Aripel, un pisoi norocos
Săracul pisoi stătea retras și tușea ca un copil cu laringită. Deși nu era tocmai capabil să-și căute de mâncare, nu se apropia de mâncarea lăsată pentru el decât dacă te îndepărtai. În scurt timp a fost tolerat și acceptat de celelalte pisici hrănite de oamenii din cartier. Mânca mereu tot ce i se oferea, însă nu progresa prea mult fizic și tusea nu îi dădea pace, iar toamna rece era deja aproape. Se obișnuise cu vocea mea și i-am pregătit un culcuș la intrarea în scară.
PISOIUL MUSAFIR
Gestul meu a fost înțeles de vecini și curând culcușul a fost primit în scara blocului, iar lui i s-a permis oricând accesul sau ieșirea, după bunul plac. Nu îi lipsea nimic, însă tușea, așa că am întrebat la o farmacie veterinară, unde am primit sfaturi și medicamentele necesare. Noi avem acasă și un motan din rasa Ragdoll, în vârstă de 16 ani, crescut numai în casă, cu interacțiune minimă cu alte pisici. La început, a fost o tatonare, s-au adulmecat minute în șir și, spre surprinderea mea, cel mic l-a atacat pe rezidentul casei. Probabil că Aripel i-a simțit teama de necunoscut. În scurt timp, au dat-o la pace și, de atunci, Aripel ne vizitează constant, mănâncă împreună, dar se întoarce la locul lui. Toate cele bune!