Tratament tradiţional
Reţetele medicale din plante, multe vechi de mii de ani, reprezintă o mare parte din medicina tradiţională chineză. Formulele pot să conţină o singură plantă sau mai multe și sunt adaptate în funcţie de starea, vârsta, sexul și tipul de corp al pacientului. Iată reţeta pentru mixtura Yinqiao, un tratament cu zece plante pentru răceala comună.
trăiește în Statele Unite de 50 de ani, de când a imigrat din Taiwan, vorbește în continuare engleza cu un accent puternic și, la cei 74 de ani ai lui, face parte dintr-o generație de chinezi încă puternic atașată de multe dintre vechile tradiții. „Nu știam însă prea multe despre medicina chineză”, spune el, subliniind că în copilărie părinții l-au dus la doctori care practicau medicina științifică.
Cheng și-a bazat ferm cercetarea pe știință, dezvoltând medicamente antivirale pentru boli cronice ca hepatita B. S-a întrebat însă dacă nu există și alte leacuri, bazate pe plante precum pelinița, care așteaptă să fie redescoperite. Acum a găsit una care ar putea reprezenta un progres uriaș în tratarea cancerului. Deschide un borcan și îmi întinde puțină pulbere dintr-un amestec de patru ierburi, numit de el PHY906.
„Gustă”, îmi spune. Pun un pic pe limbă. E amar, cu o tentă de lemn dulce.
În anii ’90, Cheng a remarcat că mulți pacienți care făceau chimioterapie își întrerupeau tratamentul din cauza efectelor secundare, printre care diaree și grețuri puternice. Pacienții care duceau la capăt chimioterapia trăiau mai mult, așa încât, s-a gândit Cheng, dacă diminua efectele secundare, avea șanse să le crească speranța de viață. Știa că medicina chineză avea multe leacuri din plante pentru diaree și greață.
Colega lui, Shwu-Huey Liu, expertă în chimie farmaceutică și fluentă în mandarina clasică, a studiat colecția vastă de texte medicale chinezești din biblioteca de la Yale. Într-o carte străveche numită Tratamentul răului provocat de răceală, tipărită pe o hârtie de bambus ușor boțită, ea a găsit o rețetă veche de 1.800 de ani: o mixtură de guralupului-de-Baikal, lemn dulce, bujor și curmalchinezesc, descrisă ca tratament pentru „diaree, dureri abdominale și arsuri cumplite în anus”.
Echipa lui Cheng a început să încerce diverse combinații ale rețetei. În ultimii 20 de ani au trecut de la testele pe șoareci la cele pe pacienți tratați de cancer sub supervizarea Institutului Național al Cancerului. Așa cum spera Cheng, aproape toți pacienții care au luat leacul din plante au simțit că li se atenuează grețurile și celelalte probleme gastro-intestinale. Dar s-a mai întâmplat și altceva: tumorile lor au scăzut mai rapid decât cele ale pacienților care nu au luat tratamentul de ierburi.
„Nu mă așteptam la una ca asta”, spune Cheng. „Așa că acum întrebarea este de ce s-a produs.”
Johnson&Johnson și Bristol-Myers Squibb, ambii mari producători de medicamente contra cancerului, și-ar dori să afle și ei răspunsul la această întrebare. La o conferință pe teme farmaceutice din Philadelphia, ascult cum fiul lui Cheng, Peikwen, le explică reprezentanților acestor – și altor – mari companii producătoare de medicamente ce se știe despre acțiunea PHY906. Absolvent al Universității Stanford, Peikwen are 43 de ani și o diplomă MBA. Împreună cu tatăl lui, a înființat o companie care lansează pe piață PHY906 și dezvoltă alte medicamente din plante. Poartă un costum bine croit, de culoarea cărbunelui, iar fluența lui în mandarină, terminologie medicală și argou de Silicon Valley îl califică să devină o punte între lumea medicinei orientale și occidentale și îl face foarte convingător.
După ce au analizat tumorile șoarecilor cărora li s-a administrat formula, spune Peikwen, cercetătorii au constatat o creștere semnificativă a celulelor macrofage care distrugeau tumorile. Macrofagele sunt celulele albe din sânge care devorează celulele canceroase. Cheia părea să fie modul în care interacționau plantele. „Acolo e, de fapt, granița”, spune Peikwen. „PHY906 e un cocktail de chimicale – cam ca și cocktailurile medicamentoase
care până la urmă s-au dovedit a fi eficiente pentru pacienții cu SIDA. Noi doar scoatem la lumină formula originală și o recompunem într-o terapie modernă, pe baze științifice.”
Până la ora actuală, PHY906 a fost utilizat în opt teste clinice pe pacienți umani, pe lângă diverse aplicări ale chimioterapiei, medicamentelor și radiațiilor în tratamentul cancerelor colono-rectale, de ficat și de pancreas, spune Peikwen în fața publicului. „Sperăm că PHY906 va deveni primul medicament preparat din mai multe plante aprobat de Agenția SUA pentru Medicamente.”
ÎMPREUNĂ CU PEIKWEN, GONESC prin inima Chinei într-un tren modern de mare viteză. Călătoria decurge remarcabil de lin, de parcă am pluti pe deasupra șinelor. Trec fulgerător pe lângă noi imagini din China Antică – o înșiruire nesfârșită de ogoare sub cerul cenușiu al iernii. Am permisiunea lui Peikwen să vizitez sursa plantelor lor cu condiția să nu divulg numele complet al fermierilor sau locațiile. El, tatăl lui și partenerul lor, Sun Ten, o companie pharma din Taiwan, consideră că toate acestea sunt informații confidențiale.
Printre câmpurile cu grâu, orez și rapiță sunt și parcele cu plante medicinale, îngrijite de mii de țărani. Pe măsură ce a crescut apetitul global pentru leacuri din plante, fermierii din China au folosit suprafețe tot mai mari de teren pentru a cultiva sute de asemenea specii. În 2017, industria culturii de plante medicinale din China a generat cam 25 de miliarde de dolari. Dar înainte să renunți la jobul tău ca să te apuci de cultivat plante medicinale, trebuie să știi că există o problemă: e extrem de dificil să produci plante medicinale la calitatea impusă de industria pharma. Puterea terapeutică a fiecărei plante variază și depinde de mai mulți factori: mineralele din sol, altitudinea culturii, momentul și metoda de recoltare. Și apoi mai e și chestiunea subspeciilor, care pot să arate identic, dar să aibă compoziții chimice ușor diferite.
Asemenea complicații reprezintă, în parte, motivul pentru care Agenția SUA pentru Medicamente (FDA) a aprobat numai două medicamente din plante care pot fi prescrise de medici: un tratament pentru negii genitali făcut din extract de ceai verde și un medicament contra diareei făcut din sevă de sângele-dragonului, arborele sud-american Croton lechleri. Ambele medicamente conțin o singură plantă, însă PHY906 e compus din patru, ceea ce înseamnă că trebuie controlate mai multe variabile pentru a se obține un produs de calitate constantă. „Această complexitate este, în parte, motivul pentru care nu există mai multe medicamente din plante aprobate de FDA”, spune Peikwen.
Când ajungem, în sfârșit, pe unul dintre câmpurile unde se recoltează materia primă pentru PHY906, țăranul pe nume Chen vorbește mandarina, poartă cizme pline de noroi, o canadiană grea și o șapcă de baseball. Scoate un iPhone și o roagă pe Siri să traducă din chineză în engleză cum se cheamă recolta lui. „Bujor”, vine răspunsul.
În timp ce facem turul câmpurilor lui cultivate cu tufe de bujori și gura-lupului-de-Baikal, omul ne explică sistemul de rotație a culturilor, analiza solului și apei, protocoalele de plantare și recoltare. Înainte să expedieze plantele, ne spune, tehnicienii de la Sun Ten fac teste ca să reconfirme speciile, examinează cultura să nu fie contaminată cu microorganisme, toxine sau metale grele și derulează diverse alte verificări de calitate.
„Știi formula «de pe câmp până pe masă»”, îmi spune Peikwen. Aici, ideea e „de pe câmp până la căpătâiul patului”, spune Chen. „Cele mai multe companii care fac leacuri nu-și iau materia primă de la ferme ca asta. O iau din Bozhou.”
DACĂ ÎȚI CUMPERI PLANTE CHINEZEȘTI de pe Amazon, sunt șanse mari ca transportul să fi trecut printr-un oraș din estul țării, Bozhou, centrul universului medicinei chinezești. În fiecare zi, 10.000 de comercianți vând mii de produse diferite către 30.000 de cumpărători din toată Asia de Sud-Est. Și toți sunt înghesuiți într-un complex uriaș, care arată ca un stadion de fotbal acoperit.
În dimineața în care ajung în Bozhou, piața e deja un stup comercial zgomotos. Mă plimb în zig-zag pe nenumăratele culoare, trecând dintr-o sală cavernoasă în alta. Toate sunt pline ochi de butoiașe, saci, paleți și roabe cu vrafuri de produse derivate din ceea ce pare a fi aproape orice plantă, mineral sau animal de pe planetă – inclusiv articole exotice, cum ar fi penisuri de cerb, placentă umană, oase de bivol de apă și căluți-de-mare uscați. O zonă mare cât o băcănie e dedicată unui leac universal, rădăcina de ginseng – roșie și albă, sălbatică sau cultivată, proaspătă sau uscată, cu prețuri care merg de la câțiva dolari la câteva mii.
Am venit aici ca să văd sursa celor mai multe leacuri chinezești din plante vândute pe piețele din întreaga lume. Aici s-ar spune că poți găsi aproape orice ingredient, dar știi prea puține referitor la locul sau modul în care a fost cultivat. Desigur, găsesc ușor toate cele patru ingrediente pentru PHY906 – dar toate sunt vândute de intermediari care nu știu mai nimic despre sursa plantelor.
Înainte să plec din piață, un ingredient îmi atrage privirea. Într-o zonă de lângă tegumentul catifelat de pe coarnele căpriorilor, văd o cutie de sticlă cu un șir de sticluțe pline cu un lichid gălbui. Îl întreb pe vânzător ce e acolo, iar omul își pune vecinul să-mi traducă. „E de la urs”, îmi zice el. „Foarte bun.”
PAUL IAIZZO IUBEȘTE URȘII. Mare pasionat de natură, a crescut în Minnesota și e de mult timp fascinat de acest animal care colindă prin pădurile din statul lui. Ca șef al Laboratorului Inima Vizibilă din cadrul Universității din Minnesota, e în mod deosebit interesat de fiziologia unică a urșilor și a colaborat cu Departamentul de Resurse Naturale statal ca să studieze hibernarea.
Înalt și zvelt, cu o coamă de păr argintiu, Iaizzo
îmi explică mai multe mistere legate de urși – animale care petrec până la șase luni complet inactive fără a suferi efecte adverse. Ritmul respirației li se încetinește până la două respirații pe minut. Temperatura corpului le scade cu 10%, ceea ce la om ar provoca hipotermie. Pierd cu regularitate peste jumătate din greutatea corpului – însă numai grăsime, nu și mușchi. Inimile li se pot opri pentru 20 de secunde, dar sângele nu li se încheagă niciodată. Oamenii riscă cheaguri mortale în sânge dacă inima încetează să bată fie și doar câteva secunde. Totuși, dacă se apropie un prădător, ursul se poate trezi ca să-și apere bârlogul. „Iar inima lui nu e cu nimic afectată”, spune Iaizzo.
Prima menționare a bilei de urs în literatura chineză apare într-un tratat de 40 de volume din secolul al VIII-lea numit Secretele medicale ale unui oficial. Prescrie fierea de urs pentru probleme de ficat, dar și pentru febră, hemoroizi și alte suferințe. În 1902, un om de știință din Suedia a izolat una dintre substanțele chimice din bila de urs, denumită ulterior acid ursodeoxicolic și utilizată acum în medicamente pentru boli hepatice și calculi biliari.
Dar Iaizzo și alți cercetători sunt de părere că bila de urs ascunde multe alte secrete. Bila este substanța produsă de ficat, stocată în vezica biliară și secretată sub formă de hormoni în sânge. Specialiștii vizează mai multe terapii, inclusiv tratamente contra distrofiei musculare sau pentru pacienții țintuiți la pat, care riscă să-și piardă jumătate din masa musculară în trei săptămâni.
Iaizzo a identificat trei clase de componente biliare care cel mai probabil declanșează hibernarea și ar putea ajuta pacienții cardiaci: acizii grași, acizii biliari și opioidele delta. În timpul procedurii efectuate asupra porcului din laboratorul lui, i-a injectat o mixtură sintetică din aceste trei substanțe în membrana protectoare din jurul inimii care pulsa, astfel încât organul a rămas înfășurat în acest strat timp de o oră, înainte să fie îndepărtat chirurgical.
Pe parcursul a sute de experimente, Iaizzo a văzut inimi de porc – care seamănă foarte mult cu inimile de om – rezistând și de două ori mai mult decât de obicei după ce au fost prelevate. Pentru oameni, acest aspect are multe posibile aplicații. Cel mai important este că inimile recoltate de la donatori ar putea rămâne viabile mai mult timp și, după ce ar fi transplantate primitorilor, ar putea fi repornite mai rapid. În prezent, o inimă trebuie transplantată în cel mult șase ore.
„Dacă am putea prezerva o inimă 24 de ore, am putea s-o trimitem oriunde în lume”, spune Iaizzo. „Ceea ce ar putea crește enorm numărul de organe disponibile. Asta ar schimba total regulile jocului.”
Îl întreb dacă practica chinezească de a bea bilă de urs aduce cu adevărat beneficii pentru sănătate. „E posibil”, îmi spune Iaizzo, remarcând că substanțele chimice ar intra în fluxul sanguin și astfel ar ajunge la inimă și la alte organe. Nu e de acord cu fermele unde urșii sunt ținuți în cuști pentru bila lor, fiindcă subliniază că aceste chimicale pot fi obținute prin sinteză, dar știința e știință. Și, deși vechii chinezi nu înțelegeau exact cum poate bila de urs să-i ajute pe oameni, au remarcat că avea acest efect.
Ținând în mână inima de porc, o simt cum își încetinește ritmul. Într-un final, se oprește. Porcul a murit în urmă cu niște ore. Acum i s-a oprit și inima. Parcă are o culoare mai palidă – ca un mahi-mahi care își pierde strălucirea galbenă ca de fulger când moare în mâna unui pescar. Mă întreb dacă ce a dispărut acum nu ar putea fi ceea ce vechii chinezi numeau „qi”.
Mă gândesc la momentul din spital când îl țineam pe tatăl meu de mână și am simțit cum, în cele din urmă, pulsul i s-a oprit. Brusc, devin conștient de propria inimă, care se flexează și pulsează în cutia mea toracică. Și mă întreb ce alte mistere mai ascunde.