cu siguranţă, în doar câţiva legalizate în România“

acesta este foarte, foarte greu. De multe ori văd în spațiul românesc, în discursul care are loc în România, îi văd pe activișii LGBT care întreabă „de ce avem nevoie de amendament constituțional?”. Pentru că Codul Civil deja interzice căsătoriile homosexuale. Ei bine, în America, Codul Civil interzicea căsătoriile homosexuale. Și același argument a fost folosit în America pentru a înfrânge, pentru a stopa eforturile, pentru a trece un amendament constituțional la nivel federal. Ei bine, pentru că înțelesul căsătoriei nu a fost stabilit clar în Constituția Americii, am văzut cum cei 5 judecători, avocați în haine negre, netrași la răspundere de nimeni, nealeși de nimeni, au reușit să își impună voința lor asupra unui întreg popor și au decis ei pentru noi ce înseamnă căsătoria. Și pentru că tocmai Constituția unei țări este documentul suprem, un document care stă deasupra altor legi – prin această decizie, cu o singură semnătură, ei au reușit să invalideze tot Codul Civil și toate legile din oricare alt stat care ar fi menținut căsătoria între un bărbat și o femeie. De ce este necesar un amendament constituțional? Pentru că fără un amendament constituțional care stabilește clar că familia și căsătoria sunt alcătuite de un bărbat și o femeie pe consimțământul lor liber, cu siguranță, fără niciun dubiu, în doar câțiva ani, căsătoriile homosexuale vor fi legalizate în România. Ori de o legislatură căreia nu-i pasă de voința poporului, ori de judecători activiști de la Curtea Constituțională. Numai în cazul în care căsătoria este protejată și stabilită în Constituție, atunci și numai atunci poporul român va avea siguranța că această instituție de bază va fi definită și stabilită după voința poporului, așa cum trebuie să fie.

Ați fost alături de Kim Davis în vizita pe care a făcut-o în România exact acum un an. Chiar zilele trecute „România liberă” a scris despre această funcționară care a preferat să-și păstreze libertatea de conștiință – chestiune care a costat-o libertatea. Ați apărat-o, cunoașteți bine cazul. A reușit să scape de învinuirile aduse? Și înainte de a spune dacă a reușit să scape, să prezentați foarte pe scurt cazul ei, pentru publicul care încă nu știe despre ce este vorba.

După ce Curtea Supremă a Americii a născocit acest drept fundamental în Constituție – al căsătoriilor homosexuale – lui Kim Davis, ca funcționar public, i s-a cerut să elibereze certificate de căsătorie homosexuale, și anume să le semneze, cu numele ei să elibereze aceste certificate. Ea a spus că nu poate, conștiința ei nu o lasă să facă lucrul acesta. Și a cerut doar o simplă acomodare. A spus: „Uitați-vă, oameni buni. Pe lângă mine, în statul Kentucky sunt alți 136 de funcționari și, după cum se vede, niciunul din ei nu are remușcări, nu are convingerile pe care le am eu. Mergeți, vă rog, la unul dintre ei. Uite aici e adresa, unul din ei este la doar 10 minute distanță de biroul meu. Mergeți, vă rog, la ei. Nu mă forțați pe mine să îmi violez conștiința în felul acesta“.

Lucrul acesta este foarte important, pentru că în mass-media internațională Kim Davis a fost caricaturizată ca fiind una care și-ar fi pus trupul ei între trupurile gay și altarul de nunți și a fost determinată cu orice preț să oprească toate căsătoriile gay din toată țara și din toată lumea. Asta nu este adevărat deloc. Ca avocatul ei, știu cazul pe care l-am pledat în tribunalele în care a fost dusă. Și pot să spun limpede că singurul lucru pe care ea l-a cerut a fost să nu fie personal implicată, să nu fie forțată să-și pună semnătura ei. Ei bine, nu s-a dorit deloc o astfel de excepție pentru Kim Davis. A fost dată în judecată, iar când judecătorul i-a spus că ea, personal, trebuie să semneze aceste certificate – când ea a spus că nu poate să facă lucrul acesta și că îi e mai mare teamă de Dumnezeu decât de un judecător – atunci a fost încătușată, a fost pusă în haine de condamnat și dusă direct la închisoarea din Kentucky. A devenit un prizonier de conștiință în țara tuturor libertăților.

Ei bine, după vreo 6 zile de închisoare, când ea a făcut clar faptul că era gata să moară decât să-și compromită conștiința și pe măsură ce mulți oameni au venit din toată țara – mii și mii de oameni au venit în fața acestei închisori să demonstreze, să pledeze pentru libertatea ei, ea a fost în final eliberată și, după mai multe instanțe legale, exact derogarea pe care ea a cerut-o înainte a fost găsită pentru ea, în așa fel încât s-a reîntors în funcția ei și de atunci până astăzi nu a semnat în niciun certificat de căsătorie homosexuală. Deci și-a păstrat conștiința și credința.

Ce aș vrea să precizez, însă, este că cu toate că am câștigat cazul și libertatea ei, cu toate că am schimbat legea din statul Kentucky și că am câștigat această derogare nu numai pentru ea, dar și pentru alții care sunt în aceeași situație: homosexualii care au dat-o în judecată, chiar și astăzi, deci 3 ani mai târziu, mențin procesele legale împotriva lui Kim Davis. Hărțuirea ei nu s-a terminat încă. Și în procesele care chiar și astăzi sunt pe rol, activiștii de la LGBT mențin că au fost – în engleză se spune „emotionaly distress“– adică le-a cauzat stres mental și emoțional. Nu pentru că ei nu au primit certificatele de căsătorie – pentru că leau primit chiar de atunci - au fost semnate de alții -, dar însuși faptul că au fost semnate de alții, faptul că nu le-a semnat ea, asta a fost pentru ei un lucru care i-a afectat emoțional. Respingerea asta ei n-au putut să o accepte, iar azi ei cer mai multor tribunale să o amendeze pe Kim Davis și să le dea despăgubiri de sute de mii de dolari. Deci asta este „toleranța” de care Kim Davis și alții beneficiază.

Vă dau un citat din Kim Davis, o frază pe care a spus-o ea când a fost la București: „Ce pot să spun cu siguranță este că dacă familia ar fi fost definită în Constituție ca uniunea dintre un bărbat și o femeie, eu nu aș fi petrecut 6 zile în închisoare“. Ce mesaj ne puteți da acum, când mai sunt câteva zile până la referendumul național de modificare a Constituției, prin care se va stabili că familia este definită normal drept căsătoria liber consimțită dintre un bărbat și o femeie. Trebuie să menționez faptul că acest referendum a unit toate cultele creștine, dar s-au raliat inclusiv liderii religiilor abrahamice – vorbim de musulmani, vorbim de mozaici – deci toată lumea a fost alături de acest demers de modificare a Constituției. Deci, un mesaj de final.

Un lucru este cert și nu avem niciun dubiu. Dacă familia și căsătoria nu sunt definite în mod clar în Constituția României, în documentul suprem de guvernare al României, atunci în 5, 6, cel mult 10 ani, România, ca și America, și ca și cele mai multe țări din Occident, va avea și ea căsătorii homosexuale, impuse ori de Curtea Constituțională, ori de Parlamentul României.

Românie, ai o șansă istorică de a decide pentru tine însăți ce înseamnă căsătoria, ce înseamnă familia. Iar dacă ratezi această ocazie, dacă ratezi această șansă istorică, nu cred că vei mai avea alta. Așa că încurajez poporul meu român, pe care încă-l iubesc și de care încă îmi pasă așa de mult, să nu calce pe urmele Americii și săși croiască propria istorie și propriul destin. Acum ori niciodată, Românie, acționează pentru a proteja această instituție!

Un lucru este cert și nu avem niciun dubiu. Dacă familia și căsătoria nu sunt definite în mod clar în Constituția României, atunci în 5, 6, cel mult 10 ani, România, ca și America și ca și cele mai multe țări din Occident, va avea și ea căsătorii homosexuale, impuse ori de Curtea Constituțională, ori de Parlamentul României.“

HARRY MIHEŢ, AVOCAT