„Conservarea preventivă” a artei prin chimie
INSTRUMENTE: C ROMA T OGRAFIE DE GAZE, SPECTROMETRIE DE MASĂ , C RO MAT O GRAFIE ION I CĂ, SPECTROSCOPIE ÎN ULTRAVIOLET Ș I VIZIBIL.
Eric Breitung lucrează la intersecția dintre artă și știință – la propriu. Cercetător specializat în conservare la Muzeul Metropolitan de Artă din New York, el folosește chimia analitică pentru a ajuta la păstrarea unor lucrări de artă neprețuite. Însă în timp ce alții se concentrează asupra anumitor tablouri sau sculpturi, Breitung – iubitor de artă toată viața și fost cercetător la General Electric – are o abordare largă: „Mă concentrez pe mediul întregului muzeu”.
Asta înseamnă să pregătească muzeul pentru circa 60 de expoziții pe an în spații care variază de la 10 la 2.000 de metri pătrați. Elementele de design pentru fiecare exponat conțin substanțe chimice care ar putea fi dăunătoare în funcție de tipul de artă. De pildă, acidul acetic din căptușeala textilă a unei vitrine ar putea fi sigur pentru un exponat vestimentar, dar ar coroda o lucrare de metal. Breitung și echipa lui de trei membri încearcă să creeze prima „piatră de la Rosetta a substanțelor volatile din materialele moderne ca să putem determina ce niveluri sunt problematice pentru diferite tipuri de artă”. Laboratorul lui Breitung se află în linia întâi a conservării preventive în lumea muzeală. „Conservarea a început prin analizarea modului de tratare a obiectelor deteriorate... Acum ne gândim cum să instalăm vitrine și spații de depozitare astfel încât genul acesta de deteriorare să nici nu apară.” Conceptul nu este nou, spune Breitung. Dar punctul central este. „Distribuim pe web tot ce aflăm în speranța că alții vor aplica aceleași principii la patrimoniul lor cultural.” Acest lucru e valabil pentru oricine deține artă, fie într-un muzeu sau într-o locuință.