Cul­ti­va­rea smo­chi­nu­lui (II)

Practic Idei - - SUMAR - Dr. bi­o­log Ana To­mes­cu, Bu­cu­rești

LUCRAREA TERENULUI

Cel mai bun sis­tem pen­tru smo­chin es­te ogo­rul ne­gru. Toam­na, te­re­nul din­tre rânduri es­te arat la adânci­mea de 16-18 cm, iar în cur­sul pe­ri­oa­dei de ve­ge­tație, se fac lu­crări re­pe­ta­te, cu dis­cul sau cul­ti­va­to­rul, pen­tru dis­tru­ge­rea bu­ru­i­e­ni­lor și afâna­rea so­lu­lui. Între rându­ri­le de plan­te, lucrarea se efec­tue­a­ză cu sa­pa. În gră­dini și cu­rți, în pe­ri­oa­da de ve­ge­tație, se efec­tue­a­ză 5-6 prași­le. Da­că în zo­nă cad pre­ci­pi­tații sau sunt po­si­bi­li­tăți de iri­ga­re, în pri­mii trei ani, în plan­tații se pot in­ter­ca­la spe­cii prăși­toa­re.

FERTILIZAREA

În li­ve­zi, la in­ter­va­le de 2-3 ani, oda­tă cu ară­tu­ra de toam­nă, se fa­ce fertilizarea de ba­ză cu 40-60 t/ha îngrășă­min­te or­ga­ni­ce, 400 kg/ha su­per­fos­fat, 400 kg/ha sa­re po­ta­si­că. Anual, mai ales la plan­tați­i­le de pe so­luri ni­si­poa­se, să­ra­ce, se ad­mi­nis­tre­a­ză câte 300-400 kg/ha azo­tat de amo­niu (cu adaos de mi­cro­e­le­men­te, da­că es­te ne­voie), în trei eta­pe: toam­na, pri­mă­va­ra și la sfârși­tul lu­nii iu­nie. La po­mii izo­lați, o da­tă la trei ani, la fi­e­ca­re plan­tă se apli­că 50-60 kg gu­noi de grajd, 0,4 kg su­per­fos­fat, 0,2 kg sa­re po­ta­si­că, iar anual (toam­na, pri­mă­va­ra și în iu­nie) se fa­ce fer­ti­li­za­re cu câte 0,08 kg azo­tat de amo­niu și, du­pă caz, câte­va gra­me de mi­cro­e­le­men­te. Reți­ne că ex­ce­sul

de azot fa­vo­ri­ze­a­ză ma­sa fo­lia­ră în de­fa­voa­rea pro­duc­ţi­ei ca­re se di­mi­nue­a­ză și își pi­er­de ca­li­ta­tea prin ma­tu­ra­rea anor­ma­lă, fo­rța­tă, a fruc­te­lor.

IRIGAREA

Uscă­ci­u­nea se­ve­ră și de du­ra­tă pre­ju­di­cia­ză crește­ri­le ve­ge­ta­ti­ve, frun­ze­le se ofi­lesc, fruc­te­le ră­mân mici, fă­ră za­hăr și o par­te cad. În pe­ri­oa­da de ve­ge­tație, sunt ne­ce­sa­re 5-8 iri­gări cu can­ti­tăți ca­re să asi­gu­re ume­zi­rea so­lu­lui până la 35-50 cm adânci­me. Mul­ci­rea cu fo­lie de po­li­e­ti­le­nă sau cu res­turi ve­ge­ta­le men­ţi­ne apa în sol pe in­ter­va­le mai lun­gi de timp.

TĂIERILE DE FOR­MA­RE

Smo­chi­nul es­te o plan­tă in­va­zi­vă; lu­cră­ri­le de co­rec­ta­re a dra­jo­nă­rii sunt ne­ce­sa­re și se exe­cu­tă anual (mai ales în pri­mii ani), pen­tru a evi­ta ex­tin­de­rea plan­te­lor pe su­pra­fe­ţe mari. În con­diți­i­le cli­ma­ti­ce din ța­ra noas­tră,

smo­chi­nul por­nește în ve­ge­tație în lu­na apri­lie, iar tăierile se fac în pe­ri­oa­da de re­paus, la sfârși­tul ier­nii/înce­pu­tul pri­mă­ve­rii, du­pă ce pe­ri­co­lul de ger/îngheț a tre­cut, dar înain­te ca plantele să por­neas­că în ve­ge­tație. La sta­bi­li­rea for­mei se ți­ne cont și de con­diți­i­le cli­ma­ti­ce ale zo­nei în ca­re cresc plantele, de ne­ce­si­ta­tea lu­cră­ri­lor de pro­te­ja­re a aces­to­ra pe tim­pul ier­nii. Du­pă sta­bi­li­rea for­mei, tăierile anua­le se fac pen­tru a înlă­tu­ra o par­te din lăs­tari, în pri­mul rând pe cei cu crește­re ne­co­res­pun­ză­toa­re. Aveți gri­jă, de­oa­re­ce tăierile se­ve­re con­duc la dez­vol­ta­rea lăs­ta­ri­lor la­co­mi. Smo­chi­nul crește sub formă de ar­bust sau tu­fă (1,5-3 m), dar poa­te fi con­dus și ca pom, cu înă­lți­mea de 3-8 m. La ace­as­tă formă, trun­chi­ul are înă­lți­mea de 20-60 cm (sau mai mult), cu 1-2 eta­je, al­că­tu­i­te din câte 3-5 ra­muri prin­ci­pa­le.

La plan­ta con­du­să sub formă de tu­fă mul­ti­trun­chia­tă sau în formă de păian­jen, avem avan­ta­jul că ra­mu­ri­le cresc în apro­pi­e­rea so­lu­lui, ușu­rând re­col­ta­rea, dar și îngro­pa­rea sau aco­pe­ri­rea pe tim­pul ier­nii; aspec­tul es­te atrac­tiv, iar în ca­zul în ca­re de­ge­ră, se re­fa­ce ușor.

Pen­tru obți­ne­rea for­mei de tu­fă, la plan­ta­re, bu­tașul se scur­te­a­ză la 1/3-1/2 din lun­gi­me (înă­lți­me) pen­tru a fo­rța apa­riția lăs­ta­ri­lor la ba­za plan­te­lor. Acești lăs­tari se la­să să cre­as­că în pri­mul se­zon, apoi se se­lec­te­a­ză un nu­măr de 3-8 li­deri vi­gu­roși și dis­puși cât mai ae­ri­sit, ca­re se scur­te­a­ză la lun­gi­mea de cir­ca 30 cm. Res­tul lăs­ta­ri­lor se eli­mi­nă, ca și cei ca­re apar în pe­ri­oa­da de ve­ge­tație. Li­de­rii tre­bu­ie să be­ne­fi­ci­e­ze de spațiu su­fi­ci­ent pen­tru a se dez­vol­ta. Da­că aceștia sunt prea apro­pia­ţi, ră­mân su­bțiri, se spri­ji­nă unii pe alții, se îndoaie, sunt ru­pți de vânt etc. De ace­ea es­te re­co­man­dat să fie lă­sați 2-3 lăs­tari (de re­zer­vă) pen­tru înlo­cu­i­rea li­de­ri­lor ru­pți și/sau ră­niți.

Da­că se do­rește o tu­fă mai lar­gă, înce­pând cu anul al doi­lea de viață, în fi­e­ca­re pri­mă­va­ră, crește­ri­le din anul tre­cut se scur­te­a­ză la 1/3, se înde­păr­te­a­ză ra­mu­ri­le ca­re de­ran­je­a­ză crește­rea li­de­ri­lor, ra­mu­ri­le lă­sa­te de re­zer­vă (da­că nu mai es­te ne­voie de ele) și ce­le ca­re cresc pe sol. Tu­fe­le ne­di­ri­ja­te și aglo­me­ra­te ale smo­chi­ni­lor din ju­rul ca­se­lor pot crea un oa­re­ca­re dis­con­fort prin fap­tul că fruc­te­le ne­re­col­ta­te, că­zu­te pe sol, vor pu­tre­zi, vor fer­men­ta, vor ema­na un mi­ros ne­plă­cut și vor atra­ge mul­te in­sec­te. Plantele pot fi di­ri­ja­te și cu co­roa­nă ori­zon­ta­lă (sim­plă sau du­blă). În cul­tu­ra co­mer­cia­lă, smo­chi­nii pot fi con­duși pe spa­li­er sau pe alt sis­tem de su­sți­ne­re.

Tu­fe­le ne­di­ri­ja­te și aglo­me­ra­te pot ge­ne­ra ne­plă­ceri; fruc­te­le ne­re­col­ta­te cad pe sol, pu­tre­zesc și ema­nă mi­ro­suri ne­plă­cu­te.

In­di­fe­rent de for­ma vi­i­toa­re a unui smo­chin, din mu­gu­rii su­pe­ri­ori ai bu­tași­lor ce au fost scur­tați la plan­ta­re, în pri­mul an cresc 3-4 lăs­tari ca­re vor for­ma sche­le­tul vi­i­toa­rei plan­te. În pri­mă­va­ra anu­lui al doi­lea, ra­mu­ri­le de sche­let se scur­te­a­ză la 40 cm (sau la 1/3-1/2 din lun­gi­me), iar pe aces­tea vor crește 2-4 lăs­tari ca­re în pri­mă­va­ra ani­lor al trei­lea și al pa­tru­lea vor fi scur­tați la fel, astfel că la sfârși­tul aces­tei pe­ri­oa­de se va obți­ne o co­roa­nă din 3-5 ra­muri de or­di­nul I (sau de sche­let), iar pe fi­e­ca­re din­tre aces­tea, câte 2-3 ra­muri de or­di­nul II (sau de se­mis­che­let) și 2-3 ra­muri de or­di­nul III. Lăs­ta­rii ca­re se dez­vol­tă din co­let se înde­păr­te­a­ză, lă­sându-se doar câți­va din pri­ma se­rie, ca­re vor fi uti­li pen­tru înlo­cu­i­rea, la ne­voie, a tul­pi­ni­lor îmbă­trâni­te sau us­ca­te.

La smo­chini, lăs­ta­rii la­co­mi, por­niți din tul­pini, se su­pri­mă sau se scur­te­a­ză la 1/3 din lun­gi­me, iar cei­la­lți se ci­u­pesc pen­tru a aju­ta dez­vol­ta­rea mu­gu­ri­lor și coa­ce­rea su­fi­ci­en­tă a lem­nu­lui.

TĂIERILE DE ÎNTREȚINERE

În fi­e­ca­re pri­mă­va­ră se scot ra­mu­ri­le de­ge­ra­te, us­ca­te și îmbă­trâni­te. Pe mă­su­ră ce smo­chi­nii îmbă­trânesc, in­di­fe­rent da­că au fost sau nu con­duși, se apli­că tăi­eri se­ve­re de re­ge­ne­ra­re sau de re­fa­ce­re, mer­gând până la ra­mu­ri­le de sche­let (în fun­cție de sta­rea plan­tei). În une­le ca­zuri, se pot chiar su­pri­ma tul­pi­ni­le pen­tru re­fa­ce­rea plan­tei din creșteri noi.

Ra­mu­ri­le ro­di­toa­re se taie mai scurt la soi­u­ri­le ca­re au re­col­ta ma­re în toam­nă și mai lung la ce­le la ca­re re­col­ta prin­ci­pa­lă

Pen­tru a reînti­neri smo­chi­nii, în fi­e­ca­re pri­mă­va­ră se apli­că tăi­eri se­ve­re, chiar se pot su­pri­ma tul­pi­ni­le.

es­te va­ra. La noi, în ge­ne­ral, nu sunt ne­ce­sa­re tăi­eri de fruc­ti­fi­ca­re și de nor­ma­rea pro­du­cți­ei, ci nu­mai pen­tru ră­ri­tul lăs­ta­ri­lor și a tul­pi­ni­lor de pri­sos. Da­că tăierile se fac, se re­co­man­dă tăi­e­rea lun­gă, întru­cât ra­mu­ri­le de un an ro­desc mai mult spre vârf. Aces­te ra­muri se la­să între­gi da­că nu de­pășesc 50-60 cm lun­gi­me și, la ne­voie, se ră­resc; da­că sunt mai lun­gi, se scur­te­a­ză la 3/4. Tre­bu­ie evi­ta­tă for­ma­rea unui nu­măr ma­re de lăs­tari și de fruc­te într-un an, pen­tru a men­ţi­ne un po­ten­ţial de crește­re și fruc­ti­fi­ca­re cât mai uni­form în anul ur­mă­tor. Lăs­ta­rii lă­sați nu se ci­u­pesc pen­tru că fruc­te­le se for­me­a­ză pe toa­tă lun­gi­mea lor.

În con­diții ca­re im­pun pro­te­ja­rea de îngheț a smo­chi­nu­lui, tăierile se fac pe­ri­o­dic. Pe mă­su­ră ce tul­pi­ni­le de­vin prea groa­se și nu se pot aple­ca, se înlo­cu­i­esc cu alte­le ti­ne­re, cres­cu­te de la ba­za plan­tei. In­di­fe­rent de sco­pul tăi­e­ri­lor, aces­tea se fac sub un mu­gu­re sau la lo­cul de por­ni­rea unei ra­muri pen­tru a nu ge­ne­ra ci­o­turi în ca­re țe­su­tu­ri­le mor re­pe­de, su­pra­fața lem­nu­lui tre­bu­ie să fie ne­te­dă și nu tre­bu­ie cau­za­te alte răni pe ra­muri sau pe tul­pini. Reți­ne că tăierile se fac în zi­le cu soa­re sau înno­ra­te, dar fă­ră pre­ci­pi­tații, iar du­pă închei­e­rea lu­cră­rii se strâng toa­te ra­mu­ri­le și lăs­ta­rii și se înde­păr­te­a­ză din ju­rul plan­te­lor, din li­ve­zi, gră­dini etc.

Du­pă tăierile de ori­ce fel se re­co­man­dă stro­pi­rea plan­te­lor cu so­luție pre­pa­ra­tă din­tr-un pro­dus cu­pric sau ze­a­mă bor­de­le­ză ca­re gră­bește ci­ca­tri­za­re a răni lor, împi­e­di­când in­sta­la­rea mi­cro or­ga­nis­me­lor fi­to­pa­to­ge­ne ș ia even­tua­le­lor in­sec­te dău­nă­toa­re. Sper că sfa­tu­ri­le me­le v-au fost de fo­los și poa­te vă gândiți să înce­peți o mi­că plan­tație. Vă do­resc suc­ces la cul­ti­vat smo­chini!

Da­că vrei să ai re­col­te bu­ne, ad­mi­nis­tre­a­ză smo­chi­nu­lui îngrășă­mânt în trei eta­pe: pi­mă­va­ra, la sfârși­tul lu­nii iu­nie și toam­na.

Smo­chi­nul îndu­ră des­tul de bi­ne se­ce­ta pe ter­men scurt, dar când se for­me­a­ză fruc­te­le are ne­voie de udări mo­de­ra­te.

Ra­mu­ri­le de rod se taie mai scurt la soi­u­ri­le cu re­col­ta prin­ci­pa­lă toam­na și mai mult la ce­le cu re­col­ta de ba­ză va­ra.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.