Meniul viitorului
Ce o să ajungem să punem pe masă: mâncăruri cu iarbă, insecte și alge.
Priviți spre viitorul a ceea ce mâncăm și veți începe să vă întrebați ce s-ar putea întâmpla cu mesele noastre. Pe măsură ce populația lumii va depăși nouă miliarde până la jumătatea secolului, nevoile noastre de hrană vor crește cu 50%. Cum le satisfacem fără să tăiem și mai multe păduri sau să extindem agricultura industrială, unul dintre principalii factori ai schimbărilor climatice? Cum menținem sănătatea solului ca să le meargă bine culturilor?
Aceste întrebări intră pe un teritoriu tulbure. Însă un lucru este clar, spune LinYee Yuan, editoarea revistei Mold, care se ocupă de viitorul hranei. „Pentru a hrăni nouă miliarde de oameni”, avertizează ea, „vom avea nevoie de participarea tuturor”.
Mulți dintre participanți vor încerca probabil să găsească noi moduri de a produce proteine pe măsură ce producția industrială de animale devine tot mai de nesuportat pentru mediu. Producția de animale de fermă reprezintă cam o șeptime din toate emisiile de gaze cu efect de seră create de om. Carnea de vită produsă în operațiuni de hrănire concentrată necesită de obicei cam de opt ori mai multă apă și de 160 de ori mai mult pământ per calorie decât legumele și cerealele. Nu este de mirare că ONU recomandă să mâncăm mai puțină carne de vită – iar noile companii alimentare iau în serios edictul.
Printre ele și cea care furnizează Beyond Burger, o chiftea de culoarea cărnii de vită cu colorant din sfeclă și proteine din mazăre, deja disponibilă în SUA în vreo 10.000 de magazine alimentare și cel puțin atâtea restaurante. Cel mai apropiat concurent vinde Impossible Burger, o chiftea vegetală, dar zemoasă grație proteinei hem create în laborator. Acel burger se vinde acum în o mie de magazine din SUA și Hong Kong.
Alte companii caută să industrializeze producția de carne complet, astfel încât animalele să nu fie necesare. Liderii din industrie compară producția de carne crescută în laborator cu cea a berii, înlocuind fermentarea cerealelor cu crearea de celule animale în vase de cultură masive. „Va semăna mult cu o berărie”, spune Bruce Friedrich, director executiv al Good Food Institute, un grup din industrie. Și, la fel cum berea este distribuită printr-un robinet, spune Friedrich, „dacă este vorba
de carne tocată, nu va fi diferit”.
Între timp, insectele comestibile găsesc o piață în SUA – mai puțin sub formă de gustări de tip thailandez sau mexican și mai mult ca hrană hiperproteică pentru animale sau ca ingredient în alimentele procesate. Atracția ecologică, mai ales a greierilor, este clară. Greierii oferă mai multe proteine și micro-substanțe nutritive per kilogram decât carnea de vită. O duc bine în înghesuială și întuneric, permițând o producție la scară industrială cu o amprentă minusculă. Produc relativ puține deșeuri, spre deosebire de unele ferme mari de porci și vite, cu lagunele lor de bălegar. Aspire din Austin, Texas, administrează cea mai mare fermă de greieri pentru alimentație din SUA și a construit o afacere prosperă, mai ales cu pulbere de greieri, folosită în patiserie, batoane energizante și smoothie-uri. Întreaga producție pe următorii doi ani este deja vândută.
Companiile alimentare găsesc și tipuri noi de grăsimi. Oamenii de știință întreprinzători au recoltat mai întâi alge din seva unui castan sălbatic, le-au modificat să producă un ulei mai hrănitor în cantități mai mari și le-au hrănit cu trestie de zahăr braziliană în vase de fermentare pe șase niveluri. Apoi le-au stors, creând ulei de alge – un ulei de gătit ușor, cu aromă neutră, grăsimi mononesaturate și un punct de fumegare ridicat, vândut acum sub denumirea Thrive. Ideea, spun susținătorii ei, este să se facă o alternativă eficientă și lipsită de cruzime pentru uleiuri precum cel de palmier, a cărui producție a făcut ravagii ecologice și sociale. Producătorii uleiului de alge spun că folosesc trestie cu certificat de sustenabilitate pentru practicile de muncă și de mediu, arzând trestia pentru a alimenta cu energie fabrica și obținând mai mult ulei pe hectar.
Alte soluții se inspiră din natură. Cercetătorii americani încearcă din anii ’80 să creeze o cereală perenă care să le înlocuiască pe cele anuale precum grâul și porumbul, care necesită arături în fiecare an, privând solul de substanțe nutritive, sporind eroziunea și scurgerea de îngrășăminte. La începutul anilor 2000, personalul de la Institutul Land, un grup de cercetare agricolă din Kansas axată pe ecologie, creștea selectiv o cereală cunoscută sub denumirea populară de pir pentru a crea un soi cu mai mare randament, dimensiune a bobului și rezistență la boli. Rezultatul, numit Kernza, crește azi pe 200 de hectare în Statele Unite. Tot felul de producători de alimente o implementează pentru piață – inclusiv Bien Cuit, o brutărie de lux din Brooklyn, New York, care a făcut pâine cu ea, și Hopworks Urban Brewery din Portland, Oregon, care vinde o bere blondă din Kernza. Speranța este că o cereală mai rezistentă poate ajuta la crearea unei agriculturi mai rezistente.
În orice ar consta mesele noastre peste 50 de ani, schimbările climatice ne vor impune să folosim mai bine ceea ce avem, spune expertul în hrană globală Raj Patel. „Secolul XXI începe să admită că lucruri altădată considerate buruieni și dăunători pot deveni hrană.”