National Geographic Traveller Romania
Trei locuri pentru plimbări printre copaci
interior sceptic și să mă concentrez pe ce mă înconjoară. Când reușesc, observ ferigile cum se pleacă și unduiesc. Surprind o veveriță-siberiană cum străbate cărarea ca o săgeată. Când ajungem la lac, văd o odonată cum zboară pe lângă ponton. Până să punem piciorul pe ponton, îmi dau seama că faptul de a căuta ceva specific mă ajută să mă concentrez și să rămân prezentă. Soarele îmi încălzește fața; privim câțiva canotori cum lunecă pe micul lac din Munții Pocono din Pennsylvania, unde am venit să învăț să fac baie de pădure. Practica japoneză numită shinrin-yoku presupune absorbirea naturii cu toate simțurile. Dacă drumeția se concentrează de obicei pe ajungerea la destinație, iar plimbările prin natură analizează plantele și animalele, terapia cu pădure îi încurajează pe participanți să ia contact cu natura în mod calm și conștient. Ședințele ghidate de baie de natură includ de obicei exerciții de respirație profundă, sugestii de aspecte ale naturii pe care se pot concentra participanții și invitații de a descrie lucrurile observate. Contactul acesta conștient cu natura aduce beneficii interesante pentru sănătate. Mai multe studii din Japonia și Italia au arătat că băile de pădure reduc hipertensiunea, calmează pulsul și scad concentrația cortizolului, un hormon de stres. Prelungesc durata somnului și sporesc numărul de limfocite mari granulare, un tip de celule albe care le combat pe cele infectate sau tumorale. Există teorii despre motivele acestor efecte benefice, dar știința nu le-a demonstrat încă.
Între timp, practica aceasta continuă să se răspândească. Apărută în Japonia în anii '80, a devenit o activitate obișnuită acolo: guvernul japonez a autorizat peste 1.700 de ghizi. În 2012, ghidul Amos Clifford a înființat în California Asociația pentru Terapie cu Natură și Pădure, care autorizează programe și formează ghizi.
L-am sunat pe Clifford să-l întreb cum a descoperit băile de pădure și, lucru mai important, de ce am nevoie de un ghid ca să ies la aer. Mi-a explicat că toate acestea se pot face și individual, dar ghidul te obligă să încetinești ritmul și impune disciplina. Unele stațiuni oferă băi de pădure; am vizitat Lodge at Woodloch din Pennsylvania, una dintre primele stațiuni din SUA certificate de Clifford.
Îmi înăbuș cinismul și încerc să abordez subiectul cu mintea deschisă. Mă ajută și faptul că Heath, ghidul meu, nu arată cum te-ai aștepta pentru rolul acesta. Are doi metri și un păr blond și țepos care îi dă aerul că s-a tuns pentru armată acum câteva luni; a fost pădurar și recunoaște că inițial nu l-au impresionat prea mult băile de pădure, dar și-a dat
Ghizi autorizați pentru băi de pădure găsiți la natureandforesttherapy.org.
Jeff Brogan organizează drumeții de trei ore prin pădurile de pe coasta statului Maine, inclusiv în Parcul Național Acadia. mainecoastexplorers.com/ forest-bathing
Mai multe grădini botanice oferă băi de pădure urbane. Tururile de două ore de la Los Angeles Arboretum se încheie cu o ceremonie a ceaiului bazată pe plantele colectate de la fața locului. arboretum. org/events/forest-bathing
Ghidul Youmin Yap ajută singaporezii ocupați să adopte un ritm mai tihnit în parcuri ca Grădina Botanică Singapore. xiunatureconnections.com seama că, ori de câte ori îl frământa o grijă, pleca la pescuit sau la plimbare printre copaci. A înțeles că, în esență, băile de pădure continuă instinctul acesta și încurajează o experiență conștientă.
La un mic foc de tabără, încălzește un termos cu ceai din ierburi locale și ne toarnă câte o ceașcă. Heath a organizat mai demult un program de cunoaștere a pădurii pentru elevi de gimnaziu și spune că cei mici întreabă întotdeauna „de ce”. Adulții întreabă mai puțin, dar natura ne încurajează s-o facem, chiar dacă în moduri subtile. Mă întreb dacă Heath își dă seama că vorbește despre o idee numită teoria restabilirii atenției, unul dintre posibilele motive pentru care natura este atât de vindecătoare. Pe scurt, teoria afirmă că mediile noastre urbane ne epuizează, pentru că ne bombardează cu un nivel de stimulare care necesită atenție constantă și concentrată (răspuns la e-mailuri, navigat prin trafic). Natura însă ne activează atenția într-un mod mult mai puțin obositor, ceea ce ne permite să ne recuperăm și să ne resetăm. Băile de pădure sunt la modă, dar multe culturi cred de mult că ieșirile în natură sunt un balsam pentru minte, corp și spirit. Bănuiesc că de aceea atâția elvețieni aleg, duminica, mai degrabă munții decât biserica. Aceeași idee stă și la baza cuvântului norvegian friluftsiv, care înseamnă „viață în aer liber”, dar sfidează traducerea propriu-zisă, pentru că este o filozofie cu rădăcini adânci, care reprezintă o apreciere profundă a naturii și un mod de a trăi în lume și cu lumea. Același lucru se regăsește, în parte, în conceptul german de Waldeinsamkeit, senzația de singurătate în pădure.
A doua zi de dimineață încerc să fac singură o baie de pădure. Mă cuibăresc în hamac, pun alarma telefonului să sune după 15 minute și încerc să mă fac comodă. Am mușchii spatelui încordați. Am senzația că ar trebui să fac ceva. Închid ochii și urmăresc cum îmi licărește lumina soarelui pe pleoape; ascult păsările cum trăncănesc deasupra mea. Deși la început mi-a fost greu, când sună alarma mă simt relaxată.
În seara aceea, mai fac o plimbare până la lac, privesc în sus și văd strălucirea adevărată a cerului înstelat, netulburată de iluminatul artificial. Mă întind pe ponton, ascult vântul și valurile. Văd o stea căzătoare cum dispare pe după copaci. Este un spectacol natural formidabil – înțeleg perfect nevoia de a-l savura.
( @kellydinardo) a scris mai multe cărți, dintre care ultima este Living the Sutras: A Guide to Yoga Wisdom Beyond the Mat.
Cu stâncile ei de calcar, plajele mângâiate de soare și grotele presărate cu stalactite și stalagmite, coasta răsăriteană a insulei italiene Sardinia are o frumusețe aspră, primordială, mărginită de azuriul intens al Mării Tireniene. Mai la nord se află o altă comoară împresurată de ape: cele aproximativ 60 de insule ale Arhipelagului Maddalena, un parc național care protejează multe specii endemice. Ca bastion al naturii sălbatice din bazinul mediteranean, regiunea atrage călătorii aventuroși care vor să se joace de-a naufragiul în golfuri micuțe și pe stânci, unde se întâmplă să nu vadă picior de om toată ziua.
„Sardinia e natură pură, cu ape limpezi și un peisaj incredibil de intact”, spune Michele Barbiero, ghid la agenția de turism Dolomite Mountains, care oferă excursii pe țărmurile sardiniene.
Printre admiratorii insulei, a doua ca mărime din Mediterana (după Sicilia), s-a numărat scriitorul britanic D.H. Lawrence. „Ținutul acesta nu seamănă cu niciun altul”, observa el. Este „ca libertatea însăși”.
În epoca aceasta a destinațiilor supraaglomerate, malul estic al Sardiniei și arhipelagul de la nordul ei rămân locuri unde te poți pierde cu toată bucuria. Iată trei posibilități pentru început.
—Jill K. Robinson
Unul dintre cele mai dificile și frumoase trasee din Italia, „Sălbăticia Albastră”, străbate 40 km de coastă, prin Parcul Național Golful Orosei și Gennargentu. Pornind de la Cala Luna și înaintând spre sud până la Santa Maria Navarrese, ruta trece printre stânci calcaroase de un alb orbitor care se înalță la peste 750 m deasupra apelor de safir. Pregătiți-vă pentru un cocktail amețitor de drumeție, escaladă și rapel pe poteci înguste, bătute mai întâi de păstorii de capre, apoi de catârii și lucrătorii veniți în Sardinia la cărbunăriile de stejari. Pe drum, veți descoperi văi care coboară spre golfulețe protejate, perfecte pentru un înot înviorător pentru corp și minte.
O panglică albastră de 80 km care străbate
Munții Supramonte din Sardinia, Cedrino curge printre structuri de calcar și bazalt până la vărsarea în Golful Orosei. Dacă închiriați un caiac de la o agenție locală și plutiți pe suprafața lui sticloasă, vârfurile înconjurătoare vi se vor părea o altă lume. Dar izvorul de la Su Gologone, unde apa dulce iese dintr-o râpă îngustă, amintește de sistemul carstic legat de cursurile de apă, lacurile și peșterile de pe sub lanțul muntos Supramonte. Excursiile cu canoe organizate de hotelul-boutique Su Gologone Experience pornesc de la izvor, continuă pe firul apei și se încheie în Lacul Cedrino.
Pentru alte expediții pe apă, mergeți în nordul Sardiniei și îndreptați-vă spre P.N. Arhipelagul Maddalena. Roiul de insule și insulițe, cunoscute pentru vântul blând și formațiunile stâncoase de culoarea piersicii, care ascund golfulețe, invită la explorare cu barca. Expedițiile de o zi ale agențiilor ca Fil Rouge Sail și BluAlghero merg de la o insulă la alta, ca alternativă a zonei pline de paparazzi Costa Smeralda, aflată mai la sud. Aici, la loc de cinste sunt ambarcațiunile cu pânze, înotul și plimbările. Rezervați o expediție pe Caprera, cu pădurile ei de pin-umbrelă, coloniile de păsări marine avântate în zbor și unele dintre cele mai frumoase plaje din Sardinia.