Lait­mo­ti­ve­le Du­bai­u­lui

Emoție în sta­re pu­ră, o ex­pe­ri­e­nță de trăit mă­car o da­tă în viață, un basm mo­dern plin de far­mec, ca­re de­can­te­a­ză cul­turi di­fe­ri­te și le țe­se într-un ca­dru uni­ver­sal.

National Geographic Traveller Romania - - Spectaculos Dubai - Text și fo­to: Su­sa­na Ple­tea

Ho­te­lul Za­be­el Ho­u­se by Ju­mei­rah Al Se­ef are ser­vi­cii ex­ce­len­te, un mic de­jun per­fect, ca­fea foar­te bu­nă, de­sign mo­dern și col­ţuri sur­prin­ză­toa­re. De la ul­ti­mul etaj, cel cu pis­ci­nă, pri­ve­liștea se des­chi­de în pa­tru zări, iar si­lue­te­le clă­di­ri­lor fa­li­ce ca­re fac fai­ma orașu­lui tre­mu­ră ușor la li­nia ori­zon­tu­lui. Când ești la poa­le­le mun­te­lui, mun­te­le nu se ve­de și nu te im­pre­si­o­nea­ză; doar as­cen­si­u­nea lui adu­ce un amal­gam de sen­za­ţii și atin­ge­rea vârfu­lui său e me­ri­to­rie. As­cen­si­u­nea în vârful Burj-Kha­li­fa se fa­ce cu lif­tul, cu 10 m/s. Po­ţi să îţi iei bi­let și să te oprești la 452 m, la eta­jul 124, sau să ajun­gi la eta­jul 148, la 555 m. Fe­lul în ca­re ara­bii din Emi­ra­te au avut acest vis al cu­ce­ri­rii și îmblânzi­rii deșer­tu­lui, ra­pi­di­ta­tea cu ca­re și-au pus pla­nul în apli­ca­re sunt de ad­mi­rat. Vi­zi­u­nea lor, pe ca­re o po­ţi ur­mări într-un film proi­ec­tat la ieși­rea din The Fra­me, clă­di­rea-ra­mă de 150 m, e cea a unei lu­mi ver­zi, hi-te­ch, pros­pe­ră și dea­su­pra re­a­li­tă­ţii con­cre­te a ni­si­pu­lui din deșert. E vi­sul de­venit re­a­li­ta­te al fre­me­ni­lor lui Muad’Dib, de a învin­ge greu­ta­tea pași­lor prin ni­sip, de a ieși din peșteri și de a ară­ta lu­mii, cu mândrie, ci­ne sunt, de ce sunt în sta­re.

Și vi­zi­ta la Cen­trul Cul­tu­ral Sheikh Mo­ham­med e tot des­pre un po­por mândru, cu re­gu­li­le sa­le adânc înră­dă­ci­na­te în tre­cut, ca­re se ui­tă cu se­ni­nă­ta­tea pros­pe­ri­tă­ţii la un vi­i­tor lu­mi­nos. Da­că ieri, pu­te­rea lor era cea a deșer­tu­lui, azi pe­tro­lul îi aju­tă să se ri­di­ce dea­su­pra altor po­poa­re, iar mâi­ne, de­ja știu cu cer­ti­tu­di­ne, au un vi­i­tor ca­re se ba­ze­a­ză pe tu­rism și pe po­ves­tea clă­di­ri­lor înal­te, lu­xoa­se, con­stru­i­te în timp re­cord, și a unor proi­ec­te ui­mi­toa­re de parcuri de dis­trac­ţii. Toa­te ace­le clă­diri foar­te înal­te și scum­pe, ca­re as­cund în in­te­ri­o­rul lor res­tau­ran­te, ma­ga­zi­ne, ac­va­rii, ape cu fan­te­zie mo­de­la­te, lu­crări de ar­tă, vi­tri­ne au­ri­te, ci­o­co­la­tă măias­tru tur­na­tă în for­me, bran­duri de lux, par­fu­muri, mul­ţi­mi ne­nu­mă­ra­te de oa­meni sunt non-stop lu­mi­na­te noap­tea, scânteind pu­ter­nic, poa­te prea pu­ter­nic, stri­găt de tri­umf al Ica­ru­lui mo­dern. Din­co­lo de Înalt și Pu­ter­nic Lu­mi­nat, Apa e

lait­mo­ti­vul Du­bai­u­lui. Fântâni­le ar­te­zi­e­ne, cu je­turi fru­mos ar­cu­i­te pe rit­muri mu­zi­ca­le, se­a­ră de se­a­ră, spun pe lim­ba ape­lor po­vești cum nu­mai She­he­re­za­da știe. Te bu­curi de ele ală­turi de zum­ze­tul per­pe­tuu al tu­riști­lor, de spec­ta­co­lul lu­mi­ni­lor proi­ec­ta­te pe Burj-Kha­li­fa, de mânca­re.

În so­uk, pi­to­res­cul e la el aca­să: stră­duțe, cu­loa­re, aro­me, ne­go­ci­e­re, ce­ai, ca­fea, aur gal­ben în can­ti­tăți uri­eșești, par­fu­muri și ese­nțe de par­fu­muri gre­le, șal­vari, fe­mei ara­be aco­pe­ri­te din cap până-n pi­ci­oa­re, cașmir, mag­neți, tin­giri, nar­ghi­le­le, ibri­ce, ală­muri, ara­mă, te­ra­se pe ma­lul apei, li­mo­na­dă, mi­ro­de­nii.

Ore­le pe­tre­cu­te prin­tre du­ne­le deșer­tu­lui îmi aduc acea pa­ce pe ca­re o simt de fi­e­ca­re da­tă când am oca­zia să pășesc pe ni­si­pul fin, gal­ben-roșcat. A plo­uat puțin, e pri­ma da­tă când mă plo­uă în deșert și, pen­tru câte­va mi­nu­te, lu­mea din jur se es­tom­pe­a­ză; pă­mânt, apă și aer – pri­mor­dia­lul mai are ne­voie doar de foc! Mă re­ga­lez cu go­goșe­le tra­diți­o­na­le, mu­ia­te în si­rop de cur­ma­le, ase­zo­na­te cu un apus de soa­re cu­min­te; mai apoi, la me­se joa­se, se ser­vește gră­tar și când noap­tea ca­de grea, mă las în voia unei dulci, plă­cu­te le­ne­ve­li. Spec­ta­co­lul de pe co­voa­re­le to­ci­te are un far­mec de­ca­dent: un atlet mus­cu­los își mânu­i­ește cu înde­mâna­re in­stru­men­te­le cu foc, po­pu­lând cu fan­tas­me noap­tea nea­gră. Der­vișul ro­ti­tor e cu­prins de o fre­ne­zie bez­me­ti­că – spec­ta­to­rii zâmbesc pros­tește, amețiți, ade­me­niți. Dan­sa­toa­rea din bu­ric e fru­moa­să, știe asta, știe și ce are de fă­cut, atra­ge și fe­mei­le și băr­bații în lu­mea ei sen­zua­lă, pă­rul îi flu­tu­ră pre­cum cel al Ie­le­lor.

La Per­le se află chiar în ini­ma Dow­ntown Du­bai, lângă re­nu­mi­tul Sheikh Zayed Road. Po­ves­tea din pește­ra mo­der­nă, fan­tas­ti­că, a ma­gi­ei spec­ta­co­lu­lui La Per­le by Dra­go­ne, e spu­să prin lu­mi­nă, su­net, apă și acro­bați. Ime­diat ce îți ocu­pi lo­cul, pă­trun­zi, ba nu, te scu­fun­zi într-o lu­me or­ga­ni­că. În mij­lo­cul sce­nei, im­pli­cit al ca­ver­nei, lu­cește un ochi de apă ca­re va fi punc­tul cen­tral al tu­tu­ror mo­men­te­lor din show.

„Din apă ia naște­re ori­ce for­mă de viață”, ne spu­ne Bi­blia Ca­to­li­că Por­to­ca­lie (Du­ne, Frank Her­bert) – spec­ta­co­lul La Per­le es­te ilus­trația vie a aces­tei spu­se. Acro­bații au pe omo­plați mușchi pe ca­re nu i-am mai vă­zut la alți atleți; sunt agi­li, pu­ter­nici și ui­mi­tori. Plu­tesc pes­te ca­pe­te­le spec­ta­to­ri­lor, fac pri­ze com­pli­ca­te, ig­no­ră fap­tul sau poa­te se bu­cu­ră că apa pi­cu­ră din ei, căci sce­na se um­ple de apă la o sim­plă și ma­gi­că mișca­re și la fel de ușor se re­soar­be, lă­sând doar Ochi­u­lui Apei ro­lul de a scu­i­pa sau ab­sor­bi ele­men­te­le aces­tei lu­mi de înce­put și sfârșit. Cas­ca­de înal­te și fru­mos du­ru­i­toa­re, du­bla­te de lu­mini și proi­e­cții cos­mi­ce îți atrag pe­ri­o­dic pri­vi­rea. E o ex­pe­ri­e­nță po­e­ti­că, o întâlni­re cu De­mi­ur­gul, ca­re va co­bo­rî la un mo­ment dat din spați­ul proi­e­cți­ei în cel al sce­nei, sub for­ma unei ma­ri­o­ne­te gi­gan­ti­ce, mânu­i­tă cu abi­li­ta­te de pă­pușa­rii lui Dra­go­ne. Pa­re că toa­tă fi­er­be­rea de pe sce­nă es­te din la­bo­ra­to­rul pri­mor­dial al cre­ați­ei, po­ves­tea de iu­bi­re din­tre fa­ta ino­cen­tă, le­ga­tă pro­ba­bil de ur­si­tă de Per­lă (Pă­mânt, mi­e­zul Uni­ver­su­lui, Ce­lu­lă, Atom …), și Făt-Fru­mo­sul ca­re o pro­te­je­a­ză în mod re­pe­tat de răul din lu­me se de­ru­le­a­ză în pa­ra­lel. Re­ge­le Ne­bun Lu­dic, co­lec­tor de Per­le, ar pu­tea să ți­nă sin­gur între­gul spec­ta­col, fă­ră ca lu­mea să se plic­ti­se­as­că, dar e du­blat de aju­to­rul său, un vi­ci­os înveșmântat în alb, ca­re îi tot pu­ne pi­e­dici (la pro­priu și la fi­gu­rat). Mo­to­ci­cliștii ca­re apar din când în când tu­rându-și mo­toa­re­le, ju­când ro­lul unor Zmei mo­derni, smulg aplau­ze și ovații de ad­mi­rație când se cață­ră într-o bi­lă uriașă, ri­di­ca­tă în aer, de­o­da­tă strâmtă pen­tru un „stol” de trei, apoi de cinci par­ti­cu­le mișcă­toa­re în acest cla­sic și atât de spec­ta­cu­los nu­măr de circ, Glo­bul Mo­rții! Se vor suc­ce­de ano­tim­puri pe sce­nă, vor apă­rea cy­bor­gi, dar și rep­ti­le­le de înce­put de lu­me, un „leu-dra­gon” chi­nez va dan­sa cu toa­tă măi­es­tria pe stâlpi și va da din ge­ne fal­se su­pra­di­men­si­o­na­te, îndu­i­oșă­toa­re, iar tra­pe­ziști și in­sta­lații in­ge­ni­oa­se vor apă­rea și dis­pă­rea într-o suc­ce­si­u­ne măias­tră, dem­nă de mari re­gi­zori ai lu­mii.

Clă­diri, ochi­uri de apă și ver­de­ață – de­o­cam­da­tă, omul cu­ce­rește și îmblânzește deșer­tul.

Noap­te nea­gră și cal­dă. Dan­sa­toa­rea din bu­ric spu­ne tu­riști­lor po­ves­tea deșer­tu­lui în un­du­iri sen­zua­le.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.