La mulţi ani, Livia Rusz!

Biografie

Livia Rusz s-a născut pe data de 28 septembrie 1930 la Cluj, într-o familie mixtă: tatăl român și mama maghiară. În perioada 19491955 a fost studentă la Institutul de Arte Frumoase „Ion Andreescu“din Cluj, unde l-a avut ca îndrumător și mentor pe profesorul Kovács Zoltán. După absolvire a lucrat ca asistentă universitară, dar după trei ani postul i-a fost desfiinţat. De-atunci și până în 2002 a lucrat exclusiv ca artist profesionist, nemaifiind angajată cu carte de muncă nicăieri. Astfel, din iulie 1959 până în august 1980, a semnat numeroase benzi desenate, ilustraţii și coperţi în paginile revistei clujene de limbă maghiară „Napsugar“.

La începutul anilor ’70, fiind remarcată de editorii revistelor bucureștene „Luminiţa“și „Arici Pogonici“, realizează o colaborare fructuoasă și cu redacţiile acestor reviste. Urmează 20 de ani faști, în care numele artistei este nelipsit nu doar din publicaţiile menţionate, dar și din cataloagele editurilor Dacia, Muzicală, Kriterion și mai ales Ion Creangă, precum și de pe simezele galeriilor de artă.

Bibliografie

Prima carte ilustrată de Livia Rusz a apărut în 1959: „Szelídke és Szépszál vitéz“, de Lili Marton.

A urmat apoi, în 1966, pri- ma carte din seria aventurilor piticului Cipi (despre care am scris pe larg în articolul „Nemuritorul Cipi“publicat în „România liberă“pe 13 aprilie 2018). De atunci, în fiecare an a apărut cel puţin o carte bogat ilustrată de Livia Rusz. Cele mai multe dintre aceste cărţi au fost publicate de editura Ion Creangă, specializată în literatura pentru copii: „Povești de aur“, de Ali Baba și Moș Nae (pseudonimele scriitorului interbelic Nicolae Batzaria), în 1967; „Basme“, de Wilhelm Hau¦, în 1969; „Povești, Povestiri. Amintiri“, de Ion Creangă, în 1972).

Pentru celebra colecţie „Biblioteca pentru toţi copiii“a aceleiași edituri a ilustrat trei titluri: „O poveste cu un hobbit“, de J.R.R. Tolkien, în 1975; „Povești“de Fraţii Grimm, în 1978; „Povești de Aur“, de Nicolae Batzaria, în 1979.

La aceeași editură au fost publicate cele patru albume cu năstrușnicele peripeţii ale răţoiului Mac și maimuţei Cocofifi (după scenarii de Lucia Olteanu): „Aventurile lui Mac“, 1970; „Zâmbiţi, vă rog!“, 1973; „Bilete pe adresa prietenilor mei“, 1974; „Hai în Lună“, 1978. Aceste albume de benzi desenate au fost tipărite în zeci de mii de exemplare fiecare și traduse în limbile maghiară, germană, rusă, engleză și spaniolă (pentru Cuba!).

În fine, trebuie în mod obligatoriu menţionate și volumele bogat ilustrate, tipărite pe format mare, de album: „Cântăreţul Vrăjitor“, de Robert Browning, în 1982, și „Peter Pan și Wendy“, de J.M. Barrie, în 1987.

În mod straniu și de neînţeles, la vremea respectivă, „Peter Pan și Wendy“, ediţia de buzunar a volumului „Povești de aur“, de N. Batzaria, precum și albumul de benzi desenate „Cartas para mis amigos“au fost publicate fără numele artistei menţionat. Adevărul îl vom afla abia în 2009, când va fi publicată „Monografia Livia Rusz“: sătulă de vicisitudinile regimului comunist, artista a emigrat în Ungaria în ianuarie 1987.

Stabilită la Budapesta, împreună cu fiul său Peter, Livia Rusz începe o nouă viaţă și o nouă carieră artistică: publică benzi desenate, în reviste și în albume, ilustrează alte cărţi clasice ale copilăriei, de data aceasta tipărite în condiţii grafice la care nu visase niciodată în România. Astfel, în 1990 a ilustrat volumul „Zengő ABC“, un „abecedar muzical“ale cărui ediţii succesive s-au vândut în peste 150.000 de exemplare (un adevărat bestseller, raportat la populaţia Ungariei). În anii următori a desenat coperţi și ilustraţii la volume scrise de autori străini (Wilhelm Hau¦, Oscar Wilde) sau maghiari (din Ardeal), precum Benedek Elek, Bajor Andor și, evident, Fodor Sandor, cu al său pitic Cipi (Csipike, în maghiară).

Ultima carte ilustrată de artistă (și a desenat folosind lupa, pentru că i se deteriorase vederea) a fost și ultimul volum scris de colaboratoarea și prietena sa de-o viaţă, Lucia Olteanu: „Viaţa ca o glumă“, în 2011.

Creându-și o identitate grafică personală, foarte repede Livia Rusz și-a fidelizat un public foarte numeros în România, în Ungaria, dar și în străinătate. În anul 2004, vizitând expoziţia de benzi desenate românești de la Salonul Internaţional de la Angoulême, desenatorul francez Curd Ridel mi-a mărturisit că albumul „The

Monografie

Adventures of Quacky and his friends“(varianta în engleză a albumului „Bilete pe adresa prietenilor mei“) a fost una dintre cărţile de căpătâi ale copilăriei sale.

În 40 de ani de activitate artistică, Livia Rusz a marcat definitiv imaginarul colectiv al mai multor generaţii de copii care, ajunși părinţi, continuă să-i cumpere cărţile, pentru copiii lor.

În anul 2009 am semnat, alături de maghiarul Kiss Ferenc, „Monografia Livia Rusz“. În paginile cărţii – care are prefaţa semnată de scriitorul clujean Mircea Opriţă, la vremea respectivă directorul ICR Budapesta – fanii puteau găsi un amplu interviu cu artista, o bibliografie (aproape) completă a benzilor sale desenate, articole și, evident, multe desene, dintre care unele inedite. Un an mai târziu, monografia a fost editată și la Budapesta, în limba maghiară.

Această monografie, precum și participările Liviei Rusz la Salonul Internaţional al Benzii Desenate de la Budapesta, expoziţiile sale personale organizate în diverse orașe din Ungaria, dar și la Stockholm și la București, au relansat cariera artistei. Deși nu mai desenează din anul 2002, din cauza unor probleme cu vederea, prin intermediul numeroaselor reeditări de benzi desenate și de cărţi ilustrate, atât în Ungaria, cât și în România (în această toamnă va apărea la editura Humanitas o nouă ediţie a „Basmelor“lui Wilhelm Hau¦, ilustrată de dânsa), artista trăiește o perpetuă tinereţe artistică.

Astăzi, doamna Livia Rusz aniversează frumoasa vârstă de 88 de ani.La mulţi ani și la cât mai multe bucurii artistice!

Criticul și istoricul de bandă desenată Dodo Niţă revizitează pentru copiii de azi poveștile și personajele care au fascinat generaţii întregi.