Lecții de japoneză

În Tokyo nu prea se vorbește engleza, iar eu nu vorbesc japoneza, așa că m-am descurcat fluturând din mâini – un mod de comunicare mai profund și, adesea, comic. Sunt în metrou, în drum spre hotel, și transpir abundent când observ o femeie în jur de 55 de ani care se șterge pe frunte cu o batistă, apoi i-o pasează fiicei ei. Îi întâlnesc privirea mamei și mimez că îmi șterg fruntea, ca și cum aș spune „Și eu?”

Femeia râde.