CARANTINĂ DURĂ: IORDANIA

Măsurile stricte de izolare au ținut sub control numărul morților de COVID-19, dar au îngreunat viața, mai ales pentru refugiați.

Greutățile vin una după alta pentru numeroșii refugiați care trăiesc în Iordania. Au scăpat în mare măsură de COVID-19 – dar nu și de concedierile și privațiunile provocate de pandemie.

LA ÎNCEPUT, guvernul a închis aproape tot: granițe, firme, școli, străzile pentru civili. Tancurile și camioanele militare au asigurat o carantină permanentă – fără excepții, nici chiar pentru a cumpăra alimente și medicamente. Ammanul este construit pe dealuri, iar fotograful Moises Saman putea auzi, din bucătăria lui, sirenele din tot orașul, genul care se folosește pentru alertele de atac aerian. A stat în casă cu familia până când restricțiile de circulație au început să se relaxeze, numai în anumite intervale orare, numai în scopuri aprobate. Apoi a mers să caute locuri unde stăteau refugiații.

Cam 750.000 de refugiați recenți se află acum în Iordania, grupați în tabere desemnate sau împrăștiați în așezări și cartiere. Unii vin tocmai din Somalia sau Sudan, însă marea majoritate sunt sirieni fugiți din calea războiului civil. Fotografiind astă-primăvară în locuințele improvizate și apartamentele urbane, adesea în compania celor de la UNICEF, Saman a văzut că scenariile teribile imaginate pentru marile aglomerări – coronavirusul răspândind incontrolabil boală și moarte – fuseseră evitate. Măsurile stricte de izolare ale Iordaniei, alături de identificarea agresivă a contactelor, păreau să fi ținut pandemia la distanță. La sfârșitul lui august erau confirmate doar 15 decese de COVID-19.

Consecințele izolării, mai ales pentru oameni care fuseseră suficient de disperați ca să fugă de la ei din țară, au fost mai complicate. Dificultățile se pot acumula până când ajung greu de separat. Pandemia a lovit economia, eliminând munca informală de care depind mulți refugiați. Școlile și centrele comunitare închise brusc fuseseră refugii sigure pentru copiii strămutați – mai ales pentru fete, pentru care continuarea educației este cea mai sigură protecție împotriva căsătoriei timpurii. Când lecțiile s-au mutat online și au început să fie transmise la televiziunea națională, copiii fără acces la computere încercau să-și facă temele și să dea examene pe singurul ecran din casă: telefonul mobil al familiei.

Temele pe telefon utilizează date; reîncărcarea lor costă. Pe lista de donații devenite cruciale în pandemie – săpun, găleți, creioane – UNICEF a adăugat o formă foarte modernă de ajutor: calupuri de date, încărcate de la distanță, pentru a-i ajuta pe copiii hotărâți să continue școala.

În Iordania, gazda uneia dintre cele mai mari concentrații de refugiați, sudanezii își așteaptă rândul pentru a folosi cupoane la un magazin din Amman. Declinul economic și restricțiile de circulație din pandemie i-au afectat în mod special pe refugiați; majoritatea muncilor legale sunt închise pentru ne-iordanieni.

FOTO: MOISES SAMAN

Refugiatele siriene stau la coadă în deșert, distanțate corespunzător, în așteptarea ajutoarelor de la UNICEF – truse de igienă și alte obiecte de primă necesitate. Familiile lor trăiesc într-o așezare de

corturi de la periferia Al Mafraq, iar sute de mii de alți refugiați trăiesc în tabere speciale sau cartiere urbane. Distanțarea socială în zonele mai aglomerate este un lux inaccesibil.

În Tabăra Irbid, unde trăiesc parte din cei peste două milioane de palestinieni din Iordania, agenții ministerului sănătății găsesc un participant binevoitor într-o zi de testare aleatorie

pentru SARS-COV-2. La sfârșitul verii, izolările severe fiind relaxate, țara cu peste 10 milioane de locuitori înregistrase doar 15 decese cauzate de coronavirus.

STÂNGA: Pentru refugiații sirieni, repercusiunile pandemiei s-au adăugat la o existență deja dificilă. În așezarea Mafraq, o mamă își privește fiii și o cutie cu ajutoare de la UNICEF. Slujba de muncitor a tatălui lor, ca bună parte dintre muncile informale ale refugiaților, a dispărut în timpul izolării. DEDESUBT: Luându-și noi măsuri de precauție înainte de vizite, acest asistent de la Doctori Fără Frontiere își îmbracă echipamentul într-un hotel din Amman care închiriază camere pacienților în recuperare după operație.

Puțin vânt, un acoperiș și cel puțin un lucru pe care îl poate controla: un tânăr iordanian își acordă un moment de bucurie în carantină. În timpul izolării, cerul din Amman a fost adesea punctat de zmeie,

multe confecționate acasă. Pentru a încuraja o formă de recreere care nu necesita expunerea în mulțime, firmele au împărțit zmeie tipărite cu logourile lor și un sfat: stați acasă.