Cultivarea smochinului (II)
LUCRAREA TERENULUI
Cel mai bun sistem pentru smochin este ogorul negru. Toamna, terenul dintre rânduri este arat la adâncimea de 16-18 cm, iar în cursul perioadei de vegetație, se fac lucrări repetate, cu discul sau cultivatorul, pentru distrugerea buruienilor și afânarea solului. Între rândurile de plante, lucrarea se efectuează cu sapa. În grădini și curți, în perioada de vegetație, se efectuează 5-6 prașile. Dacă în zonă cad precipitații sau sunt posibilități de irigare, în primii trei ani, în plantații se pot intercala specii prășitoare.
FERTILIZAREA
În livezi, la intervale de 2-3 ani, odată cu arătura de toamnă, se face fertilizarea de bază cu 40-60 t/ha îngrășăminte organice, 400 kg/ha superfosfat, 400 kg/ha sare potasică. Anual, mai ales la plantațiile de pe soluri nisipoase, sărace, se administrează câte 300-400 kg/ha azotat de amoniu (cu adaos de microelemente, dacă este nevoie), în trei etape: toamna, primăvara și la sfârșitul lunii iunie. La pomii izolați, o dată la trei ani, la fiecare plantă se aplică 50-60 kg gunoi de grajd, 0,4 kg superfosfat, 0,2 kg sare potasică, iar anual (toamna, primăvara și în iunie) se face fertilizare cu câte 0,08 kg azotat de amoniu și, după caz, câteva grame de microelemente. Reține că excesul
de azot favorizează masa foliară în defavoarea producţiei care se diminuează și își pierde calitatea prin maturarea anormală, forțată, a fructelor.
IRIGAREA
Uscăciunea severă și de durată prejudiciază creșterile vegetative, frunzele se ofilesc, fructele rămân mici, fără zahăr și o parte cad. În perioada de vegetație, sunt necesare 5-8 irigări cu cantități care să asigure umezirea solului până la 35-50 cm adâncime. Mulcirea cu folie de polietilenă sau cu resturi vegetale menţine apa în sol pe intervale mai lungi de timp.
TĂIERILE DE FORMARE
Smochinul este o plantă invazivă; lucrările de corectare a drajonării sunt necesare și se execută anual (mai ales în primii ani), pentru a evita extinderea plantelor pe suprafeţe mari. În condițiile climatice din țara noastră,
smochinul pornește în vegetație în luna aprilie, iar tăierile se fac în perioada de repaus, la sfârșitul iernii/începutul primăverii, după ce pericolul de ger/îngheț a trecut, dar înainte ca plantele să pornească în vegetație. La stabilirea formei se ține cont și de condițiile climatice ale zonei în care cresc plantele, de necesitatea lucrărilor de protejare a acestora pe timpul iernii. După stabilirea formei, tăierile anuale se fac pentru a înlătura o parte din lăstari, în primul rând pe cei cu creștere necorespunzătoare. Aveți grijă, deoarece tăierile severe conduc la dezvoltarea lăstarilor lacomi. Smochinul crește sub formă de arbust sau tufă (1,5-3 m), dar poate fi condus și ca pom, cu înălțimea de 3-8 m. La această formă, trunchiul are înălțimea de 20-60 cm (sau mai mult), cu 1-2 etaje, alcătuite din câte 3-5 ramuri principale.
La planta condusă sub formă de tufă multitrunchiată sau în formă de păianjen, avem avantajul că ramurile cresc în apropierea solului, ușurând recoltarea, dar și îngroparea sau acoperirea pe timpul iernii; aspectul este atractiv, iar în cazul în care degeră, se reface ușor.
Pentru obținerea formei de tufă, la plantare, butașul se scurtează la 1/3-1/2 din lungime (înălțime) pentru a forța apariția lăstarilor la baza plantelor. Acești lăstari se lasă să crească în primul sezon, apoi se selectează un număr de 3-8 lideri viguroși și dispuși cât mai aerisit, care se scurtează la lungimea de circa 30 cm. Restul lăstarilor se elimină, ca și cei care apar în perioada de vegetație. Liderii trebuie să beneficieze de spațiu suficient pentru a se dezvolta. Dacă aceștia sunt prea apropiaţi, rămân subțiri, se sprijină unii pe alții, se îndoaie, sunt rupți de vânt etc. De aceea este recomandat să fie lăsați 2-3 lăstari (de rezervă) pentru înlocuirea liderilor rupți și/sau răniți.
Dacă se dorește o tufă mai largă, începând cu anul al doilea de viață, în fiecare primăvară, creșterile din anul trecut se scurtează la 1/3, se îndepărtează ramurile care deranjează creșterea liderilor, ramurile lăsate de rezervă (dacă nu mai este nevoie de ele) și cele care cresc pe sol. Tufele nedirijate și aglomerate ale smochinilor din jurul caselor pot crea un oarecare disconfort prin faptul că fructele nerecoltate, căzute pe sol, vor putrezi, vor fermenta, vor emana un miros neplăcut și vor atrage multe insecte. Plantele pot fi dirijate și cu coroană orizontală (simplă sau dublă). În cultura comercială, smochinii pot fi conduși pe spalier sau pe alt sistem de susținere.
Tufele nedirijate și aglomerate pot genera neplăceri; fructele nerecoltate cad pe sol, putrezesc și emană mirosuri neplăcute.
Indiferent de forma viitoare a unui smochin, din mugurii superiori ai butașilor ce au fost scurtați la plantare, în primul an cresc 3-4 lăstari care vor forma scheletul viitoarei plante. În primăvara anului al doilea, ramurile de schelet se scurtează la 40 cm (sau la 1/3-1/2 din lungime), iar pe acestea vor crește 2-4 lăstari care în primăvara anilor al treilea și al patrulea vor fi scurtați la fel, astfel că la sfârșitul acestei perioade se va obține o coroană din 3-5 ramuri de ordinul I (sau de schelet), iar pe fiecare dintre acestea, câte 2-3 ramuri de ordinul II (sau de semischelet) și 2-3 ramuri de ordinul III. Lăstarii care se dezvoltă din colet se îndepărtează, lăsându-se doar câțiva din prima serie, care vor fi utili pentru înlocuirea, la nevoie, a tulpinilor îmbătrânite sau uscate.
La smochini, lăstarii lacomi, porniți din tulpini, se suprimă sau se scurtează la 1/3 din lungime, iar ceilalți se ciupesc pentru a ajuta dezvoltarea mugurilor și coacerea suficientă a lemnului.
TĂIERILE DE ÎNTREȚINERE
În fiecare primăvară se scot ramurile degerate, uscate și îmbătrânite. Pe măsură ce smochinii îmbătrânesc, indiferent dacă au fost sau nu conduși, se aplică tăieri severe de regenerare sau de refacere, mergând până la ramurile de schelet (în funcție de starea plantei). În unele cazuri, se pot chiar suprima tulpinile pentru refacerea plantei din creșteri noi.
Ramurile roditoare se taie mai scurt la soiurile care au recolta mare în toamnă și mai lung la cele la care recolta principală
Pentru a reîntineri smochinii, în fiecare primăvară se aplică tăieri severe, chiar se pot suprima tulpinile.
este vara. La noi, în general, nu sunt necesare tăieri de fructificare și de normarea producției, ci numai pentru răritul lăstarilor și a tulpinilor de prisos. Dacă tăierile se fac, se recomandă tăierea lungă, întrucât ramurile de un an rodesc mai mult spre vârf. Aceste ramuri se lasă întregi dacă nu depășesc 50-60 cm lungime și, la nevoie, se răresc; dacă sunt mai lungi, se scurtează la 3/4. Trebuie evitată formarea unui număr mare de lăstari și de fructe într-un an, pentru a menţine un potenţial de creștere și fructificare cât mai uniform în anul următor. Lăstarii lăsați nu se ciupesc pentru că fructele se formează pe toată lungimea lor.
În condiții care impun protejarea de îngheț a smochinului, tăierile se fac periodic. Pe măsură ce tulpinile devin prea groase și nu se pot apleca, se înlocuiesc cu altele tinere, crescute de la baza plantei. Indiferent de scopul tăierilor, acestea se fac sub un mugure sau la locul de pornirea unei ramuri pentru a nu genera cioturi în care țesuturile mor repede, suprafața lemnului trebuie să fie netedă și nu trebuie cauzate alte răni pe ramuri sau pe tulpini. Reține că tăierile se fac în zile cu soare sau înnorate, dar fără precipitații, iar după încheierea lucrării se strâng toate ramurile și lăstarii și se îndepărtează din jurul plantelor, din livezi, grădini etc.
După tăierile de orice fel se recomandă stropirea plantelor cu soluție preparată dintr-un produs cupric sau zeamă bordeleză care grăbește cicatrizare a răni lor, împiedicând instalarea micro organismelor fitopatogene ș ia eventualelor insecte dăunătoare. Sper că sfaturile mele v-au fost de folos și poate vă gândiți să începeți o mică plantație. Vă doresc succes la cultivat smochini!