7 plim­bări prin uni­ver­sul co­pi­lă­ri­ei, în cea mai de po­ves­te pe­ri­oa­dă a anu­lui. Text: Car­mi­na Nițes­cu Fo­to: Că­lin Stan

9 plim­bări prin uni­ver­sul co­pi­lă­ri­ei, în cea mai de po­ves­te pe­ri­oa­dă a anu­lui.

National Geographic Traveller Romania - - Sumar -

M-am năs­cut la înce­put de de­cem­brie, iar co­pi­lă­ria mi-a fost fer­me­ca­tă de ierni lun­gi cu ză­pa­dă din be­lșug. Îmi amin­tesc și acum bu­cu­ria di­mi­neți­lor când mă tre­ze­am să văd to­tul înveșmântat în co­joc de nea, când fă­ce­am ca­ze­ma­te sau oa­meni de ză­pa­dă, când mer­ge­am cu co­lin­dul sau când împo­do­be­am bra­dul și toa­tă ca­sa și mai ales când dă­de­am buz­na în bu­că­tă­ria bu­ni­cii să gust din co­zo­na­cul abia scos din cup­tor.

Astă­zi mi-e ta­re dor de toa­te, dar am des­co­pe­rit cum să re­a­duc la viață o par­te din amin­ti­ri­le aces­tea. De ce­va vre­me încoa­ce, an de an, eu și Că­lin ne-am fă­cut un obi­cei din a des­co­peri Pi­ețe­le de Cră­ci­un din­tr-un oraș nou. Am înce­put po­ves­tea ace­as­ta în 2015, când am fă­cut tu­rul Pi­ețe­lor de Cră­ci­un ale Ro­mâni­ei – Bu­cu­rești, Brașov și Si­biu –, am con­ti­nuat cu des­co­pe­ri­rea ce­lor din Sze­ged, Bu­da­pes­ta și Viena în 2016, iar în 2017 am gândit o ne­bu­nie to­ta­lă: am fă­cut un tra­seu cir­cu­lar prin Pi­ețe­le de Cră­ci­un ale Aus­tri­ei, prin trei orașe cu­nos­cu­te – Viena, Sal­zburg și Graz –, dar și prin orășe­le de pro­vin­cie în Mon­dsee, Gmun­den și Steyr. Iu­besc să des­co­păr tra­diți­i­le fi­e­că­rui loc, să simt at­mos­fe­ra, să încerc bu­nă­tăți­le lo­ca­le: co­zo­nac, tur­tă dul­ce, kürtős­ka­lács, ștru­del, kai­ser­schmar­rn, punci sau vin vi­ert.

Când vi­zi­tez un loc ma­gic mi se um­ple su­fle­tul: mă bu­cur de ae­rul re­ce și par­fu­mat cu aro­mă de brad și sco­rțișoa­ră, de de­co­rați­u­ni­le de Cră­ci­un ce te in­tro­duc într-o po­ves­te nu­mai când le pri­vești, îmi încăl­zesc mâi­ni­le cu o ca­nă de punci cu aro­mă de por­to­ca­le și pășesc în uni­ver­sul co­pi­lă­ri­ei ad­mi­rând tot fe­lul de ju­că­rii in­ge­ni­oa­se. Încerc tot ce mi se pa­re in­te­re­sant și caut să mă bu­cur de fi­e­ca­re mo­ment. Cum a fost, de exem­plu, anul tre­cut în Sal­zburg când, lângă bra­dul de Cră­ci­un din Re­si­den­zplatz, un domn ci­tea po­vești co­pi­i­lor , ca­re îl as­cul­tau fas­ci­nați. Sau mo­men­tul când am ad­mi­rat pen­tru pri­ma da­tă bra­dul de Cră­ci­un din Rat­haus­platz din Viena de la eta­jul 2 al Pri­mă­ri­ei – un loc ca­re nu e des­chis pu­bli­cu­lui. Sau când mi-am dat se­a­ma că mul­te din­tre târgu­ri­le de Advent (așa nu­mesc ca­to­li­cii pe­ri­oa­da de pa­tru săp­tă­mâni înain­te de Cră­ci­un) ale Vi­e­nei sunt te­ma­ti­ce: une­le – axa­te pe ju­că­rii și de­co­rați­uni, alte­le pe

pro­du­se re­a­li­za­te ma­nual, pro­du­se din sti­clă sau târguri cu mânca­re tra­diți­o­na­lă.

Sunt un fan înrăit al Pi­ețe­lor de Cră­ci­un și nu cred că mă voi plic­ti­si vre­o­da­tă de at­mos­fe­ra lor de bu­cu­rie, jo­curi și ju­că­rii, lu­mi­nițe și de­co­rați­uni, zâmbe­te și voie bu­nă, va­tă de za­hăr, vin fi­ert, punci, tur­tă dul­ce, aro­me de por­to­ca­lă, nuci și sco­rțișoa­ră.

În ce­le ce ur­me­a­ză voi tre­ce în re­vis­tă ce mi-a ră­mas în su­flet din destinațiile vi­zi­ta­te pen­tru Pi­ețe­le de Cră­ci­un.

pri­ma a fost aca­să, în bu­cu­rești, un­de am des­co­pe­rit o at­mos­fe­ră de săr­bă­toa­re, cu far­me­cul său chiar și în lip­sa ză­pe­zii. De­co­rați­u­ni­le de Cră­ci­un, pro­du­se­le re­a­li­za­te de ar­ti­zani lo­ca­li, co­lin­de­le și vi­nul fi­ert nu au lip­sit. A ur­mat apoi cea de la si­biu, pe ca­re, de când am des­co­pe­rit-o, n-o ra­tez în ni­ci­un an. Piața de Cră­ci­un din Piața Ma­re a fost pri­ma or­ga­ni­za­tă în mod ofi­cial în Ro­mânia în 2007, chiar în anul în ca­re orașul era Ca­pi­ta­lă Cul­tu­ra­lă Eu­ro­pe­a­nă. Puțini au­zi­se­ră pe atunci de aces­te eveni­men­te, însă, oda­tă cu apa­riția lor în Ro­mânia, par­că s-a des­chis ape­ti­tul tu­tu­ror. Cum­va, la Si­biu am gă­sit lu­cru­ri­le mai bi­ne or­ga­ni­za­te de­cât la Bu­cu­rești și m-am gândit că poa­te au avut vreun mo­del din afa­ră, așa că ar fi bi­ne să văd cum fac și alții.

sze­ged a fost pri­mul oraș din afa­ra Ro­mâni­ei la ca­re am ajuns, din greșe­a­lă, la o Piață de Cră­ci­un. Eram în drum spre Viena, și ști­ind că une­ori dru­mu­ri­le din Ro­mânia la­să de do­rit, mi-am zis să iau o ca­za­re în tran­zit un­de­va du­pă ce trec gra­nița în Unga­ria, aștep­tându-mă să ajung aco­lo spre se­a­ră. Și pen­tru că pla­nul de întors in­clu­dea Bu­da­pes­ta, am zis să încerc în Sze­ged la dus. Întâmpla­rea a fă­cut ca dru­mu­ri­le să fi fost bu­ne și fă­ră mult tra­fic. Și când am ajuns în Sze­ged în mi­e­zul zi­lei, am avut o du­pă-amia­ză între­a­gă pen­tru a mă bu­cu­ra de oraș și de at­mos­fe­ra

Aproa­pe în fi­e­ca­re piațe­tă din zo­na cen­tra­lă dai pes­te o că­suță cu aco­pe­riș de lemn, fru­mos împo­do­bi­tă, cu câte un vânză­tor zâmbi­tor și ru­men în obra­ji, ca­re te îmbie cu de­li­cii lo­ca­le.

de Cră­ci­un de aici. Și bi­ne am fă­cut, pen­tru că am des­co­pe­rit un oraș fru­mos, cu bu­le­var­de pi­e­to­na­le lar­gi și cu trei Pi­ețe de Cră­ci­un. Lo­cul meu pre­fe­rat din Sze­ged e Piața Do­mu­lui, chiar la Bi­se­ri­ca Vo­ti­vă, un­de am des­co­pe­rit o at­mos­fe­ră cal­dă și o pri­ve­liște ex­traor­di­na­ră din tur­nul bi­se­ri­cii, la apus.

a ur­mat apoi viena. Cu 19 Pi­ețe de Cră­ci­un ofi­cia­le în 2016 și 20 în 2017, Viena m-a fer­me­cat atât prin fru­mu­sețea ei, cât și cu at­mos­fe­ra de Cră­ci­un pe ca­re o gă­sești la fi­e­ca­re co­lț de stra­dă – la pro­priu. Și asta pen­tru că pe lângă Pi­ețe­le de Cră­ci­un ofi­cia­le mai sunt și alte­le, mai mi­cuțe. Aproa­pe în fi­e­ca­re piațe­tă din zo­na cen­tra­lă dai pes­te o că­suță cu aco­pe­riș de lemn, fru­mos împo­do­bi­tă, cu câte un vânză­tor zâmbi­tor și ru­men în obra­ji, ca­re te îmbie cu de­li­cii lo­ca­le. Un alt lu­cru ca­re mi-a plă­cut e că fi­e­ca­re Piață de Cră­ci­un are că­nuța ei. Cum­peri un punci sau un vin fi­ert și plă­tești de fi­e­ca­re da­tă o ga­ra­nție pen­tru ca­nă, pe lângă cos­tul bău­tu­rii. Da­că aduci ca­na îna­poi, ți se re­tur­nea­ză ga­ra­nția, însă mu­lți vi­zi­ta­tori pre­fe­ră să le păs­tre­ze ca amin­ti­re sau ca­dou pen­tru cei de aca­să. La Viena mi-a ră­mas în su­flet Piața de Cră­ci­un din fața Pri­mă­ri­ei: e cea mai întin­să, cu zo­ne bi­ne de­li­mi­ta­te de ex­po­ziție, stre­et food și ac­ti­vi­tăți și chiar și un pa­ti­noar de ca­re te poți bu­cu­ra toa­tă iar­na. Alte Pi­ețe de Cră­ci­un pe ca­re vre­au să le me­nți­o­nez sunt ce­le de la Do­mul Sf. Ște­fan, din Piața Ma­ria The­re­si­en și cea din Freyung, cea mai ve­che din oraș , or­ga­ni­zându-se neîntre­rupt de la 1772. Așa tra­diție mai zic și eu! Du­pă ca­pi­ta­la Aus­tri­ei a venit vre­mea să des­co­păr Pi­ețe­le de Cră­ci­un din orașe­le mai mici. Am ajuns în mon­dsee și

gmun­den și le-am des­co­pe­rit uni­ci­ta­tea. În Mon­dsee am gă­sit cea mai cal­dă și mai fru­moa­să at­mos­fe­ră de pro­vin­cie: fă­ră tu­riști, doar cu lo­cal­nici strânși în piața cen­tra­lă, ca­re se cu­noște­au unii cu alții, veniți spe­cial pen­tru a asis­ta la ser­ba­rea de sfârșit de se­mes­tru a co­pi­i­lor. Am vi­zi­tat apoi Piața de Cră­ci­un din in­te­ri­o­rul Ba­si­li­cii Sf. Ște­fan – fai­moa­să pen­tru fil­mă­ri­le pen­tru Su­ne­tul mu­zi­cii – în niște ca­me­re așe­za­te în ju­rul bi­se­ri­cii și am ple­cat cu sen­ti­men­tul că mi-ar plă­cea enorm să lo­cu­i­esc

în acest oraș. Gmun­den a fost ur­mă­toa­rea des­co­pe­ri­re, un­de am gă­sit o no­uă Piață de Cră­ci­un cu to­tul apar­te: în cur­tea cas­te­lu­lui Ort, pe o mi­că pe­nin­su­lă a La­cu­lui Traun­see.

graz e al doi­lea oraș ca mă­ri­me al Aus­tri­ei, dar mai puțin cu­nos­cut tu­riști­lor. Pi­ețe­le de Cră­ci­un de aici sunt aproa­pe la fel ca în orașe­le de pro­vin­cie: mi­cuțe, di­chi­si­te, fă­cu­te cu și pen­tru lo­cal­nici. M-am bu­cu­rat de li­niște, de ne­nu­mă­ra­te­le stră­duțe lu­mi­na­te și de piațe­te­le împo­do­bi­te, cu mur­mu­rul ce­lor veniți să bea un vin fi­ert ală­turi de cei dra­gi.

Du­pă ce am vă­zut atâtea Pi­ețe de Cră­ci­un, m-am gândit că nu prea are ce să mă mai sur­prin­dă. M-am înșe­lat! La sal­zburg am gă­sit un alt fel de at­mos­fe­ră și pi­ețe de Cră­ci­un cu și mai ma­re tra­diție – aici Chris­tkin­dlmar­kt se or­ga­ni­ze­a­ză încă din se­co­lul al XV-lea și e una din­tre ce­le mai ve­chi ale Eu­ro­pei. Să mai spun că tot aici am gă­sit și Mu­zeul Cră­ci­u­nu­lui? Un loc cu tot fe­lul de ex­po­na­te ve­chi cu și des­pre Cră­ci­un, ca­re te tri­mit in­stant la vârsta co­pi­lă­ri­ei prin sim­plul fapt că re­cu­noști tot fe­lul de ju­că­rii, ve­deri sau de­co­rați­uni pe ca­re le-ai avut și tu oda­tă. Tot în acest mu­zeu afli și o mu­lți­me de lu­cruri des­pre Kram­pus cel înfri­coșă­tor, ca­re apa­re ală­turi de Moș Ni­co­lae în cul­tu­ra aus­tria­că.

Tot din Sal­zburg mi-au ră­mas în su­flet aro­me­le îmbi­e­toa­re: de­ser­tul kai­ser­schmar­rn, va­rian­ta cu me­re și cu gem de pru­ne, și pun­ci­ul din li­chi­or de ouă sim­plu sau în va­rian­ta cu whis­key.

da­că tot am ajuns la ca­pi­to­lul bu­nă­tă­Ţi și mă gândesc că ți-am fă­cut pof­tă de îți vi­ne să por­nești la drum chiar acum, tre­bu­ie să îți spun des­pre bu­da­pes­ta, un­de se pu­ne foar­te mult ac­cent pe mâncă­ruri lo­ca­le. Por­nind de la sar­ma­le de toa­te fe­lu­ri­le, la rață pe var­ză roșie gă­ti­tă cu mi­e­re, la so­mon afu­mat na­tu­ral și încheind cu zeci de fe­luri de de­ser­turi sau punci, Bu­da­pes­ta e lo­cul pe ca­re nu tre­bu­ie să îl oco­lești da­că ai pof­tă de ce­va gus­tos. Aici am des­co­pe­rit do­uă Pi­ețe de Cră­ci­un, pe cât de di­fe­ri­te, pe atât de fru­moa­se. Cea din Piața Vo­ros­mar­ty, ca­re e și cea mai întin­să, și cea din fața Bi­se­ri­cii Sf. Ște­fan, pe ca­re am pu­tut să o ad­mir de sus, din tur­nul bi­se­ri­cii.

În Piața Vo­ros­mar­ty mi-a plă­cut că am gă­sit tot fe­lul de pro­du­se tra­diți­o­na­le: din lemn, ce­ra­mi­că, co­joa­ce, vi­nuri și, bi­neînțe­les, ne­nu­mă­ra­te ti­puri de boia. În plus, într-un co­lț al pi­eței era ame­na­ja­tă o mi­că sce­nă un­de se cânta li­ve. Par­tea fru­moa­să era că se cântă li­ve de că­tre ori­ci­ne își do­rește. În ce­a­lal­tă piață, cea din fața bi­se­ri­cii, am reți­nut proi­e­cți­i­le de lu­mini și po­vești ce ave­au loc chiar pe fața­da bi­se­ri­cii, de mai mul­te ori pe oră du­pă lă­sa­rea se­rii.

Fi­e­ca­re Piață de Cră­ci­un din aces­te orașe e di­fe­ri­tă și uni­că, iar la fi­nal ră­mâi cu sen­ti­men­tul că sun­tem cu toții co­pii în su­flet. Așa că, cel puțin o da­tă pe an, e bi­ne să ne răs­fățăm. Anul aces­ta por­nim spre münchen. Ce zi­ceți, să re­vin cu po­vești de că­lă­to­rie și de aici?

Piața de Cră­ci­un din fața Pri­mă­ri­ei e cea mai ma­re din Viena, cu zo­ne bi­ne de­li­mi­ta­te de ex­po­ziție, stre­et food și chiar un pa­ti­noar de ca­re te poți bu­cu­ra toa­tă iar­na (stânga). Chris­tkin­dlmar­kt din Sal­zburg e una din­tre ce­le mai ve­chi din Eu­ro­pa: se or­ga­ni­ze­a­ză încă din se­co­lul al XV-lea (dre­ap­ta). O amin­ti­re fru­moa­să din acest loc a fost când, lângă bra­dul de Cră­ci­un, un domn ci­tea po­vești co­pi­i­lor.

Piața de Cră­ci­un din Piața Ma­re a fost pri­ma or­ga­ni­za­tă în mod ofi­cial în Ro­mânia în 2007, chiar în anul când Si­bi­ul era Ca­pi­ta­lă Cul­tu­ra­lă Eu­ro­pe­a­nă.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.