POVESTEA LOR
O TACTICĂ DE VÂNĂTOARE MILENARĂ SUPRAVIEȚUIEȘTE, UNIND O COMUNITATE DIN NORDUL ALASKĂI.
ÎN REGIUNEA NORTH SLOPE din Alaska, cultura populaţiei inupiat se învârte în jurul balenelor. În fiecare primăvară, bărbaţi și femei se mută câteva săptămâni pe tuvaq gheaţa de lângă apă în așteptarea balenelor de Groenlanda, care migrează către nord, din Marea Bering spre Oceanul Arctic canadian. Când apare una, echipa împinge o barcă umiak în apă. De obicei, au o singură șansă să nimerească balena cu harponul. Dacă vânătoarea reușește, carnea se împarte la toată lumea din sat.
Povestea aceasta despre continuitate culturală l-a fascinat pe fotograful Kiliii Yüyan. Yüyan este și el indigen, descendent al vânătorilor și pescarilor hezhe (sau nanai, în rusă) din nordul Chinei și sud-estul Siberiei. Poveștile care prezintă comunităţile indigene drept degradate sau sărăcite nu le surprind complexitatea, spune el. „Trebuie să trăiești alături de ei, să le vezi toată speranţa și bucuria.”
Timp de zece luni, de-a lungul a cinci ani, Yüyan a trăit în comunitatea inupiat din Utqiaġvik (fostă Barrow). Și-a pus cortul pe banchiză să aștepte balenele și s-a oferit adesea voluntar în tura de noapte, când se instalau bezna și tăcerea. Avea să afle că liniștea nu durează mult: când apare o balenă, cel care o vede îi anunţă poziţia și cheamă echipajul să lanseze barca. „Când sunt aproape, [zgomotul] nu e slab”, spune e. „E observabil. Cântă cântece. E ca un musical.”