National Geographic Traveller Romania
Mașini rapide, mâncare alene
Modena
Modena este amplă și modernă pe la periferii, dar își păstrează centrul vechi intact, cu străzi pietruite și alei medievale. Orașul și valea Po din jurul lui îi duc cu gândul pe unii călători la motoare elegante. În Valea Motoarelor își au originile Lamborghini, Ducati și Ferrari. Dar acest rai al iubitorilor de viteză e, în egală măsură, și o Mecca a gurmanzilor. După ce ați dat fuga la muzeul Ferrari să vedeți mașini istorice și un simulator de Formula 1, încetiniți și alăturați-vă studenților și familiilor la un picnic în Piazza Grande din Modena, inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO, în umbra turnului Ghirlandia.
Ca să vă pregătiți coșul de picnic, treceți pragul oricărei salumeria clasice. Acolo puteți cumpăra de la un tezaur de specialități din Emilia-Romagna și prosciutto di Parma sărat până la culatello di Zibello catifelat și mortadella cu fistic.
Dacă nu reușiți să faceți rost de o mult râvnită rezervare la Osteria Francescana, mergeți la Osteria Ermes, la fel de lipsită de vârstă, o trattoria de familie aproape de Piazza della Pomposa. Înainte de problemele de sănătate recente, proprietarul octogenar, Ermes Rinaldi, se așeza adeseori, își turna un pahar de Lambrusco local efervescent și te privea până terminai și ultima bucățică de tagliatelle cânepii cu ragù.„Mangia”, spunea el uneori, arătând cu degetul spre farfuria încărcată cu vârf cu felurile lui celebre. Apogeul gastronomiei de suflet din Modena, această instituție micuță și cu picioarele pe pământ, tapetată cu
fotografii șterse și calendare de mult expirate, oferă un meniu al zilei mereu schimbător, care atrage mai mulți localnici decât turiști. Dacă mâncați destul (opțiunile includ, uneori, iepure fraged sau tortellini in brodo), s-ar putea să câștigați chiar și un zâmbet de la morocănosul Rinaldi, a cărui misiune de o viață este să se asigure că ești bine hrănit. La o masă comună, se poate întâmpla să privești o mamă cum îi dă copilului ei primul aliment solid. „Doctorul spune că trebuie să începi cu Parmigiano Reggiano. Este plin de proteine”, spune ea, întinzându-i celui mic o bucată de brânză granuloasă, tocmai bună pentru pumnul lui rotunjor. În timp ce copilul mestecă, cu ochii mari în care se citește încântarea culinară, mama lui își toarnă pe farfuria cu brânzeturi oțet balsamic maturat de 40 de ani, gros ca melasa – o explozie simplă de gust umami, inventată de modenezi. Cum spune Rinaldi, înainte să vină de la bucătărie alte farfurii cu felurile lui care îți umplu sufletul, „Mâncarea e iubire.” —Becca Hensley