Inimă de vinil

Am obosit, dar nu vreau la culcare, așa că iau un taxi spre cartierul Ebisu. Sub alternanţa luminilor stradale, mă gândesc la romanul lui Haruki Murakami În noapte și la un pasaj excelent despre Tokyo noaptea: „Timpul se deplasează în felul lui în toiul nopţii. Nu i te poţi opune.” Vizitez un altfel de altar, Bar Martha, unul din mulţimea de baruri cu discuri de vinil apărute în Tokyo. E ușor de ratat: un perete nemarcat din bolţari și firma BAR sunt singurele semne că aici s-ar întâmpla ceva. Dar înăuntru găsești mii de discuri ordonate pe rafturi și un DJ cool care lucrează la un sistem stereo serios. Fără fotografii, fără dedicaţii. Și fără griji. Numai whiskey japonez de cea mai bună calitate și Joni Mitchell care îmi amintește că, da, „California, I’m coming home”. Vin acasă, California. Nu poţi evada din viaţa de zi cu zi la nesfârșit.