Îi ajută pe indigeni să protejeze „magia” pământurilor lor.

Când a văzut pentru prima oară soarele răsărind peste Gran Chaco, în 1997, Erika Cuéllar Soto, experta boliviană în biologia conservării, a știut că se află într-un loc special. „Gran Chaco este magic”, spune ea. „M-am trezit și am ieșit din cort și erau urme peste tot.” Animalele sălbatice abundă în Gran Chaco, o pădure de câmpie care se întinde peste granițele Boliviei, Paraguayului, Argentinei și ale Braziliei. Regiunea semiaridă, puțin populată, este de mult timp un refugiu pentru jaguari, armadillo, furnicari-gigant și guanaco, verii prăfurii ai lamelor. Însă în ultimele decenii, bucăți mari din pădurile sale au fost distruse pentru a face loc culturilor, fermelor de vite și exploatărilor de gaze, iar speciile indigene se chinuie să supraviețuiască.

Pentru a conserva Gran Chaco, Cuéllar a recrutat locuitori indigeni ca „parabiologi”. Sunt precum paramedicii, spune ea, dar pentru ecosisteme. Programul de instruire al lui Cuéllar îi ajută pe localnicii din Gran Chaco să își dezvolte aptitudini pe care le pot folosi ca biologi de conservare profesioniști. „Pentru mine nu există altă modalitate de a realiza conservarea pe termen lung”, spune ea. În timp ce își câștigă existența în mod sustenabil, parabiologii aduc foloase comunității gestionând incendiile și arderile controlate, monitorizând biodiversitatea, creând o rezervație pentru guanaco – și transmițându-și mai departe cunoștințele. „Pierdem cunoștințele oamenilor cu adevărat conectați la natură”, spune Cuéllar. „Nu poți învăța așa ceva la universitate.”

j