­ra sau edu­cația. Asta ne dă mo­ti­ve so­li­de de spe­ra­nță, pen­tru că pu­tem re­pro­du­ce re­zul­ta­te­le de aco­lo. Rwan­da a fă­cut pi­o­ni­e­rat în do­me­ni­ul ca­li­tății ser­vi­ci­i­lor de să­nă­ta­te. În Eti­o­pia, agri­cul­tu­ra se dez­vol­tă cu pes­te 5% pe an. În edu­cație, ve­de­ta es­te Vi­et­na­mul, pen­tru că stă atât de bi­ne față de ce ne-am aștep­ta având în ve­de­re si­tuația eco­no­mi­că de aco­lo. Dar de-abia când le ai pe toa­te trei la un loc – să­nă­ta­te, edu­cație, agri­cul­tu­ră – poa­te ajun­ge să stea o ța­ră pe pro­pri­i­le pi­ci­oa­re.

MG: Un alt lu­cru încu­ra­ja­tor: [din punct de ve­de­re al po­pu­lați­ei] Rwan­da es­te o ța­ră foar­te mi­că, Eti­o­pia es­te a do­ua de pe con­ti­nen­tul afri­can – dar au învățat le­cți­i­le ca­re i-au aju­tat pe oa­meni să pro­gre­se­ze în alte pă­rți ale lu­mii. Se ui­tă la ce s-a întâmplat în agri­cul­tu­ră în Asia și cum a reușit Bra­zi­lia să re­du­că fe­no­me­nal ra­ta întârzi­e­ri­lor de dez­vol­ta­re [la co­pi­ii sub­nu­triți] într-o ța­ră atât de ma­re, ca­re su­fe­ră de atâta să­ră­cie.

Vor­bind de învăța­tul de la alții, m-a im­pre­si­o­nat exem­plul Vi­et­na­mu­lui, un­de sunt co­pii de 15 ani ca­re la tes­te­le in­ter­nați­o­na­le din școa­lă obțin re­zul­ta­te la fel de bu­ne ca ti­ne­rii din Ma­rea Bri­ta­nie sau din SUA. Ce le­cții din Vi­et­nam se pot tran­splan­ta în alte țări?

BG: Încer­ca­rea de a eva­lua cât se învață es­te ce­va foar­te nou. Până acum, pla­nul ță­ri­lor să­ra­ce era mai mult să îi adu­că pe co­pii la școa­lă – iar ra­ta de pre­ze­nță a cres­cut foar­te mult, și la fe­te, și la băi­eți. Dar cea mai ma­re pi­e­să lip­să ră­mâne can­ti­ta­tea de in­for­mații pe ca­re o asi­mi­le­a­ză. Câte­va țări și-au for­mat pro­fe­so­rii cum tre­bu­ie, au adus ma­te­ria­le­le adec­va­te în cla­se și ast­fel au obți­nut re­zul­ta­te cu mult pes­te aștep­tări.

MG: Pri­vind obi­ec­ti­ve­le no­u­lui mi­le­niu sta­bi­li­te [în 2000] de ONU, ve­dem că unul din­tre ele a fost ca cei mici să me­ar­gă la școa­lă. În ese­nță, sco­pul a fost atins, mai ales în învăță­mântul pri­mar, dar și în cel se­cun­dar. E deci foar­te plă­cut să ve­zi cum se atin­ge un obi­ec­tiv, dar acum, cu no­ul set, pro­ble­ma va fi să atin­gem ca­li­ta­tea do­ri­tă a asi­mi­lă­rii și edu­cați­ei.

Vor­be­am des­pre con­ti­nen­tul afri­can: fap­tul că are atâția ti­neri es­te și o pro­vo­ca­re uriașă, și o șan­să ex­ce­len­tă. Pu­teți dez­vol­ta puțin su­bi­ec­tul?

BG: În pre­zent, în Afri­ca trăi­esc apro­xi­ma­tiv un mi­liard de oa­meni din ce­le cir­ca șap­te mi­liar­de

de pe pla­ne­tă. În de­cur­sul se­co­lu­lui, va ajun­ge să cu­prin­dă pes­te ju­mă­ta­te din ti­ne­rii lu­mii. Pe mă­su­ră ce acei ti­neri ajung pe piața mun­cii, da­că se in­ves­tește co­rect – în sta­bi­li­ta­te, edu­cație, să­nă­ta­te –, Afri­ca va be­ne­fi­cia de mai mul­tă dez­vol­ta­re și ino­vație de­cât mul­te alte lo­curi. Pe de altă par­te, da­că nu ne ocu­păm de cri­za HIV, nu vom avea de­cât un nu­măr tot mai ma­re de per­soa­ne in­fec­ta­te. Da­că nu ai con­diții, ti­ne­rii – mai ales băr­bații – pot spori in­sta­bi­li­ta­tea. Așa­dar, Afri­ca se află în cum­pă­nă.

Ați vor­bit de cri­za HIV. Ca­re sunt di­fe­re­nțe­le de abor­da­re între ță­ri­le afri­ca­ne?

BG: Cel mai grav au fost afec­ta­te de epi­de­mie zo­ne­le su­di­ce și es­ti­ce ale Afri­cii: aco­lo sunt 80% din­tre ca­zuri și pre­va­le­nța es­te foar­te ma­re. În mul­te lo­curi, ma­jo­ri­ta­tea fe­mei­lor sunt in­fec­ta­te înain­te de 30 de ani. Me­di­ca­men­te­le [an­ti­re­tro­vi­ra­le] au fă­cut o di­fe­re­nță enor­mă în aces­te țări: a scă­zut mult ra­ta de­ce­se­lor. Și tran­smi­te­rea vi­ru­su­lui de la ma­mă la co­pil – mul­te țări au re­dus-o efi­ci­ent. Exis­tă co­mu­ni­tăți stig­ma­ti­za­te, de exem­plu ce­le de con­su­ma­tori de dro­guri, de lu­cră­toa­re se­xua­le sau de băr­bați ca­re fac sex cu alți băr­bați. Acum tre­bu­ie să ana­li­zăm fi­e­ca­re ța­ră și să spu­nem: OK, acți­o­nea­ză adec­vat în fi­e­ca­re co­mu­ni­ta­te? Ce tac­tici de pre­venție fun­cți­o­nea­ză?

MG: Prin­tre ce­le mai îngri­jo­ră­toa­re pro­ble­me, cum a spus și Bill, es­te si­tuația ti­ne­re­lor: ra­ta de in­fe­cție cu HIV în co­mu­ni­ta­te es­te foar­te ma­re, au un risc enorm să se in­fec­te­ze. Deci es­te im­por­tant să in­for­măm po­pu­lația des­pre mij­loa­ce­le de pre­venție și des­pre tes­ta­re. Ce­lă­lalt me­saj ca­re tre­bu­ie tran­smis vi­ze­a­ză me­to­de­le de pla­ni­fi­ca­re fa­mi­lia­lă, in­di­fe­rent de HIV/ SIDA. Sunt im­por­tan­te din mul­te mo­ti­ve.

Melinda, în pro­ble­ma ace­as­ta te-ai im­pli­cat cel mai mult. Ne poți po­ves­ti puțin des­pre ea?

MG: Pla­ni­fi­ca­rea fa­mi­lia­lă es­te cru­cia­lă pes­te tot, în ori­ce co­mu­ni­ta­te de pe pla­ne­tă, pen­tru că da­că fe­meia poa­te de­ci­de da­că și când să fa­că un co­pil, va fi mai să­nă­toa­să – și co­pi­lul la fel. O con­fir­mă une­le din­tre ce­le mai ve­chi stu­dii glo­ba­le des­pre să­nă­ta­te. În vi­zi­te­le me­le în Afri­ca, cel mai pu­ter­nic m-a im­pre­si­o­nat că fe­mei­le știu des­pre con­tra­cep­ti­ve și vor să ai­bă ac­ces la ele, dar pur și sim­plu nu le sunt li­vra­te cum și un­de au ne­voie. Din 2012, au înce­put să ia con­tra­cep­ti­ve încă 40 de mi­li­oa­ne de fe­mei. E un pro­gres, dar in­su­fi­ci­ent: tre­bu­ie să asi­gu­răm ac­ce­sul la con­tra­cep­ti­ve pen­tru 200 de mi­li­oa­ne de fe­mei. Da­că fa­cem asta, oa­me­nii vor avea șan­sa să își ri­di­ce fa­mi­li­i­le din să­ră­cie. Pen­tru că, da­că pot să de­ci­dă in­ter­va­le­le la ca­re li se nasc co­pi­ii, îi pot și hrăni, și edu­ca, fe­meia poa­te munci și con­tri­bui la veni­tul fa­mi­li­ei. Se schim­bă toa­tă di­na­mi­ca fa­mi­li­ei, se schim­bă și co­mu­ni­ta­tea și, în ce­le din ur­mă, obții efec­te­le la ni­vel de ța­ră, ca­re avan­ta­je­a­ză pe toa­tă lu­mea.

Amândoi ați că­lă­to­rit pe tot glo­bul și ați vă­zut pro­ble­me­le de aproa­pe. Da­că ați pu­tea să re­zol­vați un lu­cru cu o ba­ghe­tă ma­gi­că, pe ca­re l-ați ale­ge?

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.