O CO­LE­CȚIE DE SU­PER­LA­TI­VE SU­BI­EC­TI­VE

National Geographic Traveller Romania - - Editorial -

Cu ari­pi de Her­mes la pi­ci­or, înain­te!

Pe roșu, gal­ben, alb sau ne­gru? Pro­be­a­ză câte­va pe­re­chi de san­da­le de pi­e­le într-unul din­tre mi­ci­le ma­ga­zi­ne de ar­ti­zani din cen­trul orașu­lui. Și ca­re o ho­tă­rî zeul Her­mes, a ta să fie! Ga­ta? Acum pu­tem lua Ate­na la pi­ci­or – așa cum fă­ce­au ve­chii greci.

Șa­se-șa­se în This­sio?

Pră­bușit într-un fo­to­liu de ra­tan sub um­bre­le uriașe la te­ra­sa Ho­te­lu­lui This­sio, văd cu ui­mi­re cum trei pa­ha­re mari de li­mo­na­dă nu îmi pot stin­ge se­tea. Lu­mea se plim­bă pe stra­da pa­va­tă Apos­to­lou Pa­vlou, pi­ti­tă sub ra­me­le ne­gre de oche­lari, co­coșa­tă sub pă­lă­rii sau șepci, sub soa­re­le ne­cruță­tor. Plimb și eu pe lim­bă cu­bu­lețul de ghe­ață ca­re mi-a mai ră­mas ca pe un oas­pe­te bi­ne-venit. Thi­sio, car­ti­e­rul is­to­ric din­tre Pnyx și Acro­po­le, e plin de ca­fe­ne­le, ba­ruri, res­tau­ran­te, ta­ra­be de ar­ti­zani și vânză­tori stra­da­li. Su­ne­tul ca­rac­te­ris­tic din acest car­ti­er e ros­to­go­li­tul za­ru­ri­lor. E un loc de întâlni­re pen­tru lo­cal­nici ca­re be­au ca­fea cu ghe­ață și joa­că ta­ble, foar­te po­pu­la­re în Gre­cia.

Le­cți­i­le ani­ma­te ale lui Pla­ton

Un con­tai­ner ce­va mai ma­re, din me­tal și sti­clă. N-ai da doi bani pe el când îl ve­zi de afa­ră, la mar­gi­nea pă­ră­si­tu­lui Parc Arhe­o­lo­gic Aca­de­mia lui Pla­ton. Mu­zeul Di­gi­tal de aici are doar trei ani și es­te cva­si-ne­cu­nos­cut prin­tre tu­riști.

În in­te­ri­or ve­zi că-i o bi­ju­te­rie li­li­pu­ta­nă cu ar­hi­tec­tu­ră mo­der­nis­tă: pla­caj și ecra­ne pes­te tot, o sa­lă cât una de cla­să, cu tot fe­lul de pu­pi­tre in­te­rac­ti­ve și de un­de afli pe înde­le­te, în en­gle­ză, din fil­mu­lețe ani­ma­te nu doar viața și ope­ra lui Pla­ton, ci și a orașu­lu­is­tat în ca­re a trăit. Aris­to­te­lis Tsi­li­mi­gas es­te un cu­ra­tor foar­te să­ri­tor.

La vână­toa­re de co­mori

Gi­o­u­so­u­ro­um a fost un ne­gus­tor de an­ti­chi­tăți evreu din Smir­na, ca­re s-a mu­tat la Ate­na pe la mij­lo­cul se­co­lu­lui al XIX-lea. Cel mai ve­chi ba­zar din Ate­na îi poar­tă azi nu­me­le. Pen­tru scu­fun­dări ma­ti­na­le du­mi­ni­ca­le în uni­ver­sul pes­triț al an­ti­chi­tăți­lor nu-i alt loc mai bun ca acest ba­zar din Piața Avis­si­nias. Mo­bi­li­er, in­stru­men­te mu­zi­ca­le, ce­a­suri ve­chi, far­fu­rii, apa­ra­te foto, că­rți de an­ti­ca­riat. Tu ce co­le­cți­o­ne­zi?

Pla­ka

Plim­bă-te ale­ne pe stră­duțe­le ei îngus­te, ale că­ror că­suțe, în sti­lul ce­lor din Ci­cla­de, au fost con­stru­i­te la mij­lo­cul se­co­lu­lui al XVIII-lea, cam fă­ră ni­ci­un plan, de că­tre emi­gra­nții din Ana­fi. Pla­ka e pro­ba­bil cea mai pi­to­re­as­că zo­nă a Ate­nei. În se­co­lul al

XIX-lea a de­venit fa­vo­ri­ta fa­mi­li­i­lor de va­ză din Ate­na, ca­re și-au ri­di­cat aici mai mul­te vi­le în stil ne­o­cla­sic. Mer­gi nea­pă­rat și pe stra­da Tri­po­don, una din­tre ce­le mai ve­chi din oraș. Nea­pă­rat la ora di­mi­neții. Se­a­ra, toa­tă zo­na e in­va­da­tă de o ma­ree nes­fârși­tă de tu­riști. Nu oco­li Mu­zeul Instru­men­te­lor Po­pu­la­re, ca­re se lau­dă cu una din­tre ce­le mai im­por­tan­te co­le­cții din Eu­ro­pa: pes­te 1.200 strânse de-a lun­gul ani­lor de mu­zi­co­lo­gul Fi­vos Anoya­na­kis. Ce­lă­lalt obi­ec­tiv cul­tu­ral im­por­tant din Pla­ka e înghe­su­i­tul Mu­zeu de Ar­tă Po­pu­la­ră Gre­a­că.

La fi­nal, ochește o ca­fe­nea pe gus­tul tău, de pre­fe­rat în Ana­fi­o­ti­ka, chiar sub Acro­po­le, și co­man­dă-ți o li­coa­re bu­nă ca­re să te aple­ce spre con­tem­pla­re in­te­ri­oa­ră. Sa­vu­re­az-o si­mțind cum ți se învă­lu­ie min­tea de ce­ața nos­tal­gi­ei.

Sta­tui vii

Schim­ba­rea găr­zii din fața mor­mântu­lui sol­da­tu­lui ne­cu­nos­cut, pe fun­da­lul clă­di­rii aus­te­re a Par­la­men­tu­lui, fos­tul pa­lat al re­ge­lui Otto, con­stru­it între 1834 și 1840, e unul din­tre ce­le mai fo­to­gra­fia­te spec­ta­co­le din

Ate­na. Ca niște sol­dăței de plumb în uni­for­me­le lor tra­diți­o­na­le, cu fus­ta­ne­lă al­bă în 400 de pli­uri amin­tind de 4 se­co­le de ocu­pație oto­ma­nă, eva­zo­nes prind viață doar la ore fi­xe, când se schim­bă gar­da. Click du­pă click, po­ză du­pă po­ză. Încă una și mă duc.

Tem­plul lui Zeus Olim­pia­nul

Din ce­le 104 co­loa­ne co­rin­ti­e­ne ca­re îi fă­ce­au fai­ma ce­lui mai ma­re tem­plu din Gre­cia din pe­ri­oa­da he­le­nis­ti­că și ro­ma­nă, doar 15 mai sunt azi în pi­ci­oa­re. A 16-a, do­bo­râtă în tim­pul unei fur­tuni din 1852, za­ce și azi în lo­cul un­de a că­zut.

Ode­o­nul lui He­ro­des Atti­cus

Da­că ți se ivește oca­zia, nu ra­ta un eveni­ment or­ga­ni­zat în acest te­a­tru de o ar­hi­tec­tu­ră și acus­ti­că im­pre­si­o­nan­te, con­stru­it în anul 161 era noas­tră, în me­mo­ria Re­gil­lei, soția ce­le­bru­lui me­ce­na ate­nian, He­ro­des Atti­cus, pri­e­ten apro­piat al împă­ra­tu­lui Ha­drian. Res­tau­rat în anii ’50, Ode­o­nul (nu­mit și He­ro­di­on) are azi o ca­pa­ci­ta­te de 5.000 de lo­curi și găz­du­i­ește mul­te eveni­men­te cul­tu­ra­le, ce­le mai im­por­tan­te în ca­drul Fes­ti­va­lu­lui Ate­nian.

Si­tul arhe­o­lo­gic Ke­ra­mei­kos

Se­co­le pes­te se­co­le de ate­ni­eni ce­le­bri sau oa­meni obișnu­iți odih­nesc în cel mai im­por­tant ci­mi­tir din Atti­ca, în car­ti­e­rul ocu­pat inițial de ola­rii an­tici, zo­na de pro­du­cție prin­ci­pa­lă a fai­moa­se­lor va­se ati­ce. Pe la înce­pu­tul se­co­lu­lui al IV-lea î.H., când De­me­tri­us Pha­le­rum, gu­ver­na­to­rul Ate­nei, a in­ter­zis ce­re­mo­ni­i­le scum­pe de îngro­pă­ci­u­ne, sta­tu­i­le de mar­mu­ră au fost înlo­cu­i­te cu sim­ple co­loa­ne.

Pește­ra lui Ala­din

Deși cu to­tul eclip­sat în ul­ti­mii 10 ani de lu­mi­no­sul și mo­der­nul Mu­zeu Acro­po­le, Mu­zeul Nați­o­nal de Arhe­o­lo­gie din Ate­na ră­mâne bă­trânul re­ge al ce­lor apoa­pe

400 de mu­zee ate­ni­e­ne. Co­le­cția mi­ce­a­nă, fi­gu­ri­le ci­cla­di­ce, co­le­cția egip­te­a­nă, sculp­tu­ri­le, bron­zu­ri­le, și câte și mai câte – pes­te 11.000 de ar­te­fac­te, ce­le mai va­lo­roa­se co­mori pe ca­re ci­vi­li­zația gre­a­că ni le-a tran­smis de-a lun­gul se­co­le­lor. Pă­cat că în ul­ti­mii ani, sub in­flue­nța ne­tu­lui, pu­te­ri­le noas­tre de ate­nție și de di­ge­ra­re a unei ase­me­nea den­si­tăți de in­for­mație scad con­stant. Altmin­teri, e un mu­zeu co­lo­sal de bo­gat, prin ca­re te-ai pu­tea plim­ba la nes­fârșit ca prin la­bi­rin­tul de mo­ti­ve ge­o­me­tri­ce de pe mo­nu­men­ta­la am­fo­ră fu­ne­ra­ră Di­py­lon ca­re e ex­pu­să aici, ca­po­do­pe­ră a ar­tei ce­ra­mi­cii gre­cești din pe­ri­oa­da ge­o­me­tri­că. Nu ra­ta: ex­po­ziția COUNTLESS ASPECTS OF BE­AU­TY, ca­re va du­ra până la fi­na­lul anu­lui.

Aca­să la boi­eri

Ko­lo­na­ki, car­ti­e­rul cu na­sul pe sus, la pro­priu și la fi­gu­rat, al Ate­nei, a fost reșe­di­nța pre­fe­ra­tă a in­te­li­ghe­nți­ei ate­ni­e­ne din se­co­lul al XX-lea. Azi e un loc cu ma­ga­zi­ne scum­pe, res­tau­ran­te la pa­tru ace, ca­fe­ne­le șic, mu­zee și ga­le­rii pri­va­te, și Cruel­le ele­gan­te plim­bând căței mi­nus­cu­li. Splen­di­dul Mu­zeu de Ar­tă Ci­cla­di­că tre­bu­ie nea­pă­rat bi­fat aici. Și, de­si­gur, De­a­lul Ly­ka­vi­tos (277 m), cel mai înalt punct al Ate­nei, un­de poți ur­ca cu fu­ni­cu­la­rul de la ca­pă­tul stră­zii Plu­tar­chou sau per pe­des, pe po­teci um­bri­te de pini. Plim­ba­rea e foar­te plă­cu­tă, dar nu toc­mai scur­tă …

De sus, ai cea mai spec­ta­cu­loa­să pa­no­ra­mă a orașu­lui, până hăt de­par­te, la por­tul Pi­reu și Insu­la Egi­na.

Lo­cul de joa­că al lui So­cra­te

Du­pă Acro­po­le și Mu­zeul de Arhe­o­lo­gie, Ago­ra an­ti­că e cel mai vi­zi­tat loc din Ate­na. Piața ca­re a înce­put aici prin se­co­lul al VI-lea î.H. s-a ex­tins, de­venind cen­trul vi­eții po­li­ti­ce, fi­nan­cia­re și re­li­gi­oa­se ate­ni­e­ne timp de câte­va su­te bu­ne de ani. Era ini­ma orașu­lui de jos, lo­cul de întâlni­re al oa­me­ni­lor, prin­tre ta­ra­be, pră­vă­lii și in­sti­tuții ale sta­tu­lui. Tem­plul lui He­fais­tos, cel mai bi­ne păs­trat din

Anti­chi­ta­te, ri­di­cat la puți­nă vre­me înain­tea ce­lui de­di­cat Ate­nei de pe Stânca Sfântă, îți poa­te da o idee des­pre cum ară­ta Par­te­no­nul înain­te de a fi bom­bar­dat de ne­fe­ri­ci­tul do­ge Mo­ro­sini pe la 1687.

În mi­cul mu­zeu din Stoa lui Atta­lus (un re­ge din se­co­lul al

II-lea î.H. al Per­ga­mu­lui), o co­lo­na­dă aco­pe­ri­tă, res­tau­ra­tă com­plet în anii ’50, sunt mai mul­te ex­po­ziții ca­re aduc la viață oa­me­nii și so­ci­e­ta­tea ve­chii ago­re. În um­bra fai­mei sa­le, la nici 100 m, se află fo­rul ro­man un­de tro­nea­ză unul din­tre sim­bo­lu­ri­le ce­le mai ne­o­bișnu­i­te ale Ate­nei: Tur­nul de mar­mu­ră al Vântu­ri­lor, ri­di­cat în pri­mul sau al doi­lea se­col al erei noas­tre pen­tru a in­di­ca ate­ni­e­ni­lor tre­ce­rea tim­pu­lui.

Stra­da Mi­ro­de­ni­i­lor

Con­di­men­te­a­ză-ți că­lă­to­ria cu o vi­zi­tă în stra­da Evri­pi­dou, un vis gur­mand de mici ma­ga­zi­ne ca­re vând con­di­men­te din toa­tă lu­mea.

Acro­po­le și Mu­zeul Acro­po­le

Ci­re­așa de pe tort: de păs­trat pen­tru fi­na­lul vi­zi­tei. Cei mai buni ma­eștri elini al se­co­lu­lui al V-lea î.H., in­clu­siv sculp­to­rul Fi­dias sau ar­hi­tec­tul Ikti­nos, au clă­dit pen­tru zei Orașul de Sus, pe Stânca Sfântă a Ate­nei. Mi­nu­ni­le ci­ta­de­lei de pe Acro­po­le re­pre­zin­tă tri­um­ful de­mo­crați­ei ajun­se la ma­tu­ri­ta­te la o ge­ne­rație du­pă raz­boai­e­le cu pe­rșii, scris în mar­mu­ră în pe­ri­oa­da de aur a Ate­nei la co­man­da tru­faș-vi­zi­o­na­ră a lui Pe­ri­cle.

Urcă pe Acro­po­le se­a­ra, când soa­re­le co­boa­ră oda­tă cu mu­lți­mi­le. Pe cât po­si­bil în ul­ti­ma oră di­nain­te de închi­de­re. Să te poți bu­cu­ra în voia ini­mii de mi­cul tem­plu al Ate­nei Ni­ke, în dre­ap­ta, ime­diat cum in­tri, apoi, mai de­par­te, pe stânga, de Ere­chtei­on, cu por­ti­cul Ca­ria­ti­de­lor, lângă ca­re se spu­ne că ar fi ră­să­rit pri­mul măs­lin dă­ru­it de zeiță, și, în fi­ne, de ru­i­ne­le ne­ve­ro­si­mi­lu­lui Par­te­non, sluțit grav de ex­plo­zia din 1687. Ce­le mai spec­ta­cu­loa­se sculp­turi ale tem­plu­lui, mar­mu­re­le lua­te de con­te­le Egin, se gă­sesc la Bris­tish Mu­seum, de un­de gre­cii se lup­tă de de­ce­nii să le re­cu­pe­re­ze. Mer­gi nea­pă­rat cu ghid. Și to­tul du­blat de vi­zi­tă – eu re­co­mand înain­te – la No­ul Mu­zeu Acro­po­le, pe ca­re l-am de­cre­tat, cu de la mi­ne pu­te­re, cel mai fru­mos din lu­me!

Cof­fee with a vi­ew?

Cea mai înă­lță­toa­re ca­fea o poți bea la res­tau­ran­tul de la ul­ti­mul etaj al opu­len­tu­lui Gran­de Bre­tag­ne (cu ve­de­re la Piața Syn­tag­ma) sau în ex­ce­len­tul Ori­zon­tes de pe de­a­lul Ly­ka­vit­tos.

Mânca­re gre­ce­as­că de zi­le mari

Foar­te mul­te far­fu­rii și lo­ca­luri ate­ni­e­ne mi-au mers la ca­sa su­fle­tu­lui. Dar pen­tru că nu știu cum se spu­ne pe gre­cește De gus­ti­bus non est dis­pu­tan­dum, o să-ți re­co­mand doar 2-3 ast­fel de ca­se. Pen­tru bu­că­tă­rie me­di­te­ra­nea­nă la su­per­la­tiv mer­gi la Athi­nai­kon în Mi­tro­po­le­os 34, res­tau­ran­tul pa­tro­nu­lui Argis­sis Por­fi­ri­on, aflat în fa­mi­lia sa din 1932.

Pen­tru pește – la Jim­my & the Fish, o per­lă neșle­fu­i­tă din Mi­cro­li­ma­no, în Pi­reu, cel mai ma­re port din Gre­cia. Sau și mai bi­ne, la 40 km de cen­trul Ate­nei, la unul din­tre res­tau­ran­te­le pes­că­rești din Por­tul Ra­fi­na.

Viață de noap­te

Bu­zu­kia la Athens Are­na din stra­da Pi­re­os, By ni­ght la Za­fi­ro Expe­ri­en­ce în Ga­lat­si sau Ne­os Ri­gas în Pla­ka? Toa­te me­ri­tă încer­ca­te, dar toa­te sunt foar­te tu­ris­ti­ce. Of, un­de sunt mi­ci­le ta­ver­ne de altă­da­tă?

Trei pro­pu­neri în împre­ju­ri­mi

1. O croa­zi­e­ră de o zi cu Olym­pic Cru­i­ses în trei in­su­le (Hy­dra – Po­ros – Egi­na, de la 100 de eu­ro) – nu­mai pen­tru gră­biți (sau ma­so­chiști).

2. Un apus de vis la Tem­pul lui Po­sei­don de la Ca­pul Su­ni­on, la o oră de mers cu mași­na de Ate­na. 3. Cei 23 km de coas­tă ai ri­vi­e­rei ate­ni­e­ni­lor de la Sa­ro­ni­kos – la cir­ca 45 de mi­nu­te cu mași­na.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.