POVESTEA LUI
UN CART O GRAF CREATIV PREZINTĂ ÎNTORSĂTURILE ISTORICE ALE FLUVIULUI MISSISSIPPI
PENTRU CARTOGRAFI ș i cart ofili, hărțile din 1944 ale cursului inferior al fluviului Mississippi, alcătuite de Harold Fisk, sunt o lucrare de referință. La mijlocul secolului trecut, geologul l-a cartografiat incredibil de precis și detaliat, după fotografii aeriene și hărți locale. Piesa de rezistență a raportului său erau 15 hărți ale meandrelor fluviului și ale luncilor sale istorice, întinse din Missouri până în sudul Louisianei.
Șapte decenii mai târziu, Daniel Coe, cartograf la Washington Geological Survey, a dorit să recreeze hărțile lui Fisk cu și mai mare acuratețe și cu o nouă estetică. Coe avea avantajul datelor ultra-precise colectate de U.S. Geological Survey (USGS) prin lidar, un sistem de impulsuri laser emise din avion pentru obținerea datelor topografice. Laserele detectează atât forma cursului de apă, cât și tot ce îl înconjoară – fiecare casă, copac sau șosea. Dacă înlăturăm straturile de vegetație și adăugirile umane, hărțile lui Coe prezintă geomorfologia de bază a fluviului: meandrele cândva leneșe înlocuite de un curs direct, vechile lunci întretăiate de baraje și diguri.
Cercetătorii de la USGS colectează date lidar (aproape toate disponibile public) pentru a vizualiza evoluția terenului, iar cartografii întreprinzători le pot interpreta în noi moduri. Mici schimbări de altitudine pot face diferența între o curgere liniștită și o inundație devastatoare. Erodarea excesivă a solului din cauza agriculturii poate cauza migrația râurilor, creând rute de transport mai lungi. De aceea, comportamentul din trecut al unui râu e cel mai bun indicator pentru cum va reacționa la viitoare alunecări de teren, inundații sau eroziuni. „Cel mai surprinzător este cât de clare sunt urmele rămase și acum în peisaj”, spune Coe. „Parcă am vedea amprentele fluviului.”