Jungla! Asta e porecla cu care Samos s-a procopsit de la tinerii veniți pentru cele nouă luni de cătănie la una dintre bazele militare de aici.

Munții din dotare – cel mai înalt se apropie de 1.500 m – funcționează ca o capcană pentru nori și un storcător natural de umezeală, creând un ecosistem aparte și una dintre cele mai verzi insule ale Greciei.

Samos este în primul rând o insulă montană. Iată cuvântul-cheie! „Natură, cultură, bucătărie, oameni și limbă – toate sunt specifice unei zone de munte“, spune Giorgos Mattheo, montaniard și proprietar de agenție de turism (www.samosoutdoors.com), care a terminat Facultatea de Administrație și Turism și și-a făcut disertația pe turism în insulele nord-egeene.

Ateniana Emilia Petropuolo a venit în Samos prima oară prin 1952. „Căutam o insulă neturistică, unde să putem sta cu cortul pe plajă.“

„La început, Samos a fost o destinație de turism de hiking. Apoi, în anii de creștere economică, a început turismul de masă. Apoi a venit criza și azi insula este din nou un paradis pentru turism alternativ“, spune Nikolaos Katrakazos, viceguvernator al regiunii Samos.

Azi, Samos este cea mai avansată turistic dintre insulele nord-egeene. Aproape părăsită în mai tot Evul Mediu, ar fi trebuit să fie, și mult timp a fost, sora geamănă a Ikariei, pradă sărăciei și acelorași jafuri ale piraților și otomanilor.

Însă prin anii ’70 „au început să investească în infrastructură și să se joace cu cei patru ași ai marketingului – preț, loc, promovare și produs. Avem și un aeroport internațional”, spune Giorgos Mattheo. „Dar a fost dezvoltare pe picior mic“, adaugă el.

ATRACȚII

„Ești pe malul mării în costum de baie. După 30 de minute de urcuș cu mașina ajungi în pădurile de pin negru din munți și numaidecât simți că îți trebuie jachetă. Insula asta se dezvoltă pe verticală! Prin urmare, nu te limita doar la plaje și la orașeleport. Ai nevoie de minimum o săptămână să o descoperi și de o mașină închiriată (4X4, te rog)“, recomandă Yiannis Parassiris de la Cooperativa Agricolă a Producătorilor de vin din Samos.

Emilia Petropuolo este îndrăgostită de Manolates, cea mai importantă dintre atracțiile insulei. Dintre cele 33 de sate mari și mici ale insulei, Manolates a fost probabil cel mai sărac. Sărăcia l-a păstrat mic, autentic și frumos. Aici nu a construit

nimeni monștri de beton. Artiștilor le-a plăcut tocmai asta când l-au colonizat. Azi este un sat turistic de mici artizani care își vând produsele turiștilor: ceramică, bijuterii, produse locale.

Pythagorion, construit pe ruinele străvechiului Samos, se laudă cu cea de-a 8 minune a Antichității: descris cu admirație de Herodot ca amphistomon orygma, tunelul cu două guri al inginerului Eupalinos era secțiunea mediană a apeductului orașului antic Samos. Prin anii 550 î.H., la comanda tiranului Polycrates, muncitorii au străpuns muntele pe 1.036 m săpați în stâncă (cu șanț pentru conducte de lut + coridor de vizitare). Lucrările au pornit simultan din ambele capete, și după 10 ani de viață de ocnaș, s-au întâlnit la mijloc, fără computere sau tehnologie modernă. Apeductul a funcționat peste un mileniu. Azi poate fi vizitat pe bucăți sau de la un capăt la altul.

„Dar mai bine nu te băga dacă ești prea înalt, gras sau claustrofob“, spune tânăra Maria Kapetanaki, însoțitor de grup la tunel.

Alte sugestii pentru mai departe?

„Dacă vrei nopți albe și distracție, poți rămâne în orașele Vathy, Kokkari sau Pythagorion. Dacă nu îți place aglomerația și vrei să fii tu cu tine pentru relaxare, contemplare și odihnă, mergi la Marathokampos, Kerveli sau Mykali“, spune ea.

Margaret Ikariou te cheamă la Muzeul Vinului, pentru a te introduce în tainele și istoria vinului de Samos. Iar la final, te dedulcești la o degustare de excepție. Dacă-s pe gustul tău, poți cumpăra vinuri locale la prețuri acceptabile, în special licorosul vin doux tipic insulei.

Mai mult, dacă ești băutor amator și te nimerești în primele 10 zile din august, l-ai apucat pe Dumnezeu de picior. E festivalul profesionist al vinului în capitala Vathy. Plătești un singur pahar și poți face refill cu toate varietățile de muscat imaginabile – cât te țin balamalele.

„Dacă te pasionează botanica, într-o drumeție de-a lungul Muntelui Kerkis, de la Votsalakia în Marathokampos până la vârful Vigla (1.400 m) ai șansa să vezi multe dintre cele peste 1.400 de specii de plante rare, multe endemice“, spune Giorgos Mattheo. Tot aici el îți recomandă să intri sub pământ în peștera lui Pitagora (unde matematicianul s-ar fi ascuns de mânia tiranului Polycrates). Și se mai poate vizita peștera Spiliani, unde se află o bisericuță rupestră dedicată Fecioarei, construită peste un străvechi oracol.

Pentru Yannis Vasalmidis, proprietar de fabrică de ulei și a 2.500 de măslini, locul preferat e punctul de belvedere de la statuia parașutiștilor, chiar lângă mănăstirea Zoodochos Pigi: ți se desfășoară dinaintea ochilor toată coasta de est!

Când peste insulă se lasă arșița, cunoscătorii migrează disde-dimineață către cascadele Potami. Exact unde se oprește poteca și traseul spre cascade continuă prin apă, vezi o scară abruptă și lungă-lungă spre Archontissa, cafeneaua încropită de Kostas Kefalianos. Bătrânelul acesta superactiv este

duhul bun al locului: el a construit tot. Și punțile peste apă, și cafeneaua, și scările. Până la el înfrunți acest urcuș greu pe scări înguste și cârpite. Apoi coborâșul este și mai greu. La prima cascadă e relativ ușor de ajuns. Pentru a doua (cea mare, 5 m, unde poți și înnota în lacul de la baza ei) ai de urcat 60 de trepte de lemn înainte să ajungi la un luminiș ca de poveste.

CAZARE

Giorgos Mattheo votează pentru Dafne Hotel, cu spatele la stânca pe care este cocoțat. O avea doar 2 stele, dar e prietenos, curat și, cel mai important, se află în mijlocul Văii Privighetorilor și a 34 de poteci de hiking. Pont: caută la hotel harta gratuită cu potecile de trekking marcate. Un alt loc care îi place lui Giorgos e Studio Angela din Manolates.

Satul Manolates este și preferatul Mariei Kapetanaki, dar trebuie să îți faci rezervare, că e mai mereu fully booked.

MÂNCARE

„Suntem o insulă de munteni, specialitatea locală o reprezintă legumele, nu fructele de mare sau carnea. Încearcă neapărat chiftele de năut, un fel de falafel local“, spune Giorgos Mattheo.

Taverna Orizontas din satul Platanos este un miracol culinar. E ca și cum ai găsi un dromader în mijlocul mării. Haute cuisine la propriu – în cel mai înalt sat din Samos, cu priveliști peste terase de viță-de-vie, mâncare demențială și un rosé al casei cu totul special. Proprietarul, Vasilis Skourfountas, întors din Atena, este un chef care s-ar descurca de minune și la New York. Taverna e deschisă doar de doi ani. Pont: comandă miel în sos de struguri. Sau paste cu trufe.

Maria Kapetanaki merge des la restaurantul EEE. Îi plac mult și fructele de mare de la Taverna Triantafillos, din satul Paleokastro.

Mâncarea preferată a lui Yiannis Parassiris e miel la cuptor cu umplutură de orez, legume și ierburi aromatice. „Cel mai bun îl găsești acasă la localnici, sau într-una dintre tavernele din satele de munte. (Face un contrast excelent cu vinul alb sec de Samos). Dar trebuie să suni înainte și să te anunți. În Manolates este posibil să găsești și fără rezervare, pentru că este un loc mai turistic.“

PLAJE

La Megalo Seitani, cu defileul Kakoperato în spate, cel mai adânc din Egee, poți ajunge doar pe o potecă de trekking, cam o oră de la Biserica Sf. Nicolae (în formă de pânză de corabie, modernă). Locul iubit de Giorgos Mattheo este de o măreție care îți taie respirația. Samos are plaje superaranjate, precum Tsamados și Lemonakia, Votsalakia în Marathokampos, Chrissi Ammos (nisip auriu) și Psili Ammos (nisip fin), de unde dimineața poți auzi cocoșii din Turcia. Dar dacă preferi contactul nemijlocit cu natura, există multe plaje sălbatice ca Mikri, Tsambou, Kerveli și cele două Saitani.

SUVENIRE

„O să îți amuzi prietenii la următoarea petrecere cu un set de cești ale lui Pitagora“, îți sugerează Maria Kapetanaki. Se spune că ar fi chiar invenția matematicianului antic, ca un îndemn la moderație adresat lacomilor, care la ospețe obișnuiau să își umple ochi cupele de vin. A lui Pitagora este construită în așa fel încât, dacă pui mai mult decât trebuie, ți se sifonează tot conținutul.

Brânza Anthotiro, sosul de struguri Petimeze, uleiul de măsline Theorema sunt recomandările lui Giorgos Mattheo.

„Vin de Samos, evident! Pentru momentul acela când deschizi o sticlă acasă și camera se umple de aromele de fruct și floare, amintiri din vacanță și momente de relaxare“, spune viceguvernatorul Nikolaos Katrakazos.

„Am umblat prin toată lumea, literalmente în toată lumea, ca inspector naval. Nicăieri n-am găsit un loc de trăit mai frumos ca aici“, spune Teo Sariklis care acum opt ani a ales să se întoarcă în satul natal pentru a fi a treia generație de brutari din Kontias. „Noi suntem agricultori, pescari, păstori, nu oameni de turism. Limnos e unul dintre puținele locuri unde mai poți găsi viață grecească adevărată“, spune el.

„Și orașele noastre sunt ca niște sate mici. Suntem cu toții o mare familie. Și asta e cu bune și cu rele“, crede soția lui, Stela Sariklis, venită din Hania, Creta.

„Nimic nu se compară cu calitatea vieții liniștite de aici. La oraș nu mergi, ci gonești, nu ești om, ci o mașină turată într-a 5-a. Limnos te obligă să încetinești, să îți faci prieteni și să te bucuri de ce ai în jur“, spune Manoli Mattheou, coproprietar al Lemnos Hotel din Myrina, unul dintre cele mai vechi (1958) din capitala insulei.

„Nu avem încă poluare turistică“, afirmă Kostas Kremmidas din satul Neopedino. „Datorită poziției strategice, insula a fost mai degrabă bază militară, nu turistică“, crede și IT-istul Apostolos Kotsaftis, patronul hotelului boutique Ethaleia, care lucrează la o hartă interactivă cu frumusețile Limnosului. (http://ethaleia.gr/location/)

Turismul a început aici abia prin anii ’70. Din punctul de vedere al cazării, a opta insulă ca mărime a Greciei are numai vreo 3.000 de paturi. Doar două hoteluri de 5 stele și două de 4, spune și Dimitris Manzaris, vicepreședintele Asociației Hotelierilor din insulă.

Nomikos Konstantakis, care a trăit mult timp în Australia înainte de a reveni în Limnos, are o fetiță de 11 ani care crește nu numai cu părinții și cu bunicii, ci și cu animalele din curte. El repetă o zicală locală care spune că aici plângi de două ori: când vii (totul ți se pare plat, sterp și tern) și când pleci (căci e un loc fantastic de bogat, care are atâtea de oferit).

ATRACȚII

Dimitris Manzaris recomandă o plimbare prin fotogenicul Myrina, cu al său castel. „Închiriază o mașină și mergi la neverosimilele Pachies Mammoudies (dune de nisip) din

nordul insulei, în apropiere de satul Katalakkos“, spune Nomikos Konstantakis. Sunt vreo 70 de hectare de Sahara teleportate acolo. După care poți să te răcorești cu o baie pe plaja Gomati, aflată în apropiere. O altă minune geologică o reprezintă stâncile rotunjite de la Faraklo, un muzeu în aer liber cu roci vulcanice sculptate de natură.

Kostas Kremmidas îți vinde pontul său: în satul Dafni e un loc de unde poți să vezi toată insula. „Limnos e plată ca o farfurie. Sub influența asta, noi, localnicii, muncim mult, dar suntem calmi, liniștiți tot timpul.“Locul său preferat e în satul Plaka: „Un prieten are acolo ultima casă, chiar înainte de far. Îmi place să stau acolo în timpul vreunei furtuni, la marginea mării, la adăpost și totuși atât de aproape de natura dezlănțuită“.

Brutarul Teo Sariklis crede că cel mai frumos loc de pe insulă e chiar satul lui. Kontias e un stup de piatră, foarte viu, mai ales din punctul de vedere al evenimentelor culturale. Are vreo 600 de locuitori, e foarte bine păstrat și arată fix ca acum 600 de ani. Multe dintre casele de piatră din secolul al XIV-lea au fost renovate.

Pentru Dragan Maric, ospătar la Taverna Kastro din capitala Myrina, neapărat trebuie să mergi la Panagia Kakaviotissa, Fecioara Maria de pe muntele Kakaviotissa, o bisericuță în aer liber, într-un peisaj extraterestru, unde ajungi după un traseu de 30 de minute. Poteca începe în apropiere de satul Thanos. Sub arcada largă a unei stânci, una dintre rarele capele fără acoperiș din lume începe să devină iconică pentru Limnos.

Activista de mediu Anta Mavrommati te invită la o drumeție de 6 km pe coasta Keros, la Laguna sărată Alikí, să vezi flamingii roz. Sau ia drumul vinului prin Limnos, cu Eleftheria Konstantara (www.lemnoswinetrails.gr).

Apostolos Kotsaftis recomandă trei situri grele: Poliochni, unul dintre cele mai vechi orașe din Europa (locuit din

5000 până în 1600 î.H.); sanctuarul din Kaviri de lângă satul Panaiya, unde în Antichitate aveau loc inițierile în misterele kaviriene legate de fertilitate și regenerarea naturii ale zeului Hefaistos și ale fraților Dioscuri; și situl arheologic Hephaistea, lângă Kontopouli, în nordul insulei.

Nomikos Konstantakis sugerează o partidă de pescuit. Unde? Aproape în oricare dintre miile de zone stâncoase ale Limnosului. „Avem o insulă foarte bogată în pește. Eu merg la pescuit câte 4-5 zile, cu prietenii. Cu sulița, sub apă, sau la undiță. Ne întoarcem la neveste cu bărbile mari.“

CAZARE

Pentru Dimitris Manzaris, vârfurile sunt Porto Myrina și Limnos Village Hotel (cele două hoteluri de 5 stele ale insulei), ocupate preponderent de britanici. Urmează cele două hoteluri de 4 stele: Afrodite și Varos Village.

Pentru cei mai puțin pretențioși, există multe ferme de agroturism din zona care oferă cazare.

Mie mi-a rămas la suflet Limnos Windmills, morile de vânt de la intrarea în satul Kontias, un mic resort făcut cu mult bun-gust. Și unde ai coșul cu bunătăți aburinde aduse de la brutărie în fiecare dimineață. Plus biciclete, saună & jacuzzi free.

Hotelul Ethaleia din Moudros este încă un loc pentru care pot băga mâna în foc: visul în piatră, dichisit, iubit și șlefuit spre perfecțiune de tânărul patron Apostolos Kotsaftis. Un loc aparte!

Sunset Apartments, 14 camere, peste drum de plaja Agios Ioannis, este un alt resort preferat de români.

MÂNCARE

Nu pleca din Limnos fără să încerci tocană de iepure sălbatic, miel la cuptor, pește local, cocoș cu flomaria (paste locale). Mergi la sigur în taverna Mantella din satul Sardes, lăudată aproape unanim drept una dintre cele mai bune de pe insulă. Proprietarul, Paleologos Triantafillou, se străduiește să-și mențină blazonul într-un dezechilibru atrăgător: cu calitatea în sus și prețul jos. Are 18 angajați în bucătărie în timpul sezonului, peste care tronează mama sa, în vârstă de 82 de ani.

Afacerea a început-o în urmă cu 25 de ani fratele lui, după ce, proaspăt întors din Africa cu ceva bănuți în buzunar, a vrut să facă un local cu mâncare de la ei din sat. Au avut mega-succes.

Aici cere mâncarea preferată a patronului: iepure sălbatic la ceaun. Dacă ești simpatic, într-o după-amiază, Paleologos te poate lua și la o vânătoare de iepuri.

„Eu trimit oamenii la Taverna Sinialo, și nu pentru priveliște, ci pentru mâncare. Ia-ți cu tine prietenii, umple masa de mezedes, nu te zgârci la uzo și vin, comandă vin roșu kalabaki (sau limnio) care merge bine cu miel, flomari și brânză maturată de oaie kalathachi, și simte-te bine“, spune Manoli Mattheou.

Teo Sariklis recomandă taverna Galini din satul Kontias. Elevei Maria Dinau, 13 ani, îi place restaurantul Romeo din Ramaikos Gialos din Myrina, unde sâmbătă seara e muzică tradițională live.

Marina Konstantakis votează cu Cave Taverna de la Agios Ioannis: locație excepțională, mâncare bună.

Apostolos Kotsaftis merge des la Taverna Ennia Po'chs din piața centrală a satului Lychna: „Super-atmosferă, fețe prietenoase, bucate și rețete locale, dar cu un strop de imaginație. Meniul se schimbă, nu te poți plictisi“.

PLAJE

Lumea vine aici în special pentru plajă. Cu 260 km de plaje cu nisip, ape îmbietoare, Limnos e insula relaxării (pentru majoritatea vizitatorilor), dar și a sporturilor extreme: surf, windsurf, kite surf, pentru dependenții de adrenalină.

„În timpul sezonului petrec și 14 ore pe zi la hotel, dar tot îmi rup o oră să merg la plaja Plati. Chiar dacă trebuie să dorm cu o oră mai puțin. Așa îmi încarc bateriile“, mărturisește Manoli Mattheou.

Plajele favorite ale lui Apostolos Kotsaftis sunt cosmopolitele Fanaraki sau Havouli. Dar și Red Rock (mai relaxată, cu cocktailuri fantastice). Și Keros, pentru windsurfing-kitesurfing.

Dimitris Manzaris spune că plaja Thanos e sufletul petrecerii. Soția lui, Stela Manzaris, iubește Keros pentru feelingul de plajă exotică și culoarea de smarald a apei. Dar și pentru că e Mecca surferilor din zonă. Kotsinas e altă alegere clasică pentru călăreții de valuri. Sau Kokkinovrachos, lângă Poliochni – pentru windsurf și kitesurf. Gomati e supremă în octombrie, când vânturile sunt reci și învolburate.

SUVENIRE

Nomikos Konstantakis recomandă să duci acasă sykopagides – smochine uscate la soare. Și brânză melichoro!

Dragan Maric e îndrăgostit de pâinea din grâu mavragani, o varietate locală, recultivată cu ajutorul cercetătorilor de la Universitatea Aegean.

Apostolos Kotsaftis crede că tipice locului sunt flomaria, pastele locale din lapte, făină, ouă și trahanas.

Georgiana Papafili recomandă vinul premiat Lagopati de la Domeniile Hadjigeorgiou. „Merge cel mai bine cu pește sau fructe de mare. Miticul rege Thomas, fiul lui Dionysos și al Ariadnei, i-ar fi învățat pe cei din Limnos arta cultivării vițeide-vie. Vinul lor e pomenit și de Homer. Cele 650 ha care mai există pe Limnos sunt concentrate în cea mai mare parte în satul Agios Dimitrios.“

Într-o zi cu vânt și mare agitată, energia valurilor disipează într-o explozie răcoroasă de miliarde de stropi. O simplă plimbare pe faleza din Myrina devine o experiență revigorantă și, totodată, invită la contemplație.

Portul pescăresc din Myrina diversifică meniurile tavernelor aflate la o aruncătură de băț. Bogăția meselor este completată de muzica la buzuki.

În orașul Pythagorion, legendarul filosof și matematician din Samos e înfățișat completând un triunghi dreptunghic, evocând celebra teoremă care-i poartă numele. Cârcotașii spun că formula era cunoscută în India cu veacuri înaintea lui Pitagora.

Vasilis Skourfountas, chef la cocheta tavernă Orizontas din satul Platanos, își prezintă piesa de rezistență dintr-un recital haute cuisine.

Pitoreștile terase submontane sunt peticite pe alocuri cu vii dintr-o varietate de Muscat din care se produce vinul dulce de Samos.