10 ani cu Na­ti­o­nal Ge­o­grap­hic Tra­ve­ler

National Geographic Traveller Romania - - Editorial -

Au fost oda­tă că ni­ci­o­da­tă un băiat și o pe­re­che de san­da­le. Când s-au ur­cat în avi­o­nul ace­la spre Was­hin­gton, san­da­le­le erau ca și băia­tul – nou-no­uțe. Mă uit acum la ele, și mă uit în oglin­dă. Și văd pi­e­le îmbă­trâni­tă, po­no­si­tă și zbârci­tă … Pe un­de nai­ba or fi tre­cut 10 ani?!

Le-am luat din­tr-un ba­zar din Istan­bul cu câte­va săp­tă­mâni înain­te de că­lă­to­ria la Was­hin­gton, în toam­na lui 2008, când am por­nit dis­cuți­i­le pen­tru a adu­ce în Ro­mânia li­ce­nța Na­ti­o­nal Ge­o­grap­hic Tra­ve­ler. Ha­bar n-ave­am că, pen­tru mi­ne, aces­te încă­lțări ave­au să fie san­da­le­le lui Her­mes. Nu știam, dar par­că pre­si­mțe­am ce­va: erau mai scum­pe de­cât ave­am eu în por­to­fel, dar nu m-am lă­sat până nu le-am cum­pă­rat.

Va rog să nu mă cre­deți mai ne­bun de­cât sunt. Mar­tin Hei­deg­ger a scos un eseu ne­mu­ri­tor des­pre ori­gi­nea ope­rei de ar­tă din­tr-o pe­re­che de pan­to­fi po­no­siți ai unei bă­trâne ță­rănci, din­tr-un ta­blou de Vin­cent van Go­gh.

Se prea poa­te că voi să nu ve­deți în ele de­cât niște jer­pe­li­turi. Eu văd însă toa­te bă­tă­li­i­le du­se de-a lun­gul tim­pu­lui, pen­tru a schim­ba Tra­ve­ler-ul din Ce­nușă­re­a­să în Pri­nțe­sa ca­re e azi.

Văd toa­te lo­cu­ri­le pe un­de m-au pur­tat în că­lă­to­ri­i­le fă­cu­te cu și pen­tru Tra­ve­ler, ca am­ba­sa­dor mic al unui re­ge ma­re. Cul­tul pe ca­re îl au oa­me­nii pen­tru Na­ti­o­nal Ge­o­grap­hic es­te zes­trea acu­mu­la­tă în ani de ge­ne­rații de fo­to­gra­fi și jur­na­liști ex­ce­pți­o­na­li ca­re și-au fă­cut tre­a­ba la cel mai înalt ni­vel.

Când aud de Na­ti­o­nal Ge­o­grap­hic, oa­me­nii nu te tra­te­a­ză ca pe un sim­plu jur­na­list. Și nu es­te întot­de­au­na tre­a­bă ușoa­ră să întru­chi­pe­zi va­lo­ri­le aces­tui brand de iar­bă a fia­re­lor, a că­rei ma­gie des­chi­de pes­te tot la­că­te și ini­mi.

Dar mai bi­ne să mă întorc la san­da­le­le me­le înain­te să mă fu­re nos­tal­gia …

Câtă lu­me nu mi-a râs în nas, că-s ve­chi, că lo­cul lor e în la­da de gu­noi, că aș fa­ce mai bi­ne să le arunc.

No way! Le-am re­pa­rat de­ja de câte­va ori, așa cum m-am rein­ven­tat pe mi­ne de câte­va ori, și am să le port până vi­ne mo­men­tul să le las moște­ni­re ur­mă­to­ru­lui re­dac­tor-șef NG Tra­ve­ler. — Că­tă­lin Gru­ia, ca­ta­lin.gru­[email protected]­da.ro

Într-o in­su­lă su­di­că din Thai­lan­da, san­da­le­le ma­gi­ce se pot odihni, căci un fo­to­graf ex­ce­pți­o­nal e în sta­re să-ți adu­că ma­gia în fața ochi­lor.

Ha­bar n-ave­am acum 10 ani, când le-am luat, că pen­tru mi­ne aces­te încă­lțări ave­au să fie san­da­le­le lui Her­mes.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.