Res­pec­tați ani­ma­le­le

Sfa­turi pen­tru întâlniri cu ani­ma­le săl­ba­ti­ce ca­re încu­ra­je­a­ză con­ser­va­rea, nu sel­fie-uri­le.

National Geographic Traveller Romania - - Calator In Musikland - Text: Na­tas­ha Da­ly

Elep­hant Val­ley Thai­land mi-a dat o im­pre­sie di­fe­ri­tă de la pri­ma pri­vi­re. Pro­pri­e­ta­tea, as­cun­să în pă­du­rea de lângă orașul Chiang Rai, era a cin­cea atra­cție cu ele­fa­nți pe ca­re o vă­zu­sem săp­tă­mâna ace­ea. Mer­se­sem la spec­ta­co­le în ca­re ele­fa­nții lo­ve­au min­gi de fot­bal și învârte­au cer­curi. Îi vă­zu­sem cum poar­tă oa­meni în spa­te sau îi le­a­gă­nă cu trom­pa. Arun­ca­sem o pri­vi­re în graj­du­ri­le la ca­re se întor­ce­au du­pă mun­că, cu stâlpi de ca­re erau le­gați de pi­ci­or. Dar în Elep­hant Val­ley era li­niște. Era pri­ma oa­ră în săp­tă­mâna ace­ea când pri­ve­am ele­fa­nți de la dis­ta­nță. Unul se îmbăia într-un iaz, sin­gur. Alți doi mâncau în mij­lo­cul unui câmp. Ma­jo­ri­ta­tea câmpu­ri­lor erau încon­ju­ra­te cu gar­duri de lemn – ca să nu in­trăm noi, nu ca să nu ia­să ei, mi-a spus John Lee, ma­na­ger al afa­ce­rii. Asta m-a iz­bit cel mai ta­re: nu avea voie ni­meni să atin­gă ani­ma­le­le. Ele­fa­nții erau lă­sați să fie ele­fa­nți.

Elep­hant Val­ley Thai­land, un­de trăi­esc cinci

ele­fa­nți ca­re lu­crau înain­te în ta­be­re de dru­meție și în in­dus­tria de ex­ploa­ta­re fo­res­ti­e­ră, nu se­a­mă­nă cu ma­jo­ri­ta­tea atra­cți­i­lor cu ele­fa­nți din Thai­lan­da. Mu­lți din­tre cei 3.800 de ele­fa­nți cap­ti­vi din ța­ră trăi­esc în ta­be­re ca­re ofe­ră ex­pe­ri­e­nțe in­te­rac­ti­ve, de aproa­pe, în ca­re vi­zi­ta­to­rii pot să că­lă­re­as­că ani­ma­le­le, să in­tre în apă cu ele sau să le va­dă ju­când în spec­ta­co­le. Acti­vi­tăți­le re­pre­zin­tă o ma­re atra­cție pen­tru că­lă­to­rii din lu­mea între­a­gă, par­te din­tr-o in­dus­trie glo­ba­lă bă­noa­să ca­re adu­ce oa­me­nii față în față cu ani­ma­le exo­ti­ce, în întâlniri uni­ce.

Pen­tru asta am ajuns în Thai­lan­da – o es­ca­lă de o lu­nă în tim­pul unui re­por­taj pen­tru re­vis­ta Na­ti­o­nal Ge­o­grap­hic pen­tru ca­re am că­lă­to­rit pe pa­tru con­ti­nen­te, împreu­nă cu fo­to­gra­fa Kir­sten Lu­ce, timp de pes­te un an și ju­mă­ta­te. Sco­pul nos­tru era sim­plu: să pri­vim ani­ma­le­le ca­re ne far­me­că și oa­me­nii ca­re le cau­tă. Oa­me­nii aceia sunt eu și voi. Am o fo­to­gra­fie cu mi­ne la doi ani, co­coța­tă pe spa­te­le unui ele­fant la

o gră­di­nă zoo din orașul meu na­tal, To­ron­to, Ca­na­da. Acum opt ani, în lu­na de mi­e­re, am îno­tat cu dia­vo­li­de-ma­re cap­ti­vi în Me­xic. Dar șap­te ani mai târziu, în timp ce lu­cram la ar­ti­col, mă ui­tam la un grup de tu­riști ca­re își tre­ce­au de la unul la altul un pui de ti­gru du­pă ce plă­ti­se­ră câți­va do­lari ca să îi dea lap­te cu bi­be­ro­nul – și mă gânde­am da­că se mai între­ba ci­ne­va de aco­lo de ce nu era cu ma­ma lui.

E com­pli­cat. Oa­me­nii iu­besc ani­ma­le­le și, fi­rește, vor să se apro­pie de ele – și își do­resc sin­cer să afle mai mul­te des­pre ele. Do­ri­nța ace­as­ta e ali­men­ta­tă tot mai mult de ca­na­le­le de so­cia­li­za­re, pe ca­re că­lă­to­rii își împăr­tășesc in­stan­ta­neu ex­pe­ri­e­nțe­le. Re­a­li­ta­tea pe ca­re nu o văd mu­lți tu­riști es­te că, pen­tru a re­zis­ta, afa­ce­ri­le ca­re ofe­ră in­te­ra­cți­uni cu ele­fa­nți (și fo­to­gra­fii cu ti­gri, și șe­di­nțe de înot cu dia­vo­li-de-ma­re) se ba­ze­a­ză pe o sur­să con­stan­tă de ani­ma­le săl­ba­ti­ce uti­le, toa­te prin­se, cres­cu­te sau dre­sa­te să fie su­pu­se. Sem­ne­le de su­fe­ri­nță se pot in­ter­pre­ta greșit foar­te ușor. Ele­fa­nții cap­ti­vi își le­a­gă­nă trom­pe­le ca într-un dans. În re­a­li­ta­te, e un semn de stres psi­ho­lo­gic. Le­neși­lor pa­re să le pla­că la ne­bu­nie să îi iei în brațe, dar strânsoa­rea lor e, de fapt, doar o încer­ca­re de a se agăța de ce­va ca­re le se­a­mă­nă a trun­chi de co­pac. Del­fi­nii par să zâmbe­as­că, dar e doar for­ma nor­ma­lă a gu­rii lor.

Tot mai mu­lți că­lă­tori înțe­leg că mul­te atra­cții tu­ris­ti­ce cu ani­ma­le nu sunt nea­pă­rat eti­ce. Tot mai mu­lți se fe­resc de mer­sul că­la­re pe ele­fa­nți.

In­dus­tria e co­nști­en­tă de schim­ba­re. Acum, zeci de pro­pri­e­tăți din Thai­lan­da s-au au­to­de­cla­rat „sanc­tua­re”. Mul­te se­a­mă­nă cu Elep­hant Val­ley și pri­mesc re­cen­zii ex­ce­len­te pe si­te-uri­le de că­lă­to­rii, ca Tri­pAdvi­sor. Dar am des­co­pe­rit că, spre de­o­se­bi­re de Elep­hant Val­ley, aproa­pe toa­te ce­le­lal­te ofe­ră „băi cu ele­fa­nții” pen­tru vi­zi­ta­to­rii ca­re vor să se bă­lă­ce­as­că cu ei într-un râu sau o mo­cir­lă. De mul­te ori, băi­le du­re­a­ză toa­tă zi­ua. Și nu­mai ele­fa­nții dre­sați sunt dis­puși să stea la îmbăiat.

Jack Hi­ghwood a lan­sat Elep­hant Val­ley în 2016. Pro­pri­e­ta­tea de pes­te 16 ha e al doi­lea sanc­tuar de ele­fa­nți pe ca­re îl des­chi­de, du­pă unul mult mai ma­re din Cam­bod­gia. Aici a pre­fe­rat unul mic, cu gar­duri de lemn ief­ti­ne și in­fras­truc­tu­ră mi­ni­mă, pen­tru că do­rea să fa­că mo­de­lul cât mai ușor de re­pro­dus. Mai mu­lți vi­zi­ta­tori mi-au spus că le dă o sen­zație de pa­ce. De par­că ele­fa­nții nici nu sunt co­nști­e­nți de pre­ze­nța oa­me­ni­lor. Că­lă­to­rind prin lu­me, am stat de vor­bă cu tu­riști pes­te tot. În res­tau­ran­te și hos­te­luri. La ac­va­rii și atra­cții cu mai­muțe. De mul­te ori, îi între­bam da­că pre­fe­rau o ex­pe­ri­e­nță de aproa­pe cu un ani­mal în cap­ti­vi­ta­te, sau să îl ob­ser­ve de la de­păr­ta­re în me­di­ul na­tu­ral. Ma­jo­ri­ta­tea au ales a do­ua va­rian­tă. Și to­tuși, întâlni­ri­le cu ani­ma­le cap­ti­ve ră­mân po­pu­la­re. Poa­te pen­tru că ni se ga­ran­te­a­ză că vom ve­dea ani­ma­le­le. Poa­te pen­tru că par fe­ri­ci­te și avem impre­sia că ta­xa plă­ti­tă va con­tri­bui la sa­la­ri­ul cu­i­va. Poa­te – da­că nu chiar în pri­mul rând – pen­tru că ne ale­gem cu o fo­to­gra­fie – noi și un ani­mal exo­tic – ca­re poa­te fi pu­să ime­diat pe ca­na­le­le de so­cia­li­za­re.

De par­tea ce­a­lal­tă a Pa­ci­fi­cu­lui, pe coas­ta de nord a Insu­lei Oa­hu din Ha­waii, exis­tă o pla­jă nu­mi­tă La­nia­kea. Aici ies pe țărm țes­toa­se­le-de-ma­re, își aleg un loc și dorm la soa­re, une­ori ore în șir. Vo­lun­ta­rii sunt pre­ze­nți zi de zi ca să le fe­re­as­că de vi­zi­ta­tori. Când ie­se din ma­re o țes­toa­să, vo­lun­ta­rii blo­che­a­ză zo­na din jur cu frânghii, ca ani­ma­lul să ai­bă des­tul loc să se re­la­xe­ze în pa­ce. Într-o zi lu­cră­toa­re din sep­tem­brie, am stat de par­tea ce­a­lal­tă a frânghi­ei împreu­nă cu zeci de tu­riști și m-am ui­tat la ei cum se ui­tau la țes­toa­să. Cei mai mu­lți erau res­pec­tu­oși. Câți­va au între­bat de ce nu au voie să o atin­gă. În Ha­waii es­te ile­gal să atin­gi țes­toa­se­le­de-ma­re, au ex­pli­cat vo­lun­ta­rii. Și es­te im­por­tant să le res­pec­tăm spați­ul, au adău­gat ei. În fond, pla­ja es­te și a lor. Cei mai mu­lți din­tre noi nu știu să de­o­se­be­as­că cu ușu­ri­nță ex­pe­ri­e­nțe­le eti­ce de ce­le pro­ble­ma­ti­ce în in­te­ra­cți­u­nea cu ani­ma­le­le săl­ba­ti­ce. Exis­tă mul­te nua­nțe de gri. Dar vă pu­teți ghi­da du­pă câte­va re­pe­re:

– Cău­tați ex­pe­ri­e­nțe ca­re ofe­ră ob­ser­va­rea ani­ma­le­lor în me­di­ul lor na­tu­ral.

– Do­cu­men­tați-vă. Lo­cu­ri­le cu re­cen­zii bu­ne nu sunt nea­pă­rat eti­ce. Ci­tiți și co­men­ta­ri­i­le ne­ga­ti­ve.

– Fe­riți-vă de ex­pri­mări-mo­me­a­lă ca „do­nea­ză pro­fi­tu­ri­le pen­tru con­ser­va­re” și „ani­ma­le sal­va­te”. Da­că fir­ma fa­ce ast­fel de pro­mi­si­uni, dar ofe­ră in­te­ra­cți­uni de aproa­pe, poa­te fi un sem­nal de alar­mă.

Acți­u­ni­le in­di­vi­dua­le nu se pe­trec în vid. Când că­lă­to­rii vor ho­tă­rî că vor altce­va, se va schim­ba și piața tu­ris­mu­lui de ob­ser­va­re a ani­ma­le­lor săl­ba­ti­ce.

Tot mai mu­lți că­lă­tori înțe­leg că mul­te atra­cții tu­ris­ti­ce cu ani­ma­le nu sunt nea­pă­rat eti­ce.

La Elep­hant Val­ley Thai­land, lângă Chiang Rai, tu­riștii pri­vesc ani­ma­le­le de la o dis­ta­nță si­gu­ră.

NA­TAS­HA DA­LY e re­por­ter la Na­ti­o­nal Ge­o­grap­hic. Arti­co­lul ei prin­ci­pal des­pre su­fe­ri­nța as­cun­să în spa­te­le tu­ris­mu­lui cu ani­ma­le săl­ba­ti­ce apa­re în nu­mă­rul din iu­nie 2019 al re­vis­tei Na­ti­o­nal Ge­o­grap­hic. Mai mul­te in­for­mații pe nat­geo.com/ wil­dli­fe­to­u­rism.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.