REPERE MUZICALE

COPIII NĂSCUȚI PRE­MA­TUR AU MUL­TE OBSTACOLE DE DEPĂȘIT. UN PROIECT MUZICAL INOVATOR I-AR PU­TEA AJUTA SĂ CREASCĂ SĂNĂTOȘI.

National Geographic Romania - - Medicina - —CATHERINE ZUCKERMAN

La Spi­ta­lul Uni­ver­si­tar din Ge­ne­va, unii be­be­luși născuți pre­ma­tur sunt îngri­jiți, prin­tre alte­le, și cu mu­zi­că. Dar, spre de­o­se­bi­re de alte pro­gra­me muzicale de la te­ra­pie in­ten­si­vă ne­o­na­ta­lă (TIN), proi­ec­tul inovator in­clu­de trei cânte­ce anu­me, as­cul­ta­te de cei mici prin căști spe­cia­le fă­cu­te pen­tru ca­pe­te­le lor mici și fra­gi­le. Aces­tea fac par­te din­tr-un stu­diu ca­re înce­ar­că să înțe­le­a­gă efec­tul mu­zi­cii asu­pra crei­e­ru­lui co­pi­lu­lui năs­cut înain­te de ter­men și ca­pa­ci­ta­tea aces­tu­ia de a re­cu­noaște me­lo­dia, tem­po­ul și to­na­li­ta­tea – abi­li­tăți le­ga­te, se pa­re, de pro­ce­sa­rea lim­ba­ju­lui.

Proi­ec­tul, cre­at de ne­o­na­to­lo­gul Pe­tra Hup­pi, cer­ce­tă­to­rul Ma­nue­la Fi­lip­pa și com­po­zi­to­rul Andre­as Vol­len­wei­der, pre­su­pu­ne sca­na­rea prin RMN a crei­e­re­lor co­pi­i­lor în timp ce as­cul­tă mu­zi­ca și com­pa­ra­rea re­zul­ta­te­lor cu ale be­be­luși­lor ne­ex­puși la mu­zi­că. Me­lo­di­i­le – scur­te și „mult mai sim­ple de­cât Mo­zart”, spu­ne Hup­pi – au fost gândi­te să îi aju­te să adoar­mă, să se tre­ze­as­că sau să in­te­ra­cți­o­ne­ze.

Avan­ta­je­le com­ple­te ale aces­tei me­to­de te­ra­peu­ti­ce vor fi eva­lua­te de stu­dii vi­i­toa­re, dar pri­me­le da­te sunt pro­miță­toa­re. Sca­nă­ri­le RMN ara­tă o crește­re a co­nec­ti­vi­tății crei­e­ru­lui, iar me­lo­di­i­le par să su­sți­nă rit­mul zil­nic de somn și tre­zie – fac­tor ese­nțial pen­tru o dez­vol­ta­re ar­mo­ni­oa­să în zgo­mo­tul de la TIN și al lu­mii lar­gi.

Une­le tehnologii spo­resc spec­ta­cu­los pre­ci­zia și vi­te­za efor­tu­ri­lor doc­to­ri­lor. Iden­ti­fi­ca­rea unei in­fe­cții bac­te­ri­e­ne sau vi­ra­le și a ce­lui mai bun me­di­ca­ment împo­tri­va ei poa­te pre­su­pu­ne o lun­gă aștep­ta­re a re­zul­ta­te­lor he­mo­cul­tu­rii. Dar cer­ce­tă­to­rii au dez­vol­tat bi­o­ci­puri ca­re pot fa­ce o sca­na­re mi­cro­bia­nă com­ple­tă în câte­va ore, fă­ră să ia sânge, și ca­re pot iden­ti­fi­ca astfel mu­tați­i­le prin ca­re unii mi­cro­bi de­vin re­zis­te­nți la an­ti­bi­o­ti­ce.

Boo­mul cer­ce­tă­rii mi­cro­bi­o­mu­lui uman – tri­li­oa­ne­le de bac­te­rii de pe și din or­ga­nis­mul fi­e­că­ru­ia – încu­ra­je­a­ză noi me­to­de de diag­nos­ti­ca­re și o mai bu­nă înțe­le­ge­re. Prin ana­li­za ge­ne­ti­că s-ar pu­tea des­ci­fra mul­te se­cre­te ale mi­cro­bi­o­mu­lui in­tes­ti­nal, cu rol în ris­cul și în apa­riția obe­zi­tății, a bo­lii in­fla­ma­to­rii in­tes­ti­na­le, a bo­li­lor car­di­o­vas­cu­la­re și chiar a pro­ble­me­lor neu­ro­lo­gi­ce.

Mu­lțu­mi­tă in­te­li­ge­nței ar­ti­fi­cia­le și a au­to­per­fe­cți­o­nă­rii sa­le, in­stru­men­te­le de diag­nos­tic pot fi an­tre­na­te să ci­te­as­că pro­be de țe­sut și fișe ra­di­o­lo­gi­ce. Cer­ce­tă­to­rii de la Goo­gle au in­tro­dus sca­nă­ri­le de re­ti­nă a pes­te un sfert de mi­li­on de pa­ci­e­nți în al­go­rit­mi ca­re re­cu­nosc ti­pa­re – iar pro­gra­mul a „învățat” să le iden­ti­fi­ce pe ce­le ca­re prog­no­ze­a­ză hi­per­ten­si­u­nea sau un risc spo­rit de in­farct sau ac­ci­dent vas­cu­lar. În une­le com­pa­rații, in­stru­men­te­le di­gi­ta­le au dat ana­li­ze mai pre­ci­se de­cât pa­to­lo­gii, der­ma­to­lo­gii sau ra­di­o­lo­gii umani.

ÎN SUA, vre­mea când doc­to­rii fă­ce­au vi­zi­te la do­mi­ci­liu a apus de­mult. Va dis­pă­rea cu­rând și obi­cei­ul ca îngri­ji­ri­le me­di­ca­le să fie acor­da­te mai ales în ca­bi­ne­tul me­di­cu­lui, la cli­ni­că sau la spi­tal. Tot mai mult, ele se vor acor­da într-un mod mixt, re­al și vir­tual.

Ma­jo­ri­ta­tea in­te­ra­cți­u­ni­lor doc­tor-pa­ci­ent nu ne­ce­si­tă „pu­ne­rea mâi­ni­lor” sau exa­mi­na­rea fi­zi­că. Între­ve­de­ri­le pri­va­te (și, tot mai frec­vent, ram­bur­sa­bi­le) prin Sky­pe îi vor co­nec­ta pe cei doi prin por­ta­luri

REȚETELE VI­I­TO­RU­LUI AR PU­TEA FI EMISE DE UN RO­BOT CA UN ATM, REGLAT DE LA DISTANȚĂ DE UN AGENT UMAN SAU DE UN AL­GO­RITM PEN­TRU A ASIGURA DOZA CORECTĂ.

web. Sem­ne­le vi­ta­le ale pa­ci­e­nți­lor vor fi co­lec­ta­te și tran­smi­se me­di­cu­lui prin cânta­re, ma­nșe­te de ten­si­u­ne și dis­po­zi­ti­ve de mo­ni­to­ri­za­re wi­re­less, in­te­gra­te cu in­ter­ne­tul. Un der­ma­to­log spe­cia­li­zat în te­le­me­di­ci­nă va pu­tea ana­li­za o pa­tă sus­pec­tă de pe pi­e­le într-un sel­fie ca să îți spu­nă da­că să stai li­niștit sau să mer­gi la un con­trol.

Du­ra­ta vi­zi­te­lor me­di­ca­le – in­clu­siv dru­mul și tim­pul pe­tre­cut în sa­la de aștep­ta­re – va scă­dea dras­tic, fi­in­dcă o par­te vor fi înlo­cu­i­te de șe­di­nțe te­le­me­di­ca­le cu un nou tip de doc­tor, „vir­tua­lis­tul”. Re­lația te­ra­peut-pa­ci­ent va că­pă­ta o au­ră de déjà-vu, iar pa­ci­e­nții vor par­ti­ci­pa la pro­gra­mări din pro­pria lo­cu­i­nță.

În vi­i­tor, s-ar pu­tea ca rețetele să co­nți­nă mai mul­te pro­du­se „di­gi­ceu­ti­ce”. Aces­tea se fo­lo­sesc de­ja la sca­ră li­mi­ta­tă pen­tru a îmbu­nă­tăți sta­rea ge­ne­ra­lă sau a ți­ne sub con­trol o afe­cți­u­ne fă­ră me­di­ca­men­te și fă­ră îngri­jiri per­so­na­le – doar prin uti­li­za­rea pro­gra­me­lor pres­cri­se sau prin întâlni­ri­le di­gi­ta­le cu per­so­na­lul me­di­cal ca­re asi­gu­ră in­for­ma­re și încu­ra­ja­re.

Mul­te sunt încă în curs de dez­vol­ta­re, dar une­le și-au do­ve­dit de­ja efi­ci­e­nța. Exem­ple: cel puțin do­uă fir­me au dez­vol­tat apli­cații ca­re re­duc ti­ni­tu­sul neîntre­rupt, re-an­tre­nând crei­e­rul să îi re­du­că vo­lu­mul – unii din cei ca­re l-au tes­tat spun că fun­cți­o­nea­ză. Pen­tru pa­ci­e­nții cu in­su­fi­ci­e­nță car­dia­că, cli­ni­ca Mayo a pres­cris o apli­cație ca­re ur­mă­rește ten­si­u­nea, ac­ti­vi­ta­tea ini­mii și alți fac­tori. Re­zul­ta­tul ra­por­tat: o re­du­ce­re cu 40% a nu­mă­ru­lui de rein­ter­nări pen­tru pro­ble­me car­dia­ce.

Rețetele con­venți­o­na­le ale vi­i­to­ru­lui ar pu­tea fi emise de un ro­bot ca un ATM, con­tro­lat de la distanță de un agent uman sau de un al­go­ritm pen­tru a asigura doza corectă la mo­men­tul co­rect. Sau poa­te me­di­cul îți va stu­dia tes­tul ge­ne­tic ca să sta­bi­le­as­că ce­le mai adec­va­te me­di­ca­men­te pen­tru pro­fi­lul tău ge­ne­tic.

Acum câte­va luni, un grup de oameni de ști­i­nță de la Har­vard și MIT au gă­sit o me­to­dă de a cal­cu­la mult mai pre­cis ris­cul de apa­riție a cinci bo­li mor­ta­le, ana­li­zând schim­bă­ri­le ADN-ului în 6,6 mi­li­oa­ne de loci din ge­no­mul uman și apli­cându-le un al­go­ritm com­plex. Dar chiar și tes­te­le ge­ne­ti­ce ca­re ana­li­ze­a­ză doar pă­rți din ge­nom (cel fă­cut de mi­ne, de exem­plu) pot da in­for­mații preți­oa­se des­pre pre­dis­po­ziția la de­me­nță, Par­kin­son, dia­bet și alte bo­li. Din nou, pro­gre­se­le teh­no­lo­gi­ei me­di­ca­le anu­nță un vi­i­tor mai bun pen­tru mi­ne și pen­tru Har­ri­et. (Îmi pa­re rău, Ötzi.)

Da­că tot nu vă întâlniți în per­soa­nă cu doc­to­rul, oa­re un ro­bot nu s-ar pu­tea achi­ta de sar­ci­nă la fel de bi­ne? În cu­rând, ne pu­tem aștep­ta ca aceștia să răs­pun­dă la

între­bări și să fa­că tri­e­rea ape­lu­ri­lor. O asis­ten­tă-chat­bot va încer­ca să afle ce te doa­re, între­bându-te des­pre simp­to­me și fo­lo­sind in­for­mații de la dis­po­zi­ti­ve­le la pur­tă­tor și da­te­le me­di­ca­le ale altor pa­ci­e­nți si­mi­lari. Da­că pro­ble­ma nu es­te fi­zi­că, ci psi­ho­lo­gi­că, pu­teți fa­ce șe­di­nțe cu un te­ra­peut vir­tual pro­gra­mat să con­ver­se­ze ca un om, să ofe­re sfa­turi pen­tru ca pa­ci­e­nții să se poa­tă ajuta sin­guri și să îi as­cul­te cu sim­pa­tie.

Ro­boții pot par­ti­ci­pa la îngri­jiri și la pro­gra­mă­ri­le față în față. Un exem­plu es­te ro­bo­tul pen­tru fle­bo­to­mie, echi­pat să con­fir­me prin eco­gra­fie ca­re venă es­te cea mai bu­nă, apoi să ia sânge sau să in­tro­du­că un ac de per­fu­zie. Ță­ri­le cu de­fi­cit de îngri­ji­tori umani ar pu­tea fo­lo­si ro­boți-asis­te­nți ca­re să ri­di­ce și să de­pla­se­ze pa­ci­e­nții, dar și să in­te­ra­cți­o­ne­ze so­cial. În plus, ro­boții pro­gra­mați pen­tru te­ra­pie fi­zi­că îi pot ajuta pe pa­ci­e­nți să își ur­me­ze re­gi­mul de exer­ciții.

AR FI EXCELENT SĂ BENEFICIEM de toa­te aces­te pro­gre­se teh­no­lo­gi­ce, dar la fel de im­por­tant es­te și să le răs­pândim. În 2016 au mu­rit din lip­sa ac­ce­su­lui la ser­vi­cii de sănătate, con­form es­ti­mă­ri­lor, 3,6 mi­li­oa­ne de oameni din țări cu veni­turi scă­zu­te și me­dii. În ace­le­ași ca­te­go­rii de țări, și mai mu­lți (apro­xi­ma­tiv cinci mi­li­oa­ne) au mu­rit din cau­za îngri­ji­ri­lor ne­co­res­pun­ză­toa­re. Pu­tem schim­ba si­tuația înce­pând de azi, împă­rțind co­moa­ra noi­lor tehnologii me­di­ca­le și a altor re­sur­se de sănătate și îngrijire.

Daniel Kraft es­te me­dic cer­ce­tă­tor, edu­cat la Stan­ford și Har­vard. Es­te de­ca­nul fa­cul­tății de me­di­ci­nă la Uni­ver­si­ta­tea Sin­gu­la­ri­ty și fon­da­tor și preșe­din­te al pro­gra­mu­lui Expo­nen­tial Me­di­ci­ne, ca­re ex­plo­re­a­ză con­ver­ge­nța teh­no­lo­gi­i­lor cu dez­vol­ta­re ac­ce­le­ra­tă și im­pli­cați­i­le lor pen­tru vi­i­to­rul me­di­ci­nei.

DE SUS, SCA­NA­REA ȚESUTURILOR: CAN­CER GENOME ATLAS; IMA­GI­NE TERMICĂ: NICHOLAS COUDRAY; FOTO: MARCEL VAN DEN BERGH

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.