Seara de vară e suficient de caldă pentru ca soldații să stea afară fără cămăși.

Cineva cântă la chitară, altcineva citește. Plutește în aer o atmosferă relaxată, de vacanță, în ciuda locului unde ne aflăm: la 925 km de Polul Nord, într-un avanpost militar danez din nord-estul Groenlandei, numit Station Nord. Generatorul zumzăie ceva mai încolo și, din când în când, cei doi câini groenlandezi încep să latre. Soarele se rotește pe cerul arctic.

Operațiunile curente ale acestei baze sunt în principal științifice. Arctica se încălzește mai rapid decât orice alt loc de pe Pământ, iar pentru oamenii de știință care studiază încălzirea climei, baza are avantajul că e izolată – la aproape 82 de grade latitudine nordică și în cel mai mare parc național din lume –, dar în același timp accesibilă, datorită pistei de aterizare. Nu e nicio exagerare

să spunem că orice se întâmplă aici afectează întreaga lume: zona arctică e parte dintr-un sistem de răcire global, iar pe măsură ce temperaturile în creștere accelerează topirea banchizei, acest sistem clachează. Aici e locul perfect unde cercetători din toată lumea pot veni să colecteze date despre ghețuri, mare și atmosferă și să măsoare schimbările produse în timp – date care, speră cercetătorii, îi vor ajuta să prognozeze ce urmează pentru planetă.

Nu există prea multe locuri unde să te poți trezi într-un buncăr, să bei o cafea și apoi să ieși întrunul dintre cele mai extreme medii ale globului: viscolele cumplite, cu vizibilitate zero, gerurile atroce, ceața și lunile de beznă în iarna polară sunt aici absolut firești. Primăvara, temperaturile pot ajunge sub -34˚C, iar vara, vântul ridică atâta praf, încât îl simți cum îți îmbracă dinții.

Station Nord are și un scop politic, motiv pentru care e administrată militar. Danemarca deține suveranitatea regiunii, recunoscută internațional, însă trebuie să-și demonstreze prezența aici ca să-și mențină statutul. Pentru cei șase specialiști care locuiesc aici – toți soldați în armata daneză, aproape întotdeauna bărbați –, Station Nord devine „acasă” timp de 26 de luni.

Stația, care și-a început existența ca un centru meteo în 1952, e practic un sătuc dotat cu aeroport. Există peste 25 de clădiri, între care buncăre, ateliere, o magazie pentru generator, o bucătărie și un centru comunitar. Structurile sunt răsfirate ca precauție în caz de incendiu.

Soldații și cercetătorii se adună pentru o seară de jocuri și un porc la frigare. Concurenții, pe triciclete împinse de colegi, încearcă să înfigă o lance de turnir într-un inel. Pe măsură ce orele înaintează, inelul devine tot mai mic și fiecare speră să-i distragă atenția adversarului.

Prânzul lângă un aisberg, pe banchiză, e frugal la temperaturi sub -34˚C. Cercetătorii rehidratează bucăți de carne uscată și congelată turnând apă fierbinte dintr-un termos și le mănâncă repede, fiindcă se răcesc în câteva minute.