VIEȚI FURATE
TRAFICUL DE CARNE VIE ESTE UN FLAGEL GLOBAL CARE AFECTEAZĂ MILIOANE DE COPII. IATĂ CUM AU FOST OBLIGATE SĂ SE PROSTITUEZE DOUĂ FETE CARE VISAU LA VIITOR – UNA DIN INDIA, CEALALTĂ DIN BANGLADESH.
Despre acest articol: Pentru a proteja intimitatea fetelor traficate și pentru a respecta legislația indiană cu privire la identificarea victimelor infracțiunilor sexuale, nu dezvăluim identitățile lor și ale rudelor lor. Le-am fotografiat astfel încât să le ascundem fețele și am modificat unele imagini pentru a ascunde trăsături distinctive. Folosim pseudonime pentru cele două fete din articol.
După o ceartă cu mama ei, R. a fugit de acasă, de lângă Calcutta, unul din cele mai mari orașe ale Indiei. La gară a întâlnit niște bărbați care au mințit-o și au dus-o în cartierul rău-famat din metropolă. Multe fete traficate în adolescență rămân toată viața în bordeluri. R. a fost salvată înainte să fie vândută către unul. A fost trimisă la Sneha, un adăpost administrat de organizația nonprofit Sanlaap, care le pregătește pe victime să-și refacă viața. R., acum adultă, și câteva dintre celelalte fete din articolul de față au fost fotografiate la Sneha.
Anjali avea 16 ani când a început o relație cu un bărbat care a momit-o să fugă de acasă, din statul indian Bengalul de Vest, cu promisiunea că se va căsători cu ea. Dar el și un complice au vândut-o unui bordel din Mahishadal, aproape de Haldia, un oraș industrial. Până a fost salvată, era obligată să facă sex de până la 20 de ori pe zi. Timp de peste un an, a locuit la Sneha cu alte fete care, spunea ea, îi înțelegeau suferința. Acum este adultă și locuiește cu mama ei, care ar vrea să o vadă căsătorită; dar Anjali jură că nu se va mai îndrăgosti.
Nutreau aspirațiile adolescenților de pretutindeni – să scape de autoritatea părinților, să găsească iubirea, să înceapă să-și trăiască visurile. Amândouă priveau lumea cu naivitate și nu și-ar fi închipuit cruzimile care le așteptau.
Crescută într-o căsuță cu două camere dintr-un cartier mizer, Sayeda și-a petrecut mare parte din copilărie singură. Mama ei se trezea devreme și pleca să facă curat în magazine din New Market, un district comercial din Khulna, până seara. Tatăl ei transporta pasageri cu ricșa-bicicletă pe sume de nimic. Sayeda avea probleme la școală și a abandonat-o înainte de adolescență, în ciuda avertismentelor mamei ei că avea să dea de necaz.
Sociabilă și extrovertită, Sayeda zâmbea mereu și își făcea prieteni cu ușurință. Cel mai mult îi plăcea să danseze. Cât părinții erau
Înainte să fie vândute aceluiași bordel, Sayeda și Anjali erau adolescente tipice,
crescute în medii asemănătoare, la câteva sute de kilometri distanță: Sayeda în orașul Khulna din Bangladesh, Anjali în Siliguri, din statul indian
Bengalul de Vest.
plecați, se uita la secvențe cu dans din filmele în hindi și bengali de la televizor și imita mișcările. Uneori, când o prindea, mama ei o certa. „Vecinilor noștri nu le plăcea că dansa și cânta toată ziua”, mi-a spus femeia mai târziu.
Sayeda era frumoasă, avea trăsături cizelate delicat și ochi migdalați și îi plăcea să se machieze. A început să ajute pe la saloanele de înfrumusețare și să învețe despre tunsori, tratamente faciale și cosmetică. Îngrijorați de atenția pe care i-o dădeau băieții, părinții au măritat-o la 13 ani. Căsătoria copiilor este foarte frecventă, deși ilegală, în multe zone din sudul Asiei. Soțul ales de părinții Sayedei era abuziv, așa că ea s-a întors la familia ei.
După ce a venit înapoi, și-a implorat mama să o lase să se înscrie la o școală de dans. „O să joc în spectacole, o să fac bani”, a spus ea. Mama ei s-a înduplecat, iar Sayeda a început să danseze la nunți și alte evenimente. Atunci a început o relație cu un băiat care mai venea pe la școală. I-a promis să o ducă în India, unde putea câștiga mult mai mult ca dansatoare. Închipuindu-și un viitor plin de posibilități, Sayeda s-a hotărât să fugă cu el.
Anjali, o fată grațioasă, cu ochi sclipitori și pomeți înalți, își dorea să plece de acasă din motive asemănătoare. Familia ei locuia într-o mahala săracă, într-un adăpost improvizat. Crescute mai mult de mama ei, care era cameristă, ea și sora ei erau atât de sărace, încât se certau pe puținele rechizite școlare pe care și le permiteau. La 13 ani, Anjali abandonase deja școala – lucru normal pentru mulți copii din familii sărace din India. Și-a găsit de lucru la o fabrică, unde ambala snacksuri. Rezervată de fel, nu avea
prea mulți prieteni. Acasă, confidentul ei era un ied pe care-l adoptase și care se ținea după ea, îi ronțăia din mâncare la masă și se urca în pat cu ea noaptea.
La fabrică, Anjali a cunoscut un tânăr care a fermecat-o. Știa că mama ei îi căuta un mire, dar s-a hotărât că voia să fie cu omul de care se atașase. Așadar, într-o seară din octombrie 2016, în timpul festivalului hindus Durga Puja, Anjali s-a îmbrăcat într-un salwar kameez nou-nouț, a plecat pe furiș de acasă și a luat autobuzul până la gară, unde s-a întâlnit cu iubitul ei. Spre surprinderea ei, cu el mai era un tânăr, dar s-a urcat cu ei într-un tren spre Kolkata.
În seara aceea, căutând-o cu disperare, mama ei și-a dat seama că plănuia de mult să fugă cu partenerul ei. În cele câteva zile dinaintea dispariției sale, vecinii o auziseră spunându-i iedului: „Cine o să aibă grijă de tine după ce plec eu?”
DINTRE TOATE JOSNICIILE de care suferă omenirea, una dintre cele mai șocante este sclavia copiilor în scopuri sexuale. Sayeda și Anjali, care mi-au spus poveștile lor, sunt doar două dintre nenumăratele victime. La fel ca în cazul celor mai multe scheme infracționale, este imposibil să determinăm scara atrocităților, dar este evident că traficul de minori pentru exploatare sexuală este o industrie de multe miliarde de dolari care acoperă toată planeta.
Conform unui studiu frecvent citat al Organizației Internaționale a Muncii, în 2016 peste un milion de copii au căzut victime exploatării sexuale. Pentru că prostituția infantilă este greu de detectat, raportul admitea că cifra reală era, probabil, mult mai mare. Cel mai recent Raport Global asupra Traficului de Persoane, publicat de Biroul ONU pentru Combaterea Drogurilor și Criminalității, a arătat că numărul de victime ale traficului raportate global a crescut de la nici 15.000 în 2010 până la aproape 25.000 în 2016. Statisticile reprezintă doar o fracțiune din numărul real al victimelor; majoritatea nu sunt detectate. Creșterea ar putea reflecta o aplicare mai riguroasă a legilor, dar cercetătorii cred că și mai probabil reflectă o realitate mai sumbră: anume, că traficul de ființe umane, inclusiv de copii pentru prostituție, este în creștere.
„E o industrie înfloritoare”, spune Louise Shelley, profesor de politici publice la Universitatea George Mason și autoarea cărții Human Trafficking: A Global Perspective.
Flagelul traficului de copii pentru exploatare sexuală n-a scutit aproape nicio țară, dar unele părți ale lumii au devenit adevărate nuclee ale acestui comerț ilicit. Una dintre cele deosebit de grav afectate este regiunea unde au crescut Sayeda și Anjali – statul indian Bengalul de Vest și vecinul lui, Bangladeshul, care formau odinioară o singură provincie, Bengal. Separate de o graniță internațională de 2.250 km, dar unite de moștenirea culturală și lingvistică, cele două zone au în comun nefericirea de a vedea anual mii de fete vândute pentru sclavie sexuală.
Cifra reală nu se cunoaște, dar numerele raportate sau estimate, oricât de imprecise, sugerează un trafic masiv. Conform Biroului Național pentru Date Infracționale, în Bengalul de Vest s-au înregistrat aproape un sfert dintre cele 34.908 cazuri de trafic de ființe umane raportate în țară din 2010 până în 2016 – o proporție amețitoare pentru un stat în care trăiește doar circa 7% din populația Indiei. Numai în 2017 s-au raportat 8.178 de dispariții de copii în Bengalul de Vest, aproape o optime din numărul total din India în acel an. Dintre ei, un număr mare de fete au fost vândute, aproape sigur, bordelurilor. În Bangladesh, imaginea amenință să fie și mai gravă: o estimare a instituțiilor statului sugerează că în fiecare an sunt traficate din țară către sau prin India 50.000 de fete – iar numărul nu le include pe cele vândute pentru prostituție chiar în Bangladesh.
Bengalul de Vest nu este doar sursă, ci și destinație pentru fetele traficate pentru prostituție. Granița lungă cu Bangladeshul și cei 96 km pe care se învecinează cu Nepalul au multe porțiuni nepăzite, așa că traficanții pot aduce ilicit fetele peste frontieră. Unele ajung în districtele „felinarelor roșii” din Calcutta, o metropolă cu peste 14 milioane de locuitori. Altele sunt vândute bordelurilor din restul Indiei – Delhi, Mumbai, Pune – sau din Orientul Mijlociu. (În India, serviciile sexuale ca activitate comercială sunt legale, dar
Conform unei estimări, anual sunt traficate din Bangladesh în India 50.000 de fete.
multe activități conexe, ca proxenetismul sau administrarea unui bordel, sunt ilegale, ca și implicarea copiilor în prostituție.)
Deloc surprinzător, cea mai mare cauză a tragediei este sărăcia larg răspândită în regiune, inclusiv într-unul dintre cele mai mari districte ale Indiei, South 24 Parganas, o zonă subdezvoltată, cu drumuri proaste, industrie puțină și zone agricole amenințate de inundații în sezonul musonic. Bandele iau în colimator fete din familii sărace, exploatându-le lipsurile și alte vulnerabilități.
„Ca traficant […] trebuie să aflu dacă fata moare de foame și e disperată să-și găsească de lucru, sau dacă visează la iubire”, spune Tapoti Bhowmick de la Sanlaap, o organizație nonprofit din Calcutta care ajută victimele traficului. Pentru fetele crescute în sărăcie, promisiunea unor lucruri simple, ca telefoanele mobile sau produsele cosmetice, poate avea un efect hipnotic. „Își doresc genul de viață pe care au văzut-o în serialele ieftine de la televizor”, explică ea.
Bhowmick spune că adolescenții și tinerii care lucrează pentru grupurile de traficanți aranjează uneori călătorii false și chiar trăiesc o perioadă cu fetele. „Băiatul poate să cheltuiască și 20.000 de rupii ca să o prindă în capcană, are șanse să o vândă pe 70.000 de rupii”, spune ea. E un profit substanțial – cam 650 $, cinci luni de salariu pentru mulți angajați din fabrici.
În ultimii ani, echipajele de poliție care combat traficul de persoane în Bengalul de Vest, și nu numai, și-au sporit eforturile de a găsi și salva fetele vândute către bordeluri, dar sunt depășite de situație. „Când dispare un copil, trebuie să ne asigurăm că poliția începe ancheta imediat”, spune Rishi Kant, cofondatorul organizației nonprofit Shakti Vahini, care a ajutat la eliberarea a sute de victime.
Sanlaap și alte organizații nonprofit derulează programe pentru reabilitarea fetelor, în speranța că vor reuși să revină la familiile lor, să depășească stigmatul social și să ducă vieți normale. Dar Kant spune că instituțiile statului trebuie să ofere mai mult sprijin victimelor salvate. „Trebuie să poată trăi ca mine și ca tine”, spune el. „Trebuie să li se dea putere.”
Amploarea traficului este atât de mare, încât soluția cere o reacție mult mai substanțială și mai susținută din partea forțelor de ordine,