Is­to­rie sub ape

PLA­NUL TUR­CI­EI DE A-ȘI CON­TRO­LA CEA MAI PREȚIOASĂ RE­SUR­SĂ IN­CLU­DE UN BA­RAJ CON­TRO­VER­SAT, CA­RE VA LĂSA MUL­TE ORAȘE SUB APĂ.

National Geographic Romania - - Noiembrie - TEXT: SU­ZY HAN­SEN FO­TO­GRA­FII: MAT­HIAS DE­PAR­DON

Ha­san­keyf es­te un orășel ve­chi de 12.000 de ani, ci­o­plit într-un pla­tou ca­re flan­che­a­ză flu­vi­ul Ti­gru.

Pa­re ieșit din­tr-un basm su­pra­re­a­list. Dea­su­pra orașu­lui se află peșteri cre­a­te de înain­tașii ne­o­li­tici și ru­i­ne­le unei ci­ta­de­le din vre­mea bi­zan­ti­ni­lor. Așe­za­rea poar­tă ur­me ale ro­ma­ni­lor. Are ar­hi­tec­tu­ră is­la­mi­că im­por­tan­tă, in­clu­siv un pod pes­te Ti­gru ca­re a con­sa­crat-o drept avan­post pe Dru­mul Mă­tă­sii. E po­si­bil ca Mar­co Po­lo să fi tra­ver­sat pe aici în drum spre Chi­na.

Ha­san­keyf es­te și un oraș ac­tiv în sud-es­tul Tur­ci­ei, cu pi­ețe și gră­dini, mos­chei și ca­fe­ne­le – un loc cu un sen­ti­ment pal­pa­bil al con­ti­nu­i­tății is­to­ri­ce și al su­pra­vi­ețu­i­rii.

Cu toa­te aces­tea, în 2006, gu­ver­nul turc a înce­put în mod ofi­cial lu­cră­ri­le la un ba­raj uriaș pes­te flu­vi­ul Ti­gru ca­re va du­ce la scu­fun­da­rea a apro­xi­ma­tiv 80% din Ha­san­keyf și stră­mu­ta­rea ce­lor 3.000 de lo­cu­i­tori. Ba­ra­jul – Ilı­su – es­te aproa­pe ter­mi­nat acum, iar inun­da­rea ar pu­tea înce­pe ori­când în anul ca­re ur­me­a­ză.

De ce ar de­mo­la o ța­ră unul din­tre ce­le mai mi­ti­ce lo­curi ale sa­le? Pen­tru a îmbu­nă­tăți vi­eți­le lo­cal­ni­ci­lor prin mo­der­ni­za­re, spu­ne gu­ver­nul. Însă proi­ec­tul uriaș adu­ce fo­loa­se și sta­tu­lui turc. Tur­cia nu are sur­se in­di­ge­ne de pe­trol sau ga­ze na­tu­ra­le. Dar are apă.

ÎN PRI­ME­LE DE­CE­NII ale se­co­lu­lui al XX-lea, Re­pu­bli­ca Tur­cia s-a im­pli­cat într-o se­rie de proi­ec­te de mo­der­ni­za­re su­sți­nu­te de stat, me­ni­te să îi dez­vol­te eco­no­mia. Re­gi­u­nea sud-es­ti­că – cu lo­cu­i­tori re­la­tiv să­raci, sub-edu­cați și mi­no­ri­tari kur­zi, ara­bi și asi­ri­eni – a fost în ma­re par­te omi­să. În anii ’70, gu­ver­nul a pro­pus un re­me­diu: un ba­raj co­lo­sal ca­re avea să adu­că elec­tri­ci­ta­te ief­ti­nă în sud-est și să iri­ge

Ba­ra­jul Ata­türk e cel mai ma­re din ța­ră. De­nu­mit du­pă Ke­mal Ata­türk, înte­mei­e­to­rul Tur­ci­ei mo­der­ne, ba­ra­jul a fost con­stru­it pe Eu­frat în anii ’80, în ca­drul vas­tu­lui Proi­ect Ana­to­lia de Sud-Est, pen­tru a ge­ne­ra elec­tri­ci­ta­te, a spri­jini eco­no­mia re­gi­u­nii și a iri­ga zo­ne­le ru­ra­le ale Tur­ci­ei.

te­re­nu­ri­le agri­co­le. Gu­ver­nul turc avea să con­stru­ias­că 22 de ba­ra­je și 19 cen­tra­le hi­dro­e­lec­tri­ce pes­te rețe­aua flu­via­lă Ti­gru și Eu­frat, pre­cum și dru­muri, po­duri și alte ti­puri de in­fras­truc­tu­ră. Pla­nul a fost bo­te­zat Proi­ec­tul Ana­to­lia de Su­dEst (GAP, du­pă acro­ni­mul în lim­ba tur­că).

GAP a de­venit în cu­rând con­tro­ver­sat. Si­ria și Irak, afla­te în aval față de Tur­cia, au pro­tes­tat că Tur­cia pu­tea să le pri­ve­ze de apa atât de ne­ce­sa­ră. În 1984, Par­ti­dul Mun­ci­to­ri­lor din Kur­dis­tan (PKK), o gru­pa­re se­pa­ra­tis­tă mi­li­tan­tă – te­ro­ris­tă, con­form Tur­ci­ei și Sta­te­lor Uni­te – s-a re­vol­tat împo­tri­va a ce­ea ce per­ce­pea ca ne­drep­tăți co­mi­se de sta­tul turc, tran­sfor­mând sud-es­tul în zo­nă de răz­boi. Între timp, băn­ci­le eu­ro­pe­ne au re­tras fi­na­nța­rea, iar Ban­ca Mon­dia­lă a re­fu­zat împru­mu­tu­ri­le din cau­za neînțe­le­ge­ri­lor con­ti­nue din­tre nați­uni, a eva­luă­ri­lor de me­diu ina­dec­va­te și a pre­o­cu­pă­ri­lor le­ga­te de am­ploa­rea stră­mu­tă­rii și pro­te­ja­rea pa­tri­mo­ni­u­lui cul­tu­ral. Chiar și în gu­ver­nul turc, en­tu­zias­mul față de GAP ca proi­ect de mândrie nați­o­na­lă a înce­put să pă­le­as­că, po­tri­vit lui Hi­lal Elver, ca­re a con­si­liat Mi­nis­te­rul Me­di­u­lui în anii ’90, iar acum es­te ra­por­tor spe­cial pen­tru drep­tul la hra­nă al Con­si­li­u­lui Drep­tu­ri­lor Omu­lui al ONU.

Într-ade­văr, du­pă anul 2000 de­veni­se de­ja clar că ba­ra­je­le nu reușe­au să își atin­gă sco­pul pro­pus. „Au ges­ti­o­nat greșit apa și nu au adus dez­vol­ta­re, nici pa­ce”, a spus Elver, no­tând că PKK

și gu­ver­nul încă sunt în con­flict. Astă­zi, elec­tri­ci­ta­tea ge­ne­ra­tă de din­tre ce­le ba­ra­je ter­mi­na­te es­te fo­lo­si­tă în cea mai ma­re par­te altun­de­va. Sa­li­ni­za­rea, un re­zul­tat di­rect al in­tro­du­ce­rii apei pe te­re­nuri să­ra­te prost dre­na­te, a dis­trus fer­me va­lo­roa­se. Pro­fi­tul ob­ţi­nut din ba­ra­je nu a ajuns la mu­ni­ci­pa­li­tă­ţi­le lo­ca­le sau la oa­meni. Mii de per­soa­ne au fost stră­mu­ta­te. Ma­jo­ri­ta­tea au pri­mit com­pen­sa­ţii bă­nești și lo­cu­in­ţe, dar nu su­fi­ci­ent pen­tru a înlo­cui ve­chi­le mij­loa­ce de trai.

Ba­ra­jul Ilı­su ar pu­tea fi unul din­tre ce­le mai dis­truc­ti­ve proi­ec­te GAP de până acum. Es­te sta­bi­lit să inun­de nu nu­mai Ha­san­keyf, ci și de ki­lo­me­tri de eco­sis­tem flu­vial, de si­turi ar­he­o­lo­gi­ce și zeci de orașe și sa­te. Une­le ar­te­fac­te vor fi mu­ta­te la loc si­gur, dar ba­ra­jul va stră­mu­ta în jur de . de oa­meni și va afec­ta alte zeci de mii. Ercan Ay­bo­ğa, in­gi­ner de me­diu și pur­tă­tor de cu­vânt pen­tru Ini­tia­ti­ve to Ke­ep Ha­san­keyf Ali­ve, spu­ne că nu­mă­rul ar pu­tea fi de aproa­pe . . „Es­te un proi­ect uriaș im­pus oa­me­ni­lor din re­gi­u­ne de că­tre gu­ver­nul turc”, a spus Ay­bo­ğa. „Nu are be­ne­fi­cii pen­tru po­pu­la­ţia lo­ca­lă, doar pro­fi­turi pen­tru une­le com­pa­nii și ma­rii pro­pri­e­tari de te­re­nuri.”

Atunci de ce in­sis­tă gu­ver­nul Tur­ci­ei? La ur­ma ur­mei, alte ţări, in­clu­siv SUA, re­con­si­de­ră be­ne­fi­ci­i­le și ris­cu­ri­le ba­ra­je­lor și chiar eli­mi­nă une­le ba­ra­je pen­tru a re­fa­ce cur­sul na­tu­ral al apei și ha­bi­ta­te­le ri­ve­ra­ne. Și exis­tă mo­da­li­tă­ţi mai pu­ţin dis­truc­ti­ve de a ge­ne­ra elec­tri­ci­ta­te, cum ar fi ener­gia so­la­ră.

Mul­ţi cred că obi­ec­ti­vul gu­ver­nu­lui es­te pur și sim­plu să con­tro­le­ze ace­as­tă re­sur­să na­tu­ra­lă

pen­tru ne­voi­le in­ter­ne și pen­tru se­cu­ri­ta­tea Tur­ci­ei. Un caz re­le­vant: când li­de­rul PKK, Abdul­lah Öca­lan, s-a re­fu­giat în Si­ria, unul din­tre ar­gu­men­te­le în ne­go­ci­e­re fo­lo­si­te de Tur­cia pen­tru a-l re­cu­pe­ra a fost că pu­tea opri ali­men­ta­rea cu apă a ţă­rii. Apa „poa­te fi fo­lo­si­tă ca ar­mă împo­tri­va Ira­ku­lui și a Si­ri­ei”, a spus John Cro­foot, re­zi­dent ame­ri­can ne­per­ma­nent și fon­da­tor al Ha­san­keyf Mat­ters. „Es­te un avan­taj com­pe­ti­tiv.”

Pri­mă­va­ra ace­as­ta, se­ce­ta din Irak s-a înrău­tă­ţit, iar Ti­grul a scă­zut la un ni­vel pe­ri­cu­los. Gu­ver­nul ira­kian a fă­cut lob­by con­tra pla­nu­lui Tur­ci­ei de-a înce­pe um­ple­rea la­cu­lui de acu­mu­la­re al Ba­ra­ju­lui Ilı­su în iu­nie. Tur­cii au con­sim­ţit. Fa­tih Yıl­dız, am­ba­sa­do­rul Tur­ci­ei în Irak, le-a spus cri­ti­ci­lor: „Am ară­tat din nou că pu­tem pu­ne ne­voi­le ve­ci­nu­lui nos­tru înain­tea alor noas­tre”. Însă, timp de de­ce­nii, ati­tu­di­nea gu­ver­nu­lui a ră­mas, în esen­ţă, ace­e­ași: Ira­kul are pe­trol, dar Tur­cia are apă și poa­te fa­ce ce vrea cu ea.

OA­ME­NII DIN HA­SAN­KEYF au pro­tes­tat în mar­tie, du­pă ce ofi­cia­li­tă­ţi­le au tri­mis or­di­ne de eva­cua­re co­mer­cian­ţi­lor din ba­za­rul is­to­ric și le-au spus să înce­a­pă să se mu­te în noi­le se­dii din No­ul Ha­san­keyf, o se­rie de clă­diri anos­te, în cea mai ma­re par­te ne­lo­cu­i­te, de pe o câmpie din apro­pi­e­re. Co­mer­cian­ţii au ar­gu­men­tat că afa­ce­ri­le lor nu se pu­te­au de­ru­la într-un oraș fan­to­mă. Eva­cua­rea, spu­neau ei, le încăl­ca drep­tul la mun­că. Au avut câștig de cau­ză, chiar da­că doar tem­po­rar.

În anii tre­cu­ţi de la înce­pe­rea con­stru­i­rii ba­ra­ju­lui, oa­me­nii au trăit într-o in­cer­ti­tu­di­ne chi­nu­i­toa­re, nești­ind când vor fi ne­voi­ţi să-și pă­ră­se­as­că lo­cu­in­ţe­le. Po­tri­vit ul­ti­me­lor in­for­ma­ţii, gu­ver­nul ur­ma să înce­a­pă um­ple­rea la­cu­lui în iu­lie. Nu s-a întâmplat. Așa că oa­me­nii aște­ap­tă și trăi­esc. Ca și cum, cu cât Ha­san­keyf ră­mâne mai mult timp nei­nun­dat, cu atât le e mai ușor să cre­a­dă că nu va fi ni­ci­o­da­tă.

Su­zy Han­sen es­te o scri­i­toa­re ca­re lo­cu­i­ește în Istan­bul. Pri­ma ei car­te, No­tes on a Fo­reign Co­un­try, a fost fi­na­lis­tă a Pre­mi­u­lui Pu­lit­zer.

FOTO: MAT­HIAS DE­PAR­DON, INSTI­TU­TE

Stră­ve­chi­ul oraș Ha­san­keyf se ri­di­că pe ma­lul Ti­gru­lui. Ba­ra­jul Ilı­su va fa­ce flu­vi­ul să cre­as­că apro­xi­ma­tiv60 de me­tri, scu­fun­dând ace­as­tă ca­fe­nea mo­der­nă, ru­i­ne­le po­du­lui de 900 de ani din spa­te­le ei și pește­ri­lene­o­li­ti­ce (în fun­dal).

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.