Călătorie de suflet

Ne-am hotărât să facem acest traseu doar cu o zi înainte. S-a nimerit într-o miercuri și astfel am evitat aglomerația și am putut face nenumărate poze.

La 7:38 ieșeam din Ploiești. Soarele răsărise deja, anunțând o zi călduroasă. Pe la 10:30 am ajuns la destinație: Mănăstirea Curtea de Argeș. Am parcurs cam 169 km și drumul a durat 2 ore și 14 minute până aici. Prima oară când am vizitat această mănăstire aveam 14 ani, pe atunci am considerat-o de o frumusețe nepământeană și mi-a rămas întipărită în minte și în suflet. Am mai fost aici și în alți ani, așa că am putut observa și micile schimbări: au apărut tot felul de ronduri cu flori, căruțe decorative cu flori și băncuțe din lemn, toate foarte frumoase. Doar iedera, care în urmă

cu câțiva ani îmbrăca zidurile mănăstirii, nu mai era acum pe nicăieri… Mănăstirea are hramul Adormirea Maicii Domnului (15 august) și Sfântul Voievod Neagoe Basarab (26 septembrie). Este o mănăstire de călugări și este inclusă pe lista monumentelor istorice din România. Situată într-un loc care este o adevărată oază de liniște, meditație și inspirație, mănăstirea poate fi admirată din toate unghiurile, plimbându-te în jurul ei. Pietrișul răsună sub pașii tăi, ceea ce te face să calci cu grijă și să privești tăcut în fața măreției, astfel încât să nu tulburi acest loc sfânt. În biserică, ne-a explicat un ghid al mănăstirii despre cum a fost întemeiată mănăstirea și despre legenda asociată ei. De asemenea, mănăstirea este și necropolă regală, aici aflându-și odihna veșnică Regele Carol I al României și Regina Elisabeta a României. Iar Regina Ana a României este înmormântată în cripta din noua Catedrală Arhiepiscopală, unde a fost adus și trupul Regelui Mihai. Am putut vedea și Evanghelia scrisă și pictată atât de frumos de Regina Elisabeta între anii 1886-1892.

MOAȘTELE SFINTEI FILOFTEIA

Tot în această biserică te poți închina la moaștele Sfintei Filofteia (în calendarul ortodox se sărbătorește pe 7 decembrie), a cărei legendă ne-a impresionat. Mucenița s-a născut în Bulgaria și a trăit în feciorie, după dreapta credință. Pentru că îi milostivea pe cei săraci, a fost pârâtă de mama ei vitregă către tatăl ei, care într-un moment de furie a ucis-o. Se spune că trupul tinerei mucenițe se făcu atunci greu ca piatra, dar strălucea prin puterea lui Dumnezeu, iar oamenii nu mai puteau s-o ridice. Așa că tatăl, împreună cu oamenii și arhiepiscopul au început să spună nume de ținuturi și mănăstiri unde s-o poată înmormânta. Iar trupul s-a făcut ușor la rostirea numelui bisericii pe care azi o știm cu toții ca Mănăstirea Curtea de Argeș. Sfânta Muceniță a ales astfel un tărâm românesc. Am vizitat și Fântâna, învăluită în legendă, a Meșterului Manole, din parcul așezământului monahal. Parcul este frumos și merită să te plimbi pe aleile sale liniștite. La final, ne-am cumpărat suvenire de la magazinul de la poartă; le păstrăm cu drag alături de îngerașul cumpărat când aveam 14 ani. În jurul orei 15 eram acasă deja. O astfel de călătorie se poate face ușor și într-un weekend, chiar dacă te afli la două județe distanță. Pentru noi a fost o experiență care ne-a îmbogățit sufletește. Numai bine!

Ansamblul monahal a fost restaurat în timpul domniei lui Carol I, sub conducerea arhitectului Lecomte du Nou¨ y.