Roboți pentru vârstnici

În viitor, roboții ar putea ajuta și alina vârstnicii – răspunzând cererii tot mai mari de personal de îngrijire.

Cum pot fi de ajutor mașinile în domeniul îngrijirilor medicale.

Singurătatea este o problemă frecventă în rândul vârstnicilor. Femeia din imagine, de la un cămin din Montgeron, Franța, a tratat robotul ca pe un confident. Se aflau înăuntru, dar ea și-a imaginat că se relaxa cu el afară, la soare.

IN 2005, CÂND A ÎNCEPUT să creeze roboți, Goldie Nejat își petrecea mare parte din timp bătând pe la uși în speranța de a demonstra ce puteau face prototipurile ei high-tech. Pe atunci, lumea serviciilor de sănătate era reticentă. „Acum e invers”, spune Nejat, profesor de Inginerie mecanică la Universitatea Toronto. „Mă sună oameni din toată lumea și întreabă: Când terminați următorul robot?”

Automatele lui Nejat, dintr- o categorie specială numită „roboți de asistență socială”, sunt gândite să interacționeze cu oamenii și pot ajuta la acoperirea unei nevoi urgente: îngrijirea vârstnicilor. Se estimează că populația de peste 80 de ani aproape se va tripla pe glob, de la 143 de milioane în 2019 la 426 de milioane în 2050.

Astfel de roboți ar fi deosebit de utili pentru pacienții cu Alzheimer sau demență, pentru că pot fi programați să-i ajute sub toate formele, de la a le aminti să-și ia medicamentele la a-i îndruma în exerciții. Roboții lui Nejat pot rula și jocuri de bingo și de memorie, pentru a menține activitatea cognitivă a pacienților.

Inspirat de potențialul roboților de a ajuta bătrânii, fotograful francez Yves Gellie a lucrat doi ani la filmul său premiat din 2019, Year of the Robot (Anul robotului), care documentează interacțiuni între vârstnici și roboți de asistență socială în cămine de bătrâni din Franța și Belgia. În film, Gellie și asistentul lui, Maxime Jacobs, umanizează roboții permițând interacțiuni active între om și mașină. În scene cu aer futurist, oamenii le cântă la pian, le dansează și chiar le divulgă, înlăcrimați, secrete tovarășilor lor robotici.

Odată terminat filmul, Gellie s-a lansat într-un proiect fotografic pe aceeași temă, în care le-a cerut unora dintre protagoniștii filmului să-și imagineze scenariul ideal cu un robot. Ce ar vrea cel mai mult să facă? În imaginile din paginile acestea, Gellie a documentat interacțiunea oamenilor cu roboții după luni întregi de observație. Proiectul nu a fost gândit pentru terapie și nici pentru a scoate în evidență capacitatea propriu-zisă a roboților, ci pentru a explora capacitatea oamenilor de a stabili relații cu automatele.

Criticii se tem că roboții îngrijitori vor elimina interacțiunea umană și locurile de muncă. Dar, de fapt, scopul lor este să asiste munca oamenilor, nu să o înlocuiască, spune Brian Scassellati, directorul Laboratorului de Robotică Socială de la Universitatea Yale. El a testat roboți pe o varietate de pacienți și a descoperit că interacțiunea zilnică cu ei îi poate ajuta pe copiii cu tulburări de spectru autist să își dezvolte contactul vizual și competențele sociale.

Maribel Pino, psiholog cognitiv și director executiv la Laboratorul Broca Living al trustului de spitale universitare Assistance Publique – Hôpitaux de Paris, unul dintre locurile unde s-au făcut fotografiile, spune că legătura dintre subiecții din articol și roboți este autentică. După ce au petrecut timp cu automatele, mulți s-au atașat de ele.

Pe măsură ce domeniul se dezvoltă, cercetătorii își propun să înțeleagă mai bine dinamica om-robot. Oferă roboții un avantaj pentru că nu ne judecă? Oare lipsa de emoții are utilitatea ei? Își vor pierde pacienții interesul?

Un avantaj este clar, spune Scassellati: roboții pot asigura îngrijire personalizată la cerere – un serviciu pentru care cererea va crește constant în viitor.

În cadrul acestui proiect fotografic, li s- a cerut vârstnicilor să își închipuie cum ar interacționa cu un robot. O rezidentă de la Maison Ferrari, un centru de îngrijire pentru seniori din Clamart, Franța, s-a oferit să fie nașa robotului. S-a imaginat sărbătorindu-i ziua de naștere și și-a decorat fotoliul rulant cu baloane.

Fotograful Yves Gellie a prezentat robotul mai multor vârstnici, de-a lungul câtorva luni. Nu se aștepta să se atașeze toată lumea de el. Unii nu au fost interesați, dar alții s-au implicat bucuroși. Femeia din imagine, de la Spitalul Broca din Paris, a spus că robotul a ajutat-o să uite unde se află. Îi plac mult cărțile și a spus că i-ar plăcea să îi citească și lui.

Această rezidentă de la Maison Ferrari a spus că i-ar plăcea să învețe să joace baschet de la un robot. Cel din imagine, produs de SoftBank Robotics, din Tokyo, nu e programat pentru asta. Dar software-ul său, creat de ZoraBots din Belgia, îi permite să ajute oamenii cu exercițiile fizice.

La căminul de bătrâni Weverbos din Ghent, Belgia, rezidenta din imagine, de 94 de ani, și-a dorit un robot care să danseze în timp ce ea cânta la pian. Fabrice Goffin, co-director executiv la ZoraBots, consideră că dimensiunile mici ale robotului îi dau un aer de copil, care le place vârstnicilor. „Sinceritatea copilului nu te judecă”, spune el.

Robotul din imagine, numit NAO, mai are un avantaj, spune Gellie. Nu se înfurie niciodată și nici nu își schimbă dispoziția. Bărbatul din imagine, de 78 de ani, trăiește la căminul Weverbos și iubește arta, așa că a admirat robotul ca pe o sculptură. „Dacă l-aș avea cu mine la muzeu”, i-a spus el lui Gellie, „mi-ar explica tot ce văd”.