Vinohrady

„Am venit alaltăieri cu niște oameni foarte mofturoși și am comandat puiul de la voi – a fost cea mai bună carne pe care am mâncat-o în Praga. Am venit să vă întreb: vindeți și crud?”, întreabă un client plin de speranță, dând buzna în bistroul Mikrofarma. E genul de recomandare nesolicitată pe care ți-o dorești când te așezi la masă. Mikrofarma, după cum descopăr, e o ciudățenie. Poți să arăți spre orice bucată de carne crudă din vitrină și bucătarul din mica bucătărie alăturată ți-o gătește. Afacerea s-a născut cu câțiva ani în urmă sub formă de măcelărie, iar acum are rafturile pline de sosuri chutney, murături și alte delicatese. E foarte mică, dar la fel sunt multe alte localuri din Vinohrady, care sfidează stereotipul cum că gastronomia cehească se bazează pe porc și găluște: în marea de cafenele tipice cartierului și-au găsit loc mici localuri cu ramen, pho și bere artizanală.

Scânteile acestea de inovație au împiedicat Vinohrady să devină o pastișă de cartier bogat, dar plicitisitor. Devenită parte din Praga în 1922, într-o perioadă de înflorire a orașului, ea a fost zona rezidențială predilectă a clasei de mijloc superioare, inclusiv în perioada comunistă, când era privită cu suspiciune, drept cuib de burghezi.

Dacă vii pe jos din cartierele învecinate, schimbarea îți sare în ochi. Dintr-odată, pe străzi se ivesc copaci, iar clădirile șterse, spoite cu vopsea, lasă loc unora spectaculoase. Balcoanele devin ostentative, mari, proeminente, iar ornamentele de pe ziduri și acoperișuri intră într-o concurență aprigă.

Majoritatea acestor simboluri de statut social de secol XIX au fost construite în stilul romantic, care și-a arogat cele mai bune elemente din modele secolelor trecute. În același cvartal găsești exerciții complexe neo-gotice, neo-renascentiste și neo-baroce, care concurează pretențios pentru atenția privitorului. Dar niciuna nu este mai îndrăzneață decât Teatrul Vinohrady și acoperișul lui, cu cele două extravagante statui de îngeri înaripați. Este simbolul perfect al cartierului – setea de cultură împletită cu lipsa de interes față de parada de avere. Atmosfera e bogată, dar plină de gust, și aici, și la cafeneaua de după colț. Dolcemente își face reclamă dramatic. Înăuntru atârnă de tavan jamboane uscate; afară, arcadele ușii și ale ferestrelor sunt îmbrăcate în flori. Dar ideea este clară: torturi formidabile în stil italian, sendvișuri cu porchetta și înghețată de mure sau de tiramisu. Încă un concept îndrăzneț, care probabil nu ar avea succes în alte cartiere din Praga. Dar Vinohrady primește cu brațele deschise finețurile vieții.