Mai multe flori
Dacă știi cum se înmulțesc speciile alese pentru grădină sau balcon, poți să amenajezi fără griji și poți extinde spațiile cultivate.
Există mai multe metode, fiecare cu avantajele și dezavantajele ei, unele mai potrivite anumitor specii.
PRIN SEMINȚE
Semințele mici (de petunii, floare de piatră, lobelii) le amesteci ușor cu nisip sau cenușă, să nu fie prea dese, și după semănare le tasezi puțin, să intre în contact cu pământul, și le uzi. Sădești semințele mari în sol fertil și le acoperi cu un strat de pământ proporțional cu dimensiunile lor. Dacă răsadurile sunt prea dese, le repici în straturi. Dacă vrei să ai grădina înflorită mai devreme, semeni în răsadniță speciile mai pretențioase la căldură și apoi muți răsadurile la locul definitiv. Indiferent de tipul de recipient folosit ca răsadniță, să-l dezinfectezi. În același scop tratează și semințele cu zeamă bordeleză, formalină, Captadin, Thiuran. Același procedeu îl aplici la vasele pentru plante adulte. Durata până la răsărire depinde de specie, de temperatură; de exemplu, semințele de regina-nopții (Nicotiana) răsar în 10 zile, iar cele de brumărele (Phlox) în 14 zile, în condiții similare de temperaturi de 18-20 de grade Celsius. Răsădirea se face atunci când plantele au două frunzulițe adevărate bine dezvoltate și pot fi manevrate. Atenție, unele specii cu rădăcinile adânci sau foarte sensibile, ca verbena, macul, condurul doamnei,
suportă greu transplantarea și de aceea mai bine le semeni direct în grădină. Semințele se adună când sunt bine coapte, de la florile cele mai frumoase, și se păstrează în pungi de hârtie ori săculeți de pânză, în locuri uscate și ferite de îngheț.
BUTĂȘIRE
Butașii recoltați (lăstari, frunze, bucăți de tulpină sau rădăcină) se fasonează, se pudrează cu substanțe rizogene, se pun în amestec de nisip, turbă și pământ de flori (4:2:1) ori doar nisip umed, în spații semiumbrite. Cei mai sensibili se protejează cu minisere (clopote de sticlă, plastic, borcane). Se udă regulat și se obișnuiesc treptat cu mediul, aerisind periodic prin ridicarea recipientelor (sau a dopurilor). Butașii de lăstari pot fi erbacei (verzi), semilemnificați sau lemnificați, dar de 5-15 cm lungime, fără flori sau fructe. Frunzele de la bază se taie, iar în partea de sus se lasă cel puțin o pereche de frunze sau muguri. Tuberculii mari și rădăcinile tuberizate se divid cu un cuțit bine ascuțit, astfel încât fiecare segment să conțină un mugure de creștere. Rizomii se despart la fel, fiecare parte să aibă un mugure și rădăcinuțe proprii. Tăieturile se presară cu praf de cărbune sau fungicide. La plantarea bulbilor, adâncimea să fie de 2-3 ori cât lungimea lor. La plantare se adaugă nisip în sol. Crizantemele se înmulțesc ușor din drajoni, adică din lăstarii porniți din mugurii de pe rădăcină.
MARCOTAJ
Primăvara, o ramură tânără se îngroapă într-un șanț, doar vârful se lasă afară și se leagă de un țăruș. Din ea se dezvoltă o plantă cu rădăcini proprii și va putea fi apoi detașată și mutată. Planta nouă are caracteristicile plantei-mamă. Se aplică la: trandafiri, hortensie, caprifoi, glicină, iasomie etc.