DISCREPANȚE: KENYA

La Nairobi, virusul arată foarte diferit în spațiile generoase ale celor bogați și în așezările înghesuite din ghetouri.

COVID-19 își urmărește victimele în Nairobi, din apartamentele de lux până în ghetourile aglomerate, cu sute de mii de locuitori deosebit de vulnerabili.

ˆI

ÎN CAPITALA KENYEI , două voci vorbesc despre Nairobi și pandemie.

DANIEL OWINO OKOTH:

Numele meu de artist e Futwax. Sunt interpret, inginer de sunet, lider al comunității și începusem să învăț producție muzicală. Am familie: soția și un fiu. În Kibera avem multe povești de spus despre cum trăim, știți? Le spunem prin muzică, prin artă, iar eu aveam evenimente, călătoream în străinătate, cântam în școli. Le spuneam oamenilor despre Kibera, despre ghetourile din lumea întreagă. Ne mergea bine înainte de corona. Speram să încep să filmez videoclipuri, dar a venit pandemia.

NICHOLE SOBECKI:

Kibera este una dintre cele peste o sută de comunități informale, cum le spun eu, din Nairobi. Știu că lumea le spune „ghetouri”, dar vorbim despre locuri cu nume ale lor, profund creative și întreprinzătoare. Kibera este unul dintre cele mai mari din Nairobi; într-o zi obișnuită, străzile lui comerciale sunt pline de traficul generat de afaceri, restaurante, hoteluri și magazine unde se vând fructe, legume sau haine vechi. Energie și oameni descurcăreți. Nairobi e construit de oameni descurcăreți. Aici locuiesc de nouă ani și e un oraș fascinant. Futwax e un exemplu excelent: a fost Mr. Kibera – câștigătorul concursului anual. Dacă ai auzit de Kibera, ai auzit și de Futwax. La începutul pandemiei, și-a dat seama că urma să devină o problemă cum nu se poate mai reală pentru comunitate.

DANIEL:

Nu putem să călătorim, deci mi s-a dus planul de concerte. Și la noi, în Kibera, nici vorbă de „distanțare socială”. Avem toalete comune. Intrări și ieșiri din casă comune. Locul de călcat rufe e comun. N-avem supermarketuri, doar chioșcuri. Am văzut oameni luați cu ambulanța, oameni de la noi duși în centre de izolare făcute de stat, știți? Așa că m-am hotărât să iau lucrurile în mâini. M-am dus să vorbesc la Centrul Local Kibera.

NICHOLE:

Centrul Local Kibera s-a deschis acum câțiva ani, în inima așezării. Este un spațiu administrat de comunitate – apă curată, mașini de spălat, băi, cursuri de formare, acces la credite și la computere. Funcționează

și ca loc de adunare, fiindcă are o piață în jur, așa că s-au instalat difuzoare afară, pentru muzică și mesaje. Acum, Futwax vorbește de multe ori acolo sau se plimbă prin comunitate cu megafonul și vorbește despre coronavirus și cum să ne protejăm pe noi și pe cei din jur.

DANIEL:

Centrul are un studio de înregistrări unde învățam producție muzicală, dar când a început pandemia s-a închis. M-am gândit să înregistrăm mesaje muzicale despre corona în mai multe limbi și să le difuzăm la radio. Au zis OK, numai să ai grijă să nu aduci decât o persoană odată și să dezinfectezi între ele. Așa că am venit cu oameni care vorbesc luo, luhya, swahili, kisii și nubiană (pe la noi avem multe limbi) și i-am înregistrat spunând: „Vă rugăm să purtați mască! Dacă strănutați, vă rugăm să strănutați în îndoitura cotului sau cu brațul la gură! Dacă vorbiți cu cineva, vă rugăm să vorbiți de la distanță!”

NICHOLE:

Cântecul scris de el te prinde imediat, se difuzează nu numai în Kibera, ci și în alte locuri din Nairobi. Futwax înțelege problemele oamenilor din zonă și vorbește, printre altele, și sheng. Sheng e limba urbană din Nairobi, un argou dinamic dezvoltat din swahili, care variază de la un cartier la altul, de la lună la lună. De multe ori ne vin mesaje de interes public despre sănătate impuse din afară, de străini care încearcă să vină să educe comunitatea – dar ce face el are un impact mult mai mare.

DANIEL:

Când aud lumea cum spune că nu vrea să se dezinfecteze sau să poarte mască, mă doare sufletul. Eu îi întreb: Tu ce răspundere îți asumi ca cetățean? Ca om de afaceri, când îți servești clienții, le spui să plătească electronic? Ai loc de spălat pe mâini? Așa că am intrat în studio și am exprimat toate astea în versuri. Sensibilizez comunitatea, amestec limbile – niște swahili ca lumea, niște engleză – și vorbesc și sheng de pe la noi. De exemplu, mama mboga e o femeie care vinde legume la tarabă.

Wochi e paznicul. Wewe înseamnă „tu”, de exempulu „Hei, wewe, Nichole!”

Amurg, ploaie, griji: în martie, statul începe să anunțe măsuri contra epidemiei pentru toată țara – închiderea școlilor, suspendarea zborurilor internaționale, interdicția de a ieși noaptea – în timp ce localnicii se grăbesc să se adăpostească de ploaie în Kibera.

FOTO: NICHOLE SOBECKI

Muzicianul Daniel Owino Okoth, sau Futwax, cântă în locuința lui din Kibera cu Julian Austin, de patru ani, fiul lui și ucenic clăpar. În imagine, interpretau piesa lui Futwax Have You Sanitized? [Te-ai dezinfectat?] Cântecul, un popular mesaj de interes public în limba locală sheng, îi îndeamnă pe conaționalii kenyeni să se protejeze pe ei înșiși și pe cei din jur în timpul pandemiei.

DEDESUBT: În combinezoane de protecție cu sigla echipei, fotbaliștii de la Asociația Sportivă de Tineret Ngando s-au oferit voluntari pentru o brigadă de dezinfectare. La fel ca alți sportivi din lumea întreagă, au pierdut luni și luni de meciuri și antrenamente din cauza pandemiei. JOS: Pentru tatăl și fiul din imagine, autoizolarea este o ocazie de a-și exersa loviturile pe acoperișul blocului lor din Nairobi. Clubul exclusivist Muthaiga Country Club, unde jucau ei golf, a anunțat în primăvară că se închide temporar „pentru a ne proteja țara”.

Ca și în alte orașe mari, în Nairobi se întâlnesc extreme de bogăție și sărăcie. DEDESUBT: Într-o suburbie cu locuințe luxoase și magazine selecte, Oriane Torode, instructoare de yoga, ține un atelier despre imunitate. Măsurile ANTI-COVID o obligă să predea mai mult online; câțiva cursanți încă mai vin la ore. JOS: Acum, că li s-a închis studioul din cauza carantinei, Eugene Ochieng, de 12 ani, și prietenii lui transformă o alee în sală de balet. În înghesuita Kibera, computerele sunt rare: antrenorul lor e un mobil de împrumut, pe un stativ improvizat.

În lumina slabă din adăpostul lor temporar (cămara unui prieten), Patrick Mwangi și soția lui, Regina, se strâng lângă fiicele lor, Lucy, de un an, și Peace, de cinci. Locuința lor din Kariobangi North și taraba la care

Patrick vindea samosa au fost demolate pentru a face loc noilor construcții. Cu lovitura aceasta și cu pandemia, „s-au dus toate”, spune Patrick. „Nu mi-a mai rămas nimic.”