FOLIE ALIMENTARĂ
Materialul aderent și transparent pe care îl cunoaștem acum drept folie de plastic s-a născut dintr-o întâmplare chimică norocoasă – un reziduu care s-a lipit cu încăpățânare de fundul unui recipient într-un laborator din anii 1930. Dar un deceniu mai târziu se folosea deja la producerea de huse pentru scaunele de mașină și banchete de metrou. Azi, consumatorii din lumea întreagă, dar și magazinele, folosesc folie de plastic impermeabilă pentru protecția alimentelor și apoi o aruncă, de obicei după o singură folosire.
Numai în SUA se consumă anual milioane de role de folie de plastic. Este ieftină și ușoară și păstrează prospețimea mâncării. Astfel se reduce risipa de alimente – problemă cu nimic mai puțin importantă decât poluarea cu plastic.
Descoperirea inițială, făcută la un laborator al companiei Dow Chemical, viza clorura de poliviniliden, sau PVDC, comercializat sub numele de Saran. Alte folii se produc din clorură de polivinil, sau PVC. Ambii compuși eliberează prin incinerare produse secundare toxice, așa că multe companii au trecut la fabricarea de folie de plastic din polietilenă.
În general, reciclarea foliei de plastic nu este viabilă economic, pe lângă faptul că poate fi dificilă. Ajunsă în râuri și oceane, folia se descompune în microplastic, de care se atașează microbi și compuși metalici. Apoi, fragmentele de plastic contaminate