Ce văd doar pă­să­ri­le

National Geographic Traveller Romania - - Insulele Galápagos - Text: Ale­xan­dra E. Pe­tri

Când ajun­geți în Ga­lápa­gos, se in­stau­re­a­ză o alt­fel de nor­ma­li­ta­te”, spu­ne Mark Thi­es­sen, fo­to­graf Na­ti­o­nal Ge­o­grap­hic. „Una în ca­re ani­ma­le­le nu se tem de dvs.”, spu­ne Thi­es­sen, ca­re ghi­de­a­ză mul­te că­lă­to­rii Na­ti­o­nal Ge­o­grap­hic Expe­di­ti­ons în Ga­lápa­gos. Fau­na fă­ră fri­că le per­mi­te vi­zi­ta­to­ri­lor să va­dă de in­cre­di­bil de aproa­pe tot fe­lul de ani­ma­le te­res­tre, ac­va­ti­ce și zbu­ră­toa­re, de la igua­ne ma­ri­ne ca­re le­ne­vesc pe ro­ca vul­ca­ni­că până la al­ca­tra­zi-de-Naz­ca (pre­cum cel de mai sus) pe pla­jă. Thi­es­sen re­co­man­dă să vă luați un apa­rat fo­to su­bac­va­tic, pen­tru a sur­prin­de ima­gini ine­di­te cu pin­gu­ini, lei-de-ma­re și mu­lți­mea de pești pe ca­re îi pu­teți ve­dea cu snor­ke­lul în ju­rul insu­le­lor. „Sunt o mu­lți­me de oca­zii de fo­to­gra­fiat în apă”, spu­ne Thi­es­sen. Dar cel mai im­por­tant e să aveți răb­da­re și să an­ti­ci­pați mo­men­tul. „Da­că nu sun­teți pre­gă­tit, mai ales sub apă, nu prin­deți fo­to­gra­fia.”

Cum să sur­prin­dem fau­na din Ga­lápa­gos prin obi­ec­tiv.

No­te de fes­ti­val Gărâna UR­MA­RE DIN PA­GI­NA 74 Fi­e­ca­re ca­să are pro­pria bel­ve­de­re. Aici, gră­di­na co­boa­ră, um­bri­tă, un ma­re tă­pșan de-un ver­de îmbă­tă­tor, co­lo­rat cu tram­bu­li­ne și alte jo­curi de co­pii.

CLANUL

S-a im­pli­cat în fes­ti­val de la edi­ţia a treia, când era ma­na­ger la un post de ra­dio ti­mișo­re­an. Acum e ma­ma și ta­ta fes­ti­va­lu­lui. El și cu fa­mi­lia lui. Nu, nu e doar o ex­pre­sie.

Ma­sa de Cră­ci­un e sfântă în clanul Gi­u­ra. Se adu­nă fă­ră greș, de pe toa­te me­le­a­gu­ri­le – Bu­cu­rești, Ti­mișoa­ra, Ce­hia – ca să fie împreu­nă. Dar și de da­ta asta ma­sa de fa­mi­lie s-a tran­sfor­mat într-o șe­din­ţă de fes­ti­val. Pen­tru că to­ţi lu­cre­a­ză la or­ga­ni­za­rea eveni­men­tu­lui de la Gărâna.

Cum lu­cre­a­ză împreu­nă? Ca în fa­mi­lie – se iu­besc, se aju­tă și se ce­ar­tă. Mai ales că ta­ta, di­rec­to­rul Ma­ri­us Gi­u­ra, nu prea e de acord cu idei­le co­pi­i­lor. Lor le pla­ce un li­ne-up mai con­tem­po­ran, o gra­fi­că mo­der­nă, el vrea să adu­că „ma­rii cla­sici”, ma­ma ascul­tă toa­tă zi­ua noi­le proi­ec­te mu­zi­ca­le, iar Cai­us, fra­te­le cor­po­ra­tist de pes­te ho­ta­re, e tri­mis în pros­pec­ţie pe la con­cer­te. Mă­tușa stă la bi­le­te, ado­les­cen­ţii fac stra­jă în cu­li­se, un­chi­ul e sup­port-te­am pen­tru toa­tă fa­mi­lia. Me­zi­na, Si­mo­na, a re­bran­du­it eveni­men­tul și e înger pă­zi­tor al ar­tiști­lor, ve­rișoa­ra ei e res­pon­sa­bi­lă de mer­chan­di­sing. Acum vreo 25 de ani, fa­mi­lia pe­tre­cea va­can­ţe­le la Vă­li­ug, un­de co­pi­ii hă­lă­du­iau toa­tă zi­ua după mu­re pe la Co­vei­ul lui Teși­lă, mer­ge­au la raci („Ave­am di­fe­ri­te re­ţe­te, le gă­te­am chiar aco­lo, pe foc”, spu­ne Si­mo­na) se îmbăiau în la­cul Goz­na și cam­pau pe mal, cu gașca. Anul aces­ta mun­cesc non-stop, înso­ţi­ţi de cei doi be­be­luși și trei câini ai fa­mi­li­ei și de o in­fi­ni­tă răb­da­re bi­ne­voi­toa­re. Au adus 15.000 de oa­meni la con­cer­tul din 2007 când a cântat Gar­ba­rek. În 2017 es­ti­me­a­ză că s-au pe­rin­dat cam 5.000 de oa­meni pe se­a­ră. „Acum trei ani, so­ră-mea, Cris­ti­na, ur­ma să nas­că și nu a fost la fes­ti­val. Ne-am fă­cut po­ză de grup și am lă­sat loc să o adău­găm și pe ea în pho­tos­hop, iar ea stă­tea aca­să și plângea… A zis că nu mai lip­sește ni­ci­o­da­tă.”

LENE 4 – EPILOG

Te­ra­sa sus­pen­da­tă de la Got­schna, cea mai co­che­tă pen­si­u­ne din sat, plu­tește pes­te va­le, cu ve­de­re spre Poia­na Lu­pu­lui. Pro­ba­bil că se­a­ra vântul îţi adu­ce jaz­zul aici, la ma­să. Dar cum noi se­ri­le am stat lângă scenă, luăm mi­cul de­jun. Nu tre­bu­ie de­cât să pri­vești în jur și să nu ui­ţi să res­piri. Pri­vim în jur. Mâncăm. N-am prins su­pa-cre­mă de vi­ne­te. Poa­te la anul.

Cum spu­neam, în spa­te­le fi­e­că­rei ca­se de pe coa­ma de pia­tră a Gă­rânei se des­chi­de o altă bel­ve­de­re. La Ra­za de Soa­re, în cur­tea mu­zeu­lui, e cea mai lar­gă va­le, la ArtHo­u­se e cea mai in­ti­mă, la Bar­ba­ra Ri­cher e cea mai en­gle­ze­as­că, iar la Kib­butz, res­tau­ran­tul ur­ban șic de pes­te drum de han, e o pri­ve­liște atât de frumoasă că am vrut să mă in­sta­lez într-un șez­long și să nu mai plec. Ră­mâne pen­tru edi­ţia a XXII-a.

PONT PRO Luați-vă ge­nun­che­re. Une­ori, pen­tru ce­le mai bu­ne ima­gini, fo­to­gra­fii tre­bu­ie să se târas­că pe ro­ca vul­ca­ni­că, spu­ne Thi­es­sen. n Mer­geți în Ga­lápa­gos cu Nat Geo: nat­ge­o­ex­pe­di­ti­ons. com/ex­plo­re.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.