Pensiunea Colț de Rai

Am ajuns seara, pe întuneric, frânți şi transpirați, în stațiunea climaterică Fântânele, unde Pensiunea Colț de Rai era luminată frumos, pe fondul negru al pădurii. Dar aveam ochelarii de cal ai oboselii atât de strânşi pe tâmple, că nu am mai avut puterea să privesc în jur sau să fiu măcar curios. A doua zi ne-am trezit într-o oază mirosind a lemn de brad, o bijuterie de cabană montană în dulcele stil austriac, unde totul pare pus la locul lui de mâna vrăjită a bunului-gust. Patronul Sorin Rădoi, un titirez bonom în tricou roz şi pantaloni scurți, se învârte peste tot: îl vezi şi la tuns peluza, şi în bucătărie, şi la vorbă cu oaspeții. Absolvent de matematică, dar cu aplecare spre design, el a fost sufletul şi creierul acestui proiect de familie început în urmă cu trei ani. Cu zâmbet şi tact, pare că îşi dirijează şi personalizează colțul de rai prin muncă şi puterea exemplului. Pensiunea, cu planuri de extindere la anul, e vizitată preponderent de români. La o altitudine de circa 1.000 m, Fântânele e o mică stațiune climaterică, culcuşită între Munții Gilău şi Vlădeasa, pe malul Lacului Fântânele. În verile secetoase, când nivelul lacului scade, se mai pot observa ruinele bisericii din Giurcuța de Jos.