Bău­turi di­vi­ne

Ca­pri

National Geographic Traveller Romania - - Top 5 -

Pe insu­la ita­lia­nă Ca­pri, lă­mâi­le gre­le de suc atârnă de per­go­le vop­si­te în alb. Aici, ae­rul are gust de sa­re din Ma­rea Ti­re­nia­nă, iar fruc­te­le, ce­va mai mari de­cât niște min­gi de te­nis, cu coa­ja groa­să și bro­bo­ni­tă, ema­nă un par­fum ameți­tor. Lă­mâi­le de Sor­ren­to (spe­ci­fi­ce re­gi­u­nii sud-ves­ti­ce a Ita­li­ei), lu­ci­toa­re în lu­mi­na soa­re­lui, dau un far­mec or­ga­nic in­su­lei Ca­pri, ce­le­bră de mul­tă vre­me ca loc de re­la­xa­re pen­tru ce­le­bri­tăți. Din ele, lo­cal­ni­cii pro­duc fai­mo­sul li­mon­cel­lo – un li­chi­or dul­ce ca mi­e­rea și mai ta­re de­cât pa­re, bun de sa­vu­rat după ci­nă, sau de băut la amurg în ca­fe­ne­le­le ele­gan­te al­fres­co din piaz­za orașu­lui Ca­pri.

Nu toa­tă lu­mea vi­zi­te­a­ză Ca­pri în pan­to­fi Gucci. Trei ex­cur­si­o­niști în adi­dași și îmbră­că­min­te de ca­mu­flaj trec pe lângă un gră­di­nar, ca­re le ofe­ră fe­lii de lă­mâie din co­pa­cul lui. Gră­di­na­rul, îmbră­cat și el cu mult sub stan­dar­dul in­su­lei, a tăiat o lă­mâie, a fe­liat-o în spi­ra­lă și îi dă fi­e­că­rui că­lă­tor să gus­te din ea.

Când ex­cur­si­o­niștii ezi­tă, ia o bu­ca­tă și și-o arun­că în gu­ră – cu tot cu coa­jă. Străi­nii îi ur­me­a­ză exem­plul, iar omul dă din cap apro­ba­tor. Sub ei, într-o pră­pas­tie la 90 de gra­de, o ma­re de sa­fir dan­se­a­ză în vârte­juri ca ce­rul no­pții pic­tat de van Go­gh.

„Toc­mai ați gus­tat Insu­la Ca­pri”, spu­ne el, apoi îi ofe­ră fi­e­că­ru­ia un fruct de un gal­ben ți­pă­tor.

Ca­pri, ca­re împar­te sta­tu­tul de de­nu­mi­re ge­o­gra­fi­că pro­te­ja­tă cu Pe­nin­su­la Sor­ren­ti­nă, se află la 30 de mi­nu­te cu fe­ri­bo­tul de coas­ta Amal­fi și are un rol im­por­tant în le­gen­da pro­veni­e­nței li­chi­o­ru­lui li­mon­cel­lo. Unii spun că, pe vre­muri, păs­to­rii be­au tă­rie aro­ma­tă cu lă­mâie ca să se fe­re­as­că de bo­li. La un mo­ment dat, lo­cal­ni­cii au înce­put să își pro­du­că pro­pria bău­tu­ră cu aro­mă de lă­mâie, fi­e­ca­re după rețe­te de fa­mi­lie pă­zi­te cu stric­tețe. În zi­ua de azi, în ma­ga­zi­ne­le de pe între­a­ga in­su­lă de­lu­roa­să și măr­gi­ni­tă de stânci se vând sti­cle de di­ges­tiv pro­dus în Ca­pri, ade­vă­rat eli­xir din lu­mi­na soa­re­lui de Amal­fi.

Aici au trăit păs­tori, ră­tă­ci­tori greci, împă­rați ro­mani, emi­gra­nți ruși și ar­tiști ai se­co­lu­lui al XX-lea; tot aici și-au pe­tre­cut va­ca­nțe­le ne­nu­mă­ra­te ce­le­bri­tăți, de la Elton John la Sop­hia Lo­ren și Gi­or­gio Armani. Dar insu­la mai înse­am­nă și altce­va de­cât șa­lu­pe ra­pi­de, pa­ha­re cu pi­ci­or înalt și pro­sec­co.

Ori­ci­ne îi poa­te ex­plo­ra la­gu­ne­le de un al­bas­tru in­tens, pește­ri­le pli­ne de po­vești și vi­le­le im­pre­si­o­nan­te. Pe lângă lă­mâi, aici gă­siți și măs­li­ne și stru­guri, ca să nu mai vor­bim de ier­bu­ri­le aro­ma­ti­ce, ca roz­ma­ri­nul și bu­su­i­o­cul. La înce­pu­tul ve­rii, gro­za­ma gal­be­nă ca un­tul lu­mi­nea­ză câmpu­ri­le, iar bo­u­gain­vil­lea în nua­nțe de la­van­dă punc­te­a­ză lu­mi­na stra­nie, tran­da­fi­rie, de pe in­su­lă. În zi­le­le când ma­rea e li­niști­tă, pu­teți vi­zi­ta Gro­ta Albas­tră într-un goz­zo vop­sit azu­riu, o bar­că tra­diți­o­na­lă, pes­că­re­as­că, din lemn. Pri­viți cum apa își schim­bă cu­loa­rea din al­bas­tru de co­balt în ar­gin­tiu ca de be­te­a­lă.

Dar da­că es­te să aveți par­te de un sin­gur mo­ment lo­cal au­ten­tic, gus­tați Insu­la Ca­pri într-o gu­ră de li­mon­cel­lo pro­dus aco­lo. Pu­teți învăța să îl fa­ceți și voi, prin ope­ra­to­rii de tu­rism lo­ca­li spe­cia­li­zați în tu­ruri cu­li­na­re, cum es­te Ca­pri Ti­me (206 $ pen­tru do­uă per­soa­ne).

În fond, când Ca­pri îți dă lă­mâi, nu e ca­zul să faci li­mon­cel­lo? —Bec­ca Hen­sley

Gal­ben de soa­re: Sti­cle­le de li­mon­cel­lo se gă­sesc sub toa­te for­me­le pe Via Ro­ma, măr­gi­ni­tă de ma­ga­zi­ne, din orașul Ca­pri; pe coas­tă se adu­nă iah­tu­ri­le și băr­ci­le cu pânze (ală­turi).

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.