Noul Război Rece

În Arctica, națiunile se bat pe accesul la această frontieră înghețată.

ARCTIC A SET O PE Ș TE, IAR Ț Ă R I LE DIN REGIUNE CONCUREAZĂ PENTRU CONTROLUL RESURSELOR Ș IA L RUTE LOR DE TRANSPORT ÎNGROPATE SUB G H EA Ț Ă. IATĂ DE CE SCHIMBĂRILE CLIMA TIC E PREVESTESC CONFLICTE ÎNTRE MARILE PUTERI ALE LUMII.

ÎÎNTR- O DUPĂ-AMIAZĂ TÂRZIE ȘICENUȘIE de noiembrie, Marvin Atqittuq, șef de patrulă recent ales în comunitatea arctică Gjoa Haven, a ieșit pe gheața marină din afara orașului și și-a chemat trupele la ședință. Vântul înghețat le arunca în față zăpadă dinspre sud, iar temperatura era în jur de -30°C – frig, dar nu foarte frig pentru Arctica. Grupul de inuiți, circa 20 de bărbați și câteva femei, s-a adunat cu puștile pe umeri, în haine cusute de mână (tunici din piele de caribu, pantaloni din piele de urs polar) sau îmbrăcăminte obișnuită cumpărată din magazine, mult mai puțin călduroasă, dar namuktuk, suficientă deocamdată. ¶ Atqittuq (se pronunță At-ki-TUK) și-a pus o pereche de mănuși din piele de focă și a explicat planul zilei. Grupul făcea parte din Rangerii Canadieni, cadre de rezervă ale armatei canadiene, iar Atqittuq urma să îl conducă în prima lui misiune în calitate de comandant: o patrulă de o săptămână

cu snowmobilul pe coasta golașă a insulei King William. Aveau să facă antrenamente de orientare prin GPS, exerciții de tragere militare, simulări de căutare și salvare și vânătoare și pescuit la copcă din belșug.

Eu stăteam mai pe margine și mă frecam la ochi să-mi desprind gheața din gene. Era prea frig să iau notițe, așa că mă uitam la chipurile din jur și le citeam cicatricele de la degerături, mici decorații de onoare care stăteau mărturie unor vieți petrecute sub cerul liber, într-unul dintre cele mai neiertătoare peisaje ale planetei.

În curând, membrii grupului s-au risipit și au început să își fumeze ultimele țigări înainte de lunga incursiune în întuneric. Atqittuq s-a apropiat să mă întrebe dacă îmi era suficient de cald. Era înalt, lat în umeri, râdea mult. Fusese ranger mulți ani. M-a avertizat prietenește să nu adorm pe drum. Se mai întâmpla, mi-a spus el. Unii cădeau de pe snowmobile și nu-i mai găsea nimeni. Mi-a amintit că nici pe insulă, nici în restul Teritoriului Nunavut, mai mare decât Mexicul, nu există semnal pentru telefoane mobile. „Dacă se întâmplă ceva și te pierzi de noi, stai liniștit acolo până vine cineva să te ia”, mi-a spus el. „Și încearcă să nu dai de vreun urs polar.”

Rangerilor li se spune „ochii și urechile Canadei în Nord”. Unitățile lor patrulează cele mai izolate regiuni ale țării încă din anii 1940. Dincolo de Cercul Arctic, cei mai mulți sunt voluntari indigeni plătiți care de-a lungul anilor au fost cercetași, au participat la jocuri de război și au învățat trupele obișnuite să-și construiască igluuri, să se orienteze în tundră și să supraviețuiască în frig. Rangerii au reușit dintotdeauna să se descurce cu bugete de nimic și echipamente refolosite, inclusiv puști cu acționare manuală fabricate în anii 1940 și ștanțate cu coroana britanică.

Soldații canadieni urcă pe epava unui avion, la circa 1.600 km sud de Polul Nord, pentru a cerceta împrejurimile în timpul unui curs de supraviețuire în Arctica, pe insula Cornwallis. Odată cu accentuarea tensiunilor privitoare la viitorul regiunii, armata canadiană și cea americană și-au intensificat operațiunile în zonă.

Soldații americani consumă rații hipercalorice pentru a face față frigului de la Centrul de Pregătire Militară Nordică din Alaska, unde armata SUA ține instructaje pentru regiuni reci. Soldații învață tactici inspirate din Războiul de Iarnă dintre Finlanda și U.R.S.S., parte din Al Doilea Război Mondial.

Circa 400 de soldați americani exersează săriturile cu parașuta aproape de Fort Greely, Alaska. Exercițiul multinațional, la care participă și forțe canadiene, pregătește trupele pentru rigorile unor operațiuni de proporții în condiții de frig extrem.

Pușcașii marini simulează capturarea unei clădiri în Utqiaġvik, Alaska, cel mai nordic oraș din SUA. Comandantul corpului de pușcași marini, generalul Robert Neller, a declarat recent în fața Senatului american că, după anii în care s-au concentrat pe Orientul Mijlociu și Pacific, pușcașii „au revenit la operațiuni la temperaturi joase”. Documentarea fotografică pentru acest articol a fost susținută de burse de la Fundația Memorială John Simon Guggenheim și Centrul Pulitzer.

Susie Hiqinit (stânga) și Andy Issigaitok (sus), rezerviști din trupele Rangerilor Canadieni, au drept camarazi mulți alți inuiți. Ei își împărtășesc cunoștințele despre supraviețuirea în zona arctică altor membri ai armatei canadiene, pe care îi învață tehnici tradiționale inuite de vânătoare, navigație și construit adăposturi.