O tradiție aproape uitată: opincăritul
Meșteșugul opincăritului este învățat de la tatăl său. „Eu duc o tradiție din familie. Tatăl meu era opincarul comunei Orlești, județul Vâlcea. În perioada în care eram copil, toate babele făceau opinci. Fiind copil, mai puțin m-a interesat și m-am dus la oraș unde m-am făcut croitor. La croitorie eram cu gândul la tradiții, la opinci, la ce se purta înainte.”
Domnul Alexandru Ilinca a participat la multe evenimente culturale care au ca scop păstrarea tradițiilor populare românești. „Mergând la anumite evenimente culturale am observat că sunt costume tradiționale, dar lipsește opinca. Am luat hotărârea să o confecționez eu, să o promovez. Noi acum facem opinci că dispar ca piese, ca tradiție.” Pentru a face opinci, îmi explică, trebuie să măsori piciorul și apoi să îi dai o diferență la vârf și la călcâi de 6-7 cm, lățimea este proporțională cu lungimea și, în funcție de material, creezi modelul. Aflu de la meșter că se purtau opinci din tablă, din coajă de copac și din piele de porc, că opinca din piele de porc se argăsea cu ajutorul cojii de arin. Fierbeai coaja până obțineai o soluție de culoare închisă. O lăsai să se răcească și apoi puneai în ea materialul din care urma să faci opinci. Să nu uităm această tradiție!