Violeta persană

Violeta persană este acoperită cu numeroase flori toată vara, până toamna târziu. Este ținută ca plantă de o vară, iar după înflorire se aruncă, dar, cum am mai spus, este bianuală. Se cultivă într-un amestec de pământ de grădină, nisip, mraniță și turbă fibroasă în părți egale; pentru o dezvoltare armonioasă are nevoie de cel puțin 10 grade Celsius, dar 18 grade Celsius este temperatura optimă. Se va așeza într-un loc cu multă lumină, însă unde să fie ferită de razele directe ale soarelui.

Substratul trebuie menținut permanent reavăn, dar nu îmbibat cu apă. Îi place dacă frunzele sunt periodic pulverizate cu apă la temperatura camerei, în timpul înfloririi. O dată la 7-10 zile se administrează un fertilizant lichid diluat în apă pentru udare. Pentru o înflorire abundentă și continuă, florile veștejite se rup de pe plantă. Înmulțirea se poate face prin semințe la sfârșitul verii sau primăvara timpuriu; semințele se împrăștie pe suprafața unui strat sau într-un ghiveci adânc de 10 cm. Fiindcă violetele persane germinizează la lumină, semințele nu se acoperă cu pământ. Semințele încolțesc la 18 grade Celsius și în 5 luni planta ajunge la maturitate de înflorire. De exemplu, dacă semănatul are loc în luna februarie, planta va înflori vara, iar dacă se face toamna, înfloritul va avea loc primăvara. Însă planta se poate înmulți mult mai simplu prin butași de lăstari. Se recoltează de pe planta-mamă lăstari și se pun în pahare cu apă, iar când apar primele rădăcini, se plantează în pământ de flori și turbă. Atenție, o udare necorespunzătoare duce la ofilirea frunzelor și poate opri dezvoltarea florilor. Planta poate fi distrusă foarte repede de păduchi, de aceea în momentul apariției acestor dăunători, se combat cu insecticid. Atenție, canicula poate scurta perioada de înflorire. Vă doresc flori frumoase!

Dacă stagnează înflorirea, înseamnă că planta nu a fost curățată la timp de florile trecute.