LOMA LINDA, CALIFORNIA
ADVEN TIȘTIIVE GET ARIE NI TIND SĂ TRĂIASCĂ MAI MULT DE C Â T CEI CARE CONSUMĂ CARNE.
ULTIMA OPRIRE în călătoria mea este Loma Lin da, California, unde o comunitate de adventiști de ziua a șaptea urmează de mult un regim alimentar inspirat de Biblie. Regulile lor își au originea în pasaje precum Geneza 1:29: „Și a zis Dumnezeu: «Iată, vă dau vouă toată iarba dătătoare de sămânță pe fața-ntregului pământ, și tot pomul purtător de rod cu sămânță de pom într-însul; acestea vă vor fi vouă spre hrană.»”
Adventiștii care respectă această alimentație tind să trăiască mai mult. Un studiu a arătat că speranța de viață pentru adventiștii din California era cu 7,3 ani mai mare pentru bărbați și cu 4,4 ani mai mare pentru femei decât pentru californienii similari. Pentru cei care erau atât vegetarieni, cât și adventiști, speranța de viață creștea cu încă doi ani.
Când i-am rugat pe cercetătorii care studiau această alimentație să găsească pe cineva care o urmează, m-au trimis la Dorothy Nelson, în vârstă de 90 de ani, care deschide ușa îmbrăcată cu un tricou roșu aprins și încălțată cu pantofi de alergare, cu breton de școlăriță tăiat chiar deasupra ochilor săi căprui. Mă întâmpină și mă conduce în bucătăria ei bine luminată.
Mișcându-se cu energia unui chihuahua, Nelson începe să pregătească un prânz apetisant. Când îi laud mâncarea, ea își dezvăluie secretul: „Bucătăria asta e asezonată cu iubire.”
La masa de prânz îmi povestește despre viața ei. Când era tânără, avusese o carieră aventuroasă ca infirmi eră-pilot pentru misiunile bisericii. Odată, c â n dea ș i copil o t ulei traversa u Arctica, motorul avionului s-a poticnit, iar ei au coborât brusc, zărind în ultimul moment o zonă netedă pe un sloi de gheață. Cei doi, pe jumătate înghețați, au fost găsiți cinci zile mai târziu. Salvatorii le-au dat cafea caldă. „Nu gustasem niciodată cafea”, spune ea. Cafeina și alcoolul sunt descurajate la adventiști. Astăzi, Nelson își limitează aventurile la grădina ei de legume.
Ca vegetariană, Nelson este o descendentă culinară directă a lui Ellen G. White, care a ajutat la întemeierea aceea cea devenit Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea, o confesiune protestantă.
La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui de-al XX-lea, White a formulat prima oară recomandările alimentare care călăuzesc de atunci această subcultură de americani longevivi.
White lăuda consumul de cereale integrale, fructe, nuci și legume, care „dau o forță, o putere de rezistență și o vigoare a intelectului ce nu sunt oferite de o alimentație mai complexă și mai stimulantă.” Ea avertiza împotriva gătitului cu untură, mirodenii și sare, și descuraja utilizarea zahărului, care „cauzează fermentație, iar aceasta întunecă mintea și creează un caracter arțăgos”. Recomandările ei par remarcabil de vizionare, oglindind recomandările alimentare de astăzi ale Societății Americane Anti-Cancer și ale Asociației Americane pentru Inimă.
Majoritatea celor mai recente observații asupra dietei adventiste vin de la Gary Fraser, adventist și cercetător la Universitatea Loma Linda și vegetarian care uneori mănâncă pește. Având pregătire medicală, Fraser a observat că adventiștii aveau inimi mai sănătoase decât neadventiștii și a început să se întrebe dacă știința ar putea valida presupusele efecte ale alimentației asupra sănătății. Acum, el conduce Adventist Health Studies, care a monitorizat sănătatea a zeci de mii de adventiști americani.
Cercetarea lor arată că, la orice vârstă dată, adventiștii vegetarieni au o probabilitate cu 12% mai mică de a muri decât cei nevegetarieni care mănâncă doar o cantitate mică de carne. În contrast, în rândul adventiștilor mai tineri, cei care mănâncă mai multă carne sunt afectați de o rată cu 46% mai ridicată de deces prematur decât cei care își obțin proteinele din nuci, semințe și leguminoase. „Este clar că o alimentație bazată pe plante este calea de urmat”, spune Fraser.
Când miros mâncarea lui Nelson, tind să fiu de acord. Aromele care adie de la plita ei îmi provoacă foame. După ce combină fasolea neagră cu varză și conopidă la aburi, adaugă felii de tofu rumenit, semințe de susan și un strop de sos de soia. Este un amestec sățios de carbohidrați complecși, vitamine, minerale și antioxidanți, cu mai puține calorii decât o pungă de cartofi prăjiți. „Nu am gustat niciodată carne”, se laudă Nelson.
Îmi spune că are o tensiune perfectă și o frecvență cardiacă în repaus de 60 de bătăi pe minut. Merge pe jos cinci km pe zi.
Și poftim: majoritatea caloriilor consumate în cadrul alimentațiilor tradiționale din zonele albastre provin din alimente integrale vegetale. Cerealele, verdețurile, nucile și leguminoasele sunt cei patru stâlpi ai fiecărei alimentații pentru longevitate de pe Pământ.
Aproape jumătate dintre oamenii care vor muri anul acesta în S.U.A. vor muri probabil din cauza bolilor cardiovasculare, a cancerului sau a diabetului. În zonele albastre, mult mai puțini suferă de aceste boli. De ce? În cea mai mare parte a vieții lor, aceștia au mâncat pur și simplu ce era la îndemână și, din fericire pentru ei, a fost vorba despre plante și alimente integrale. Încercările succesive au dus la rețete care fac aceste mâncăruri suficient de gustoase pentru a fi mâncate zi de zi. În asta stă, poate, secretul unei sănătăți mai bune. Dacă vreți o rețetă bună ca să începeți, cunosc o centenară vioaie care face un minestrone excelent.
j„Nu am gustat niciodată carne.” Dorothy Nelson, de nouăzeci de ani, are o tensiune perfectă și o frecvență cardiacă în repaus de 60 de bătăi pe minut. Merge pe jos cinci kilometri pe zi.