Gura-leului
Colorate și simpatice, aceste flori dau farmec grădinilor fără a-ți solicita prea multe intervenții. Dacă nu te-am convins, citește și vei afla de ce merită să le cultivi și tu, chiar și pe balcon.
În grădinile multor bunici se regăseau flori colorate de gura-leului (gura-mielului, cățelandru, gâtul-leului în alte zone), care apăsate ușor din lateral se deschideau ca gura dragonului din poveștile care ne luminau copilăria. Anii trec, dar de fiecare dată când întâlnesc aceste flori sunt nerăbdătoare să văd dacă funcționează la fel ca pe timpuri. Dacă vrei să le dai și nepoților tăi ocazia să se joace frumos, să descopere natura într-un mod plăcut și interesant, cultivă-le și tu pentru că nu este dificil.
Florile numite de botaniști Antirrhinum majus, singura specie cultivată din genul Antirrhinum (fam. Scrophulariaceae), numără peste 40 de specii ce provin din sudul Europei, nordul Africii și America. La origine, florile de gura-leului sunt perene, dar adesea sunt cultivate ca anuale sau bienale, întrucât nu rezistă prea bine la gerurile de peste iarnă. Dar dacă locuiești într-o zonă cu ierni blânde și protejezi rădăcinile cu un strat gros de pământ și frunze, vor trece cu brio peste sezonul rece.
În funcție de grupa din care face parte, talia plantei se situează între 20 și 90 de cm, dar a fost creată și o varietate curgătoare (pendula). Frunzele sunt îngust lanceolate, verzi, o nuanță închisă, iar florile variat colorate, de la alb la roz, galben, portocaliu, roșu, uni sau bicolore sunt grupate sub formă de spic. Înflorirea
debutează odată cu primele zile de vară și durează până la mijlocul toamnei.
Pentru a se dezvolta și produce flori din abundență, sădește planta în sol bogat în substanțe nutritive, dar neapărat nisipos, cu drenaj bun, întrucât nu tolerează apa stătută la rădăcină. Păstrează-le în grădină un loc însorit, aerisit, altfel vei obține flori puține. Udă regulat, la două-trei zile, în funcție de temperaturi, cu cantități moderate de apă. Dacă ai sădit într-un sol mai sărac, administrarea unui fertilizant lichid pentru plante cu flori, în apa de udat, o dată pe lună sau introducerea în jardiniere a batonașelor sau granulelor de îngrășământ cu eliberare prelungită (asigură timp de trei luni nutrienții necesari) va stimula producerea unor inflorescențe mai bogate. Înmulțirea se face prin semințe sădite în răsadniță în februarie-martie sau direct în grădină, la final de aprilie sau mai. Răsărirea are loc în două-trei săptămâni, în funcție de temperatura mediului.
După o lună se transplantează. Între plante se lasă o distanță de aproximativ 10-15 cm.
În zonele cu ierni ușoare, planta se autoînsămânțează, din semințele scuturate pe sol toamna răsărind plante noi primăvara. Gura-leului are și câțiva dușmani: păduchii de frunze (afidele), melcii fără casă (Limax) și cei comuni, cu cochilii, plus omizile fluturelui alb al verzei.
La capitolul boli, făinarea și putregaiul cenușiu produc pagube mai însemnate.