PROIECTAT SĂ ZBOARE PE VALURI

TERRY MARTIN ȘI-A FĂCUT PRIMA PLACĂ de surf când avea 14 ani; în următoarele șase decenii aveau să îi urmeze zeci de mii. Astfel a ajuns în grupul elitist al artizanilor de plăci numiți „shaperi” ( Surfing Magazine a recunoscut doar 720 în ultimul secol). De la moartea lui Martin, în 2012, fiul lui, Josh (dreapta jos), a dus mai departe tradiția. Shaperii din ziua de azi creează plăci de surf din materiale moderne, ca spuma poliuretanică, sau din lemn precum balsa sau sequoia (dunga din imagine). Josh creează plăci pentru competiții internaționale cu instrumentele pe care le folosea pe vremuri împreună cu tatăl lui.

1. Rindea Cu rindeaua se dă forma finală plăcilor de lemn și se rade din stringer (banda de lemn din mijloc) pentru a-l aduce la nivel cu suprafața.

2. Apăsător de limbă

Pentru amestecarea și aplicarea rășinilor epoxidice, a pigmenților și a adezivilor.

3. Echer special

Marchează lățimea plăcii și a punctelor de inserție a aripioarelor pentru ca jumătățile să fie simetrice.

4. Tipare pentru margine

Copiază forma muchiei de la jumătatea lungimii ca referință pentru următoarea placă a clientului.

5. Polizor electric

Netezește și nivelează rapid suprafețe mari pe plăcile mai lungi.

6. Sticlă de ketchup

Josh Martin spune că este „ideală pentru turnat lipici pe lemn, așa cum torni ketchupul pe hot-dog”.

7. Masă de lucru, rășină

Odată modelate, plăcile primesc un strat de rășină impermeabilă; pe masă curge excesul, precum rășina albastră din imagine, de la o placă personalizată.

8. „Surform”

Adică instrument de formare a suprafețelor, cu fața ca de răzătoare care netezește lemnul sau spuma.

9. Șlefuitor manual

Terry Martin a netezit atâtea plăci cu el încât și-a întipărit urmele degetelor în mânerul din lemn de balsa.

10. Șubler

Măsoară grosimea plăcilor și a aripioarelor de sub ele.

11. Tipar de contur

Un model de lemn care păstrează designul personalizat de placă sau aripioară ca să poată fi reprodus.

12. Rindea electrică

Unealta de bază a shaperului, cu care se creează silueta îngustată a plăcii și „rockerul”, curba care ridică vârful și coada puțin deasupra centrului.