Comoara din grădină: smochinul
Smochinul - cunoscut cu denumirea științifică de Ficus Carica L.- provine din bazinul mediteranean, centrul genetic fiind regiunea Caria (Anatolia, Turcia). De-a lungul vremurilor, s-a răspândit în ținuturi cu climat temperat moderat, tropical și subtropical de pe toate continentele.
Smochinul (F. carica L.) și sicomorul (F. sycomorus L.) sunt unele dintre primele plante cultivate și înmulțite în Orientul Mijlociu cu peste 11.000 de ani în urmă și cu circa 5.000 de ani înaintea primelor cereale. În regiunile reci, este cultivat în spații protejate (sere, solarii). Poate fi crescut și în containere. Pe lângă fructele cu valoare alimentară, medicinală și cu aplicații în cosmetică, de la smochin se folosesc latexul, frunzele, lăstarii și lemnul. Smochinul este plantă sacră: este prima plantă descrisă detaliat în Biblie, Talmud și Coran. Pe teritoriul țării noastre, specia a pătruns încă din Antichitate, găsind condiții prielnice de creștere și dezvoltare în zonele sud-estice, sud-vestice și vestice, în locuri adăpostite, cu ierni blânde. La introducerea smochinului la noi un rol deosebit l-au avut grecii din vechile cetăți de la Pontul Euxin, primii care au cultivat smochinul în Dobrogea, și romanii, după cucerirea Daciei (anul 106), care au adus unele specii rare precum smochinul, migdalul și castanul în Oltenia, în Câmpia Română, în București și în
Dobrogea (unde crește semi-spontan). La Șvinița, județul Mehedinți, smochinul ocupă o suprafață de 120 ha, o astfel de suprafață compactă fiind unică în Europa.
DESCRIERE BOTANICĂ
În zonele calde, smochinul este un arbust fructifer pitoresc, cu înălțimea de 8-12 m; în zonele temperate, forma arbustivă nu depășește înălțimea de 3-4 m. Rădăcina este fasciculată, bine dezvoltată, puternică, având muguri adventivi din care apar drajoni; pătrunde adânc în sol și se întinde pe o suprafață cu diametrul dublu-triplu față de cel al coroanei.
Planta are o singură tulpină sau mai multe, cu scoarță de culoare cenușiu-argintie, destul de fragilă. Adeseori, pe tulpină și pe rădăcini se formează noduri. Coroana are
forme diferite: rotundă și deasă sau turtită și rară, alcătuită din ramuri viguroase, care prezintă urmele cicatrizate ale frunzelor căzute. Lărgimea coroanei este, adesea, mult mai mare decât înălțimea plantei. Lăstarii sunt groși, de culoare verde la început; pe măsură ce se maturizează culoarea devine măslinie sau cafenie. Mugurii vegetativi se dezvoltă pe lăstari și pe ramurile cu vârsta de un an; au formă conică și sunt solitari. Mugurii florali apar pe ramuri de un an, sunt rotunjiți și grupați (câte 2-3) cu cei vegetativi.
Frunzele sunt lung-pețiolate, dispuse altern, mari, cu dimensiuni de 12-25/10-18 cm, păroase, cu forme variate: rotunde, cordat-ovate, palmat-lobate, crestate adânc în 3-7 lobi, cu vârful dințat; marginea limbului este întreagă sau ondulat-dințată. În regiunile în care temperaturile nu scad iarna sub 6-10°C, frunzele nu cad, iar plantele nu au perioadă de repaus vegetativ. În zona temperată, acestea cad în timpul toamnei. Toate părțile plantei conțin un suc lăptos, ușor lipicios (latex).
Smochinii sunt plante monoice (cu flori de ambele sexe în aceeași inflorescență) sau dioice (cu flori bărbătești formate pe plante diferite de cele pe care se dezvoltă florile femeiești). Florile de smochin nu se văd întrucât sunt închise în receptacol. Într-o populație de smochini, înflorirea și fructificarea plantelor sunt asincrone, coacerea fructelor este eșalonată. În regiunile unde crește smochinul sălbatic, se practică polenizarea artificială a culturilor prin recoltarea de ramuri cu flori de la smochinii sălbatici și așezarea acestora peste smochinii din cultură.
Fructele apar solitar sau grupate câte 2-3 la axila frunzelor; în primele stadii sunt de mărimea bobului de mazăre. Smochinele au formă obovoidă, răsucită sau piriformă, coajă groasă, puțin aspră și de culoare verde la fructele imature. La fructele coapte, culoarea cojii diferă de la o varietate la alta. Smochinele proaspete sunt bogate în apă (78-84%), glucide - zahăr invertit (17,5%), protide, acizi organici: citric, gallic, clorogenic, syringic, malic, acetic, celuloză, săruri minerale: calciu, magneziu, cupru, mangan, brom, potasiu, pigmenți carotenoizi, pigmenți antocianici, vitamine (A, B1, B2, B3, B5, B6, B9, K, PP), enzime (ficine), pectină, fibre, acizi grași (omega-3 și omega-6), fitosteroli, compuși fenolici, triterpenoide, cumarine, compuși volatili și altele. Smochinele uscate conțin apă (23%), carbohidrați (63 %), zahăr (47%), fibre (9,8), 100 g având 274 de calorii. Toate cele bune!