OAȘ: VOTUL ÎN PANDEMIE
Pandemia a retrezit spiritul civic la alegerile locale, când foamea de normalitate i-a mobilizat pe oameni la urne.
Pandemia a adus sare și piper alegerilor locale din septembrie, retrezind simțul civic. Foamea de normalitate i-a mobilizat pe oameni la urne.
ˆIÎN 27 SEPTEMBRIE 2020, în România s-au desfășurat alegerile locale în plină pandemie. Cu această ocazie, liniștita regiune a Țării Oașului, unde trăiesc eu, care are peste 70% dintre locuitori stabiliți în străinătate, a revenit brusc la viață. De obicei, animația și aglomerația creșteau în august și decembrie, când ni se întorceau oșenii acasă pentru nunți și sărbătorile de iarnă. În acest august au revenit foarte puțini: măsurile restrictive, lipsa nunților, riscul de a fi obligați să intre în carantină obligatorie la întoarcerea în țările adoptive, obligativitatea testării la graniță, plus marea nesiguranță și modificarea măsurilor peste noapte i-a determinat pe marea majoritate să renunțe la concediul de vară acasă. Însă campania electorală și alegerile locale i-a făcut pe foarte mulți să se întoarcă și să aleagă oamenii care ne vor conduce comunitatea.
În Bixad, actualul primar s-a bătut cu un tânăr antreprenor stabilit în Franța, unde conduce o firmă cu 150 de angajați. Au venit să-l susțină sute de oșeni stabiliți acolo. Circulă zvonul că ar fi venit cel puțin trei avioane. Partea adversă a fost susținută de oșeni stabiliți în Austria, și toți au venit acasă să-și susțină favoritul. Satul a fost animat ca într-o lună normală de august sau de decembrie. Lupta s-a terminat la o distanță mai mică de 30 de voturi.
În orășelul meu, primarul în funcție e greu de clintit. Deja cu două mandate, a candidat pentru al treilea bătându-se cu același adversar, dar lupta a fost ca și câștigată de la bun început. Dar a apărut un val nou, un suflu nou, care pe viitor s-ar putea să aibă un cuvânt de spus în acest război. Străzile orașului au fost animate de grupuri de oameni îmbrăcați în tricouri de campanie, în funcție de echipa din care făceau parte, care au prins să bată din poartă în poartă și să-și convingă alegătorii.
Eu așteptam cu mult interes ziua alegerilor, mi-am făcut temele, am citit și respectat reglementările legale pentru a documenta procesul de vot. Fiecare intrare în oricare dintre cele 11 secții de vot a fost un moment stânjenitor atât pentru mine, cât și pentru membrii secțiilor. Pășeam în secție, căutam președintele, mă legitimam, îi arătam legea care-mi permitea, ca jurnalist, să pozez în secție și instant se făcea o liniște de mormânt. Măștile săreau de sub bărbii direct pe
30 fețele lor, dispăreau sucurile, sendvișurile și prăjiturile, păstrau distanța și deveneau foarte gravi. Peste tot s-a întâmplat la fel: toată lumea înțepenea într-o atmosferă de gheață. Simțeam cum îmi vibra masca pe figură de la stresul pe care îl aveau de a nu fi surprinși în vreo situație nelalocul ei. Stresul nu provenea de la faptul că ar fi făcut ilegalități, ci de la măsurile de siguranță impuse de pandemie, greu de respectat.
O categorie care votează altfel sunt cei care fac cerere pentru urna mobilă. De obicei sunt oameni bolnavi care nu se pot deplasa sau internați în spitale. Anul acesta lor li s-au adăugat cei aflați în izolare obligatorie la domiciliu, bolnavi de COVID sau care au fost în contact direct cu persoane infectate.
Am tot întrebat pe la partide, pe la biroul electoral din oraș, până am aflat că sunt în jur de 30 de cereri și că ora când se pleacă la ei acasă cu urna mobilă o știu doar președinții de secții. Dar nu prea știau ei acest program și așa am ajuns la unitatea de jandarmi care asigura buna desfășurare a procesului de vot. Nu demult i-am pozat cum verificau persoanele aflate în carantină obligatorie la domiciliu, am colaborat foarte bine cu ei, deși cunoștință cu unitatea din oraș am făcut într-un mod nedorit… După protestele din august 2019 din București, cu ocazia centenarului a avut loc o manifestare la noi în oraș și, dintr-o greșeală, jandarmii m-au împachetat într-o secundă. Așa i-am cunoscut… dintr-o greșeală. După asta, colaborarea dintre noi a fost foarte faină. Dacă nu erau ei așa bine organizați, nu aș fi putut să pozez plimbarea urnei mobile pe la cetățeni. Jandarmii știau exact unde, la ce oră și din ce secție pleacă urna mobilă.
Primul cetățean la care am ajuns nu mi s-a părut a fi prea emoționat. Mai mari parcă au fost emoțiile noastre, ale mele, ale jandarmilor și ale personalului secției de votare care însoțea urna mobilă. Am ajuns, la un moment dat, la un alt domn aflat în scaun cu rotile. Totul era pregătit, masca pusă pe față, buletinul într-o mână și ștampila în cealaltă, foarte hotărât în a-și exercita dreptul la vot.
Apoi am ajuns și la spital, la cei internați, unii au votat emoționați, au fost destui care, de emoții, nu mai știau nici măcar unde le e actul de identitate.
Una peste alta, aceste alegeri desfășurate în condițiile impuse de criza sanitară parcă au generat mai multă pasiune, mai mult simț civic, parcă am simțit că și generațiile mai tinere încep, încet-încet, să-și spună cuvântul.