TACÂ MU R I D E P L A ST I C

TA C Â M U R I L E D E P L A S T I C sunt peste tot. Pe lângă paiele de plastic, se folosesc și se aruncă anual miliarde de furculițe, cuțite și linguri. Ca majoritatea obiectelor de plastic, și lor le trebuie secole pentru a se descompune natural, așa că obiectele acestea ascuțite și cu muchii tăioase au tot timpul să ajungă în oceane. De obicei din polistiren, ele sunt printre obiectele cele mai letale pentru țestoasele, păsările și mamiferele marine.

Când au apărut pe piață, în al Doilea Război Mondial, tacâmurile de plastic erau considerate la fel de reutilizabile ca metalul pe care îl înlocuiau, odată spălate. Dar plasticul este mult mai ieftin, așa că odată cu spiritul de economie din timpul războiului a dispărut și imboldul de a le refolosi. În anii '70, invențiile ca „furculingura” de plastic și farfuria de picnic cu suport pentru pahar le-au dat oamenilor și mai multe obiecte de aruncat. În prezent, tacâmurile sunt pe locul șapte în lista de obiecte colectate de pe plaje. Mai multe companii creează tacâmuri din materiale alternative, ca lemnul de mesteacăn și bambus – specii cu creștere rapidă – sau deșeurile de lemn din prelucrarea cherestelei. E tot mai populară o modă reinventată, care încurajează invitații să vină la petreceri cu tacâmurile de acasă. În Franța, țară cu o tradiție a picnicului, tacâmurile de plastic vor fi interzise din 2020.