Să trimitem în spațiu doar femei
FIZIC ȘI PSIHOLOGIC, FEMEILE AU TOT CE TREBUIE PENTRU MISIUNI ÎNDELUNGATE ÎN SPAȚIU. AȘADAR, DE CE SĂ MAI TRIMITEM BĂRBAȚI??
Dacă femeile sunt mai potrivite pentru călătorii lungi în spațiul cosmic, de ce să mai meargă bărbații?
DDACĂ VĂ PREGĂTIȚI pentru o misiune spațială interplanetară – una care este foarte lungă și ar putea presupune popularea unei lumi îndepărtate – trimiterea unui echipaj de astronauți alcătuit doar din femei ar putea fi o alegere inteligentă.
Înainte de a ridica o sprânceană la această perspectivă, aduceți-vă aminte că, timp de decenii, NASA a recrutat și a folosit numai echipaje masculine. De fapt, în cei 58 de ani de când pământenii trimit oameni pe orbită, cam 11% dintre ei – 63 – au fost femei.
„O misiune exclusiv feminină tinde să fie ceva ce NASA evită pentru că pare o manevră de publicitate”, spune Margaret Weitekamp, custode la Muzeul Național al Aerului și Spațiului. Însă în unele privințe, femeile pot fi mai potrivite pentru călătoria în spațiu decât bărbații.
Să ne concentrăm pe patru factori. Femeile sunt în general mai mici. Femeile suferă mai puțin din cauza unor efecte fizice problematice ale zborului spațial. Femeile au unele trăsături de personalitate inerent
DACĂ Ț I N TA ESTE MARTE–SAU STELELE! – CONTRASTUL DINTRE A TRIMITE HRANĂ SUFICIENTĂ PENTRU UN BĂRBAT MASIV ÎN COMPARA Ț I E CU O FEMEIE MICĂ AR PUTEA AJUNGE SĂ FIE SUB STA N Ț IA L.
mai potrivite pentru misiuni de lungă durată. Și deloc în ultimul rând: popularea unei alte lumi necesită reproducere și deocamdată aceasta nu este posibilă fără femei biologice, în timp ce contribuțiile bărbaților pot fi... ei bine, mai multe despre asta mai încolo.
MAI ÎNTÂI, AVANTAJUL GREUTĂȚ I I . Este pur și simplu inteligent să trimiți oameni mai ușori în spațiu pentru că lansarea greutății în spațiu și manevrarea odată ajunși acolo necesită combustibil, care costă bani. „Unii dintre noi speculează de ani de zile că ar fi avantajos, din punctul de vedere al greutății totale a misiunii, să avem un echipaj exclusiv feminin – sau cel puțin un echipaj cu indivizi mai mici ”, spune Wayne Hale, fost manager al unor programe de navete spațiale și inginer al NASA.
Trimiterea în spațiu a șase femei mai mici pe perioade de luni sau ani ar putea fi semnificativ mai puțin costisitoare decât trimiterea a șase tipi robuști, iar greutățile corporale scăzute reprezintă doar o mică parte. Restul diferenței vine din cantitatea de hrană, oxigen și alte resurse necesare pentru a ține în viață oameni mai mici. Pentru o deplasare de scurtă durată, diferența ar putea fi neglijabilă. Dar dacă ținta este Marte, contrastul dintre a trimite hrană pentru un bărbat masiv și pentru o femeie minionă ar putea ajunge să fie substanțial deoarece, în medie, bărbații necesită cu 15-25% mai multe calorii pe zi decât femeile.
Este o diferență pe care Kate Greene a observat-o în 2013, în timp ce participa la o simulare a unei misiuni de patru luni în habitat marțian. O parte din sarcina lui Greene a fost să monitorizeze producția metabolică a colegilor ei – și în medie femeile au consumat mai puțin de jumătate din caloriile omologilor lor bărbați, în ciuda unor niveluri de activitate similare.
În plus, oamenii mai mici produc mai puține deșeuri (gândiți-vă la CO și alte excreții ale corpului), ceea ce
2 se traduce în solicitări reduse asupra sistemelor de pe navă concepute să le recicleze și să le elimine.
Așadar, de ce să nu lansăm pur și simplu un echipaj de oameni mici, indiferent de sex? Deoarece corpurile umane răspund diferit la zborul spațial și, cu toate că datele sunt relativ puține, se pare că organismul femeilor ar putea avea un ușor avantaj în tolerarea efectelor zborului spațial.
DEASUPRA SCUTULUI MAGNETIC protector al Pământului, expunerea la radiații dăunătoare are loc mai rapid, cauzând un risc sporit de cancer și alte probleme. De
BĂRBAȚ I I EXCELEAZĂ ÎN SITUA Ț I I AXATE PE OBIECTIVE, PE TERMEN SCURT, ÎN TIMP CE FEMEILE SUNT MAI BUNE ÎN CIRC U M STA N Ț E DE TIP LOCUI RE, PE TERMEN LUNG.
asemenea, se întâmplă lucruri bizare în microgravitație, unde nici celulele, nici corpurile întregi nu pot sesiza în ce direcție e sus sau jos. Fluidele se dislocă, răspunsurile imunitare scad, câteva gene își schimbă substanțial tiparele de expresie și, problematic, vederea se deteriorează în mod enigmatic.
Încă de la începuturile programului Mercury, NASA culege date medicale de la astronauții săi, studiindu-le răspunsurile fiziologice la zborul spațial. În 2014, agenția spațială a publicat un raport amplu compilat din zeci de ani de date. „Abia recent am avut mai multe femei care au zburat în misiuni”, prin urmare constatările privind disparitățile în funcție de sex sunt preliminare, spune Virginia Wotring, de la Centrul pentru Medicină Spațială din Colegiul Baylor de Medicină. Bărbații par mai puțin afectați de răul de mișcare în spațiu, dar auzul li se diminuează mai repede. Femeile par să aibă o incidență mai ridicată de infecții urinare (problemă care nu e specifică doar zborului spațial).
Mai semnificativ, bărbații tind să aibă probleme cu deteriorarea vederii, care nu apare la femei la fel de des sau la fel de grav. Astronautul Scott Kelly de la NASA – care a adunat 520 de zile petrecute în spațiu și are probleme cu ochii ca dovadă – scria pe jumătate în glumă în autobiografia sa că dacă oamenii de știință nu își pot da seama ce anume cauzează acele probleme, „s-ar putea să fim nevoiți să trimitem un echipaj exclusiv feminin pe Marte”.
NU- I O IDEE REA . Dar există considerații dincolo de aspectul fizic. Stând închis într-o navă spațială înghesuită timp de luni sau ani, cât de bine s-ar înțelege un echipaj format numai din femei? În puținele studii efectuate pentru a identifica factorii în succesul sau eșecul misiunilor de lungă durată, oamenii de știință au observat echipe care au trecut prin situații stresante similare pe Pământ, de exemplu călătorii de supraviețuire în deșert, expediții polare și iernări în Antarctica. Ei au constatat că bărbații tind să exceleze în situațiile axate pe obiective, pe termen mai scurt, în timp ce femeile sunt mai bune în circumstanțele de tip locuire, pe termen mai lung.
„Oamenii aflați în situații de tip locuire trebuie să fie mai sensibili din punct de vedere interpersonal. Trebuie să observi, să fii mai comunicativ”, spune Sheryl Bishop, o psihologă de la Ramura Medicală a Universității Texas, specializată în studierea comportamentului de grup. „Femeile sunt predispuse pentru a avea multe dintre acele aptitudini de la bun început.” Asta nu înseamnă că bărbații nu se pot înțelege bine în misiunile spațiale de lungă durată; înseamnă doar că trăsăturile cruciale pentru succes în acele misiuni sunt asociate mai adesea cu femeile.
ÎN SFÂRȘIT, E X I STĂ PROBLEMA care este poate cea mai puțin imediată și cea mai provocatoare: popularea unei planete îndepărtate. Ai putea să trimiți un echipaj alcătuit din trei femei și trei bărbați și să le spui să se distreze și să facă alți oameni. Dar de ce să trimiți bărbați când poți trimite doar contribuțiile lor la următoarea generație, colectate și crioprezervate în fiole? Trimiterea unui echipaj exclusiv feminin și a unei bănci de spermă permite unui program spațial să economisească și să crească în același timp diversitatea genetică a fondului parental.
Să recapitulăm. În ceea ce privește valoarea pe kilogram, toleranța față de efectele fizice, aptitudinile psiho-sociale și capacitatea de a da naștere la astro-bebeluși, femeile par potrivite pentru călătorii spațiale îndelungate. Înseamnă asta, așadar, că nu există niciun motiv pentru a trimite bărbați în aceste misiuni?
Nu chiar. Datele privind dinamica grupurilor sugerează că în eforturile de echipă, echipele mixte au cel mai mult succes în general. Timp de 192 ani, toți judecătorii Curții Supreme a Statelor Unite au fost bărbați. Întrebată când vor fi suficiente femei la curte, Judecătoarea Ruth Bader Ginsburg i-a șocat pe unii cu răspunsul ei: „Când vor fi nouă”. Nu a existat niciodată un echipaj spațial exclusiv feminin – ci decenii de echipaje exclusiv masculine. Când vor fi suficiente femei în nava spațială? Când toți cei care sunt calificați au șanse egale să prindă un loc.