Te­a­trul ca mod de via­ţă

Romania Libera - Friday Edition - - Cultură - Ma­ria Ca­pe­los

Isto­ria pos­tde­cem­bris­tă a schim­bat mult per­ce­pția oa­me­ni­lor des­pre cum ar tre­bui să-și trăias­că viața și a di­ver­si­fi­cat pei­sa­jul cul­tu­ral ro­mânesc. Te­a­trul es­te doar unul din­tre do­me­ni­i­le în ca­re au apă­rut nu nu­mai mul­te spații in­de­pen­den­te, cre­a­te și su­sți­nu­te de ac­tori pro­fe­si­o­niști, dar și cur­suri de te­a­tru pen­tru co­pii, ado­les­ce­nți și oa­meni ma­turi, con­cre­ti­za­te mai apoi în zeci de spec­ta­co­le cu ac­tori… ne­pro­fe­si­o­niști.

Te­e­nMe­dia Aca­de­my a por­nit de la a or­ga­ni­za cur­suri de te­a­tru pen­tru li­ce­eni, ajun­gând, spre sur­prin­de­rea fon­da­to­ru­lui ei, Cris­tian Ba­jo­ra, la a avea cur­sa­nți de toa­te vârste­le.

Absol­vent al Fa­cul­tății de Re­gie Film și Te­le­vi­zi­u­ne din ca­drul Uni­ver­si­tății Me­dia, și fon­da­tor al Te­a­tru­lui Inde­pen­dent „În Cu­li­se“, Cris­ti Ba­jo­ra, du­pă un an pe­tre­cut în SUA, a avut oca­zia să ob­ser­ve că ame­ri­ca­nii ave­au gru­puri de ne­pro­fe­si­o­niști ca­re ges­ti­o­nau și ac­ti­vau ar­tis­tic în te­a­tre de di­men­si­u­ni­le te­a­tre­lor de stat din Ro­mânia, su­sți­nuți de co­mu­ni­tăți­le din orașe­le res­pec­ti­ve. Iar asta i-a dat spe­ra­nță că se poa­te fa­ce așa ce­va și în Ro­mânia, mo­tiv pen­tru ca­re, atunci când s-a întors, a cre­zut în acest vis – să cre­e­ze o școa­lă de ac­to­rie pen­tru ac­tori ne­pro­fe­si­o­niști. A reușit să ino­cu­le­ze mi­cro­bul te­a­tru­lui ce­lor pe ca­re i-a cu­nos­cut, creând în ju­rul său un grup de ac­tori, dra­ma­tur­gi, re­gi­zori, te­a­tro­lo­gi, spec­ta­tori edu­cați și iu­bi­tori de te­a­tru.

„Te­a­trul es­te des­pre oa­meni. Eu de-asta m-am apu­cat de ace­as­tă me­se­rie și am de­ma­rat proi­ec­tul Te­e­nMe­dia Aca­de­my. Pen­tru că iu­besc fru­mo­sul și ade­vă­rul, în sta­re pu­ră, neal­te­ra­te de ni­mic. Iar pe sce­nă nu poți fi alt­fel de­cât fru­mos și ade­vă­rat, in­di­fe­rent de na­tu­ra per­so­na­ju­lui pe ca­re îl joci. Cur­su­ri­le noas­tre de ac­to­rie des­pre asta te învață, des­pre un nou stil de viață pe ca­re tre­bu­ie să-l îmbrățișe­zi, în ca­re de­vii mai încre­ză­tor, mai bun cu cei din jur, mai to­le­rant, mai uman. Iar asta e cea mai ma­re bu­cu­rie a mea – că pot, prin tot ce­ea ce fac aici, să ofer oa­me­ni­lor ari­pi să zboa­re și să se sim­tă li­beri. Ce se întâmplă la noi e mai mult de­cât un sim­plu curs de ac­to­rie – e des­pre oa­meni și tran­sfor­mă­ri­le lor“, ex­pli­că Cris­ti Ba­jo­ra.

Po­ves­tea Te­e­nMe­dia Aca­de­my

De ce Te­e­nMe­dia? Pen­tru că aștep­ta­rea era să se înscrie mu­lți li­ce­eni, doar ei ave­au cea mai ma­re ne­voie. Re­a­li­ta­tea a fost alta: au avut și au în con­ti­nua­re cur­sa­nți de toa­te vârste­le. De la li­ce­eni la pen­si­o­nari, spi­ri­tul tânăr e cel ca­re îți dă cu­raj să încerci o ast­fel de experiență. Es­te mi­nu­nat să ve­zi oa­meni de 5060 de ani ca­re par­ti­ci­pă la cur­suri de ac­to­rie pen­tru că poa­te și-au do­rit să fa­că asta în ti­ne­rețe și nu au reușit.

Într-un mo­ment ze­ro, în ca­re pe piața din Ro­mânia nu exis­tau ast­fel de lo­curi (să nu ui­tăm că 2009 a fost anul de­cla­nșă­rii cri­zei eco­no­mi­ce), a apă­rut o ce­re­re ma­re pen­tru acest ser­vi­ciu ca­re până la ur­mă înse­am­nă in­ves­tiția unui in­di­vid în si­ne însuși, lu­cru de mul­te ori ne­gli­jat în mo­men­te gre­le din punct de ve­de­re eco­no­mic. Iar asta a de­mon­strat câtă ne­voie au oa­me­nii de un spațiu în ca­re să-și re­câști­ge li­ber­ta­tea, spon­ta­nei­ta­tea, ca­pa­ci­ta­tea de a se ju­ca fă­ră te­a­ma de greșe­a­lă.

Ușor, ușor, școa­la a înce­put să ai­bă din ce în ce mai mu­lți cur­sa­nți și să se va­dă și re­zul­ta­te: oa­meni ca­re prin­de­au ari­pi, se tran­sfor­mau pur și sim­plu în ur­ma cur­su­lui.

La aces­te cur­suri de ac­to­rie par­ti­ci­pă oa­meni din toa­te do­me­ni­i­le: eco­no­miști, ITști, spe­cia­liști în co­mu­ni­ca­re, ban­cheri, an­tre­pre­nori, me­dici, stu­de­nți, ca­re fie vor să se dez­vol­te, fie cau­tă să fie mai aproa­pe de ace­as­tă ar­tă și să încer­ce sce­na și din altă pos­tu­ră de­cât cea de spec­ta­tor sau alții ca­re chiar vor să de­vi­nă ac­tori de pro­fe­sie. Prin­tre me­se­ri­i­le mai alt­fel pe ca­re le-au avut par­ti­ci­pa­nții la cur­suri se nu­mă­ră: gar­dian la închi­soa­re, teh­ni­cian den­tar, cântă­re­ață de ope­ră, an­tre­nor de fot­bal, ve­de­tă pop și lis­ta poa­te con­ti­nua.

Cur­suri de ac­to­rie ca mod de dez­vol­ta­re per­so­na­lă

Cur­su­ri­le de ac­to­rie se ba­ze­a­ză pe con­cep­tul de dez­vol­ta­re per­so­na­lă. În ace­as­tă eră di­gi­ta­lă, oa­me­nii au ne­voie să re­lați­o­ne­ze cu alți oa­meni într-un me­diu ne­con­strâns, li­ber. Să cu­noas­că oa­meni noi, să-și îmbu­nă­tățe­as­că skill-uri­le de co­mu­ni­ca­re, să învețe să vor­be­as­că în fața unui pu­blic, să reușe­as­că să vândă mai bi­ne, să se con­cen­tre­ze mai ușor pe task-uri­le din viața de zi cu zi, să fie per­sua­si­vi, să-și uti­li­ze­ze cor­pul pen­tru a tran­smi­te un me­saj in­te­grat. E des­pre oa­meni, des­pre a des­co­peri în fi­e­ca­re din­tre ei lu­cruri pe ca­re cel mai pro­ba­bil în viața de zi cu zi, la job, nu au timp să le co­nști­en­ti­ze­ze. Iar cur­su­ri­le con­ti­nuă și în cu­li­se­le aces­tei ar­te, lu­cruri pe ca­re cei ca­re par­ti­ci­pă la wor­kshop-uri le gă­sesc foar­te in­te­re­san­te și uti­le.

Mo­du­lul de înce­pă­tori se axe­a­ză pe exer­ciții și teh­nici de ar­ta ac­to­ru­lui, tra­du­se pen­tru ni­ve­lul aces­ta de ne­pro­fe­si­o­nist – ca­re sunt pu­se în le­gă­tu­ră cu ex­pe­ri­e­nțe­le de viață ale par­ti­ci­pa­nți­lor și li se ex­pli­că cum pot fo­lo­si aces­te teh­nici pen­tru a de­ve­ni mai buni în ce­ea ce fac, pen­tru a se cu­noaște mai bi­ne și pen­tru a reuși să fie niște oa­meni între­gi. Apoi cur­sa­nții sunt „arun­cați“în sce­nă, de un­de ră­mân cu po­vești fan­tas­ti­ce și cu bu­cu­ria pen­tru tot ce li se întâmplă.

La mo­du­le­le de avan­sați se lu­cre­a­ză pe me­to­de spe­ci­fi­ce, dez­vol­ta­te de spe­cia­liști în ar­ta ac­to­ru­lui, ca­re vin în com­ple­ta­rea in­for­mați­i­lor de la mo­du­le­le de înce­pă­tori. Cei ca­re ajung la con­clu­zia că ace­as­tă ac­ti­vi­ta­te îi dez­vol­tă, le fa­ce plă­ce­re și își do­resc să-i de­di­ce mai mult timp și im­pli­ca­re ajung să fa­că par­te din Gru­pa de Eli­tă Te­e­nMe­dia și să par­ti­ci­pe la ce­le mai îndrăz­nețe proi­ec­te.

Pro­fe­so­rii Te­e­nMe­dia Aca­de­my sunt ac­tori, re­gi­zori, com­po­zi­tori, co­re­gra­fi, spe­cia­liști în ar­te­le spec­ta­co­lu­lui, dar și în zo­na de co­mu­ni­ca­re. Anul aces­ta li­ne-up-ul es­te for­mat din Alex Vlad, Pa­tri­cia Io­nes­cu, Grați­e­la Po­pa, Mi­hai Bă­doi și Cris­tian Ba­jo­ra.

Fes­ti­va­lul ani­ver­sar – no­uă ani de spec­ta­co­le

Au fost mul­te lo­curi, mul­te spații, mul­te te­a­tre în ca­re s-au ju­cat spec­ta­co­le­le pre­gă­ti­te ală­turi de cur­sa­nți, iar în timp, evo­luția Te­e­nMe­dia a fost în tan­dem cu a lor și s-a re­flec­tat și în per­for­ma­nțe­le pe ca­re le­au atins ală­turi de cei mai ve­chi din­tre cur­sa­nți. Sunt mul­te ex­pe­ri­e­nțe de neu­i­tat prin ca­re au tre­cut de­ja su­te de oa­meni, spec­ta­co­le ju­ca­te pe ce­le mai im­por­tan­te sce­ne din ța­ră – Te­a­trul Nați­o­nal Bu­cu­rești, Te­a­trul Not­ta­ra sau Go­dot Ca­fé Te­a­tru –, pre­mi­i­le obți­nu­te ală­turi de cei ca­re s-au pre­gă­tit în ca­drul șco­lii, dar și mu­lți ac­tua­li ab­sol­venți de te­a­tru ca­re au des­co­pe­rit că aces­ta es­te dru­mul pe ca­re vor să me­ar­gă da­to­ri­tă ex­pe­ri­e­nței Te­e­nMe­dia.

În fi­e­ca­re an, cu oca­zia ani­ver­să­rii, Te­e­nMe­dia lan­se­a­ză pro­vo­cări din ce în ce mai mari pen­tru Gru­pa de Eli­tă. Anul tre­cut au par­curs ex­pe­ri­e­nța re­a­li­ză­rii unui mu­si­cal, cu pre­gă­tiri de can­to, co­re­gra­fii și cos­tu­mații stră­lu­ci­toa­re, plus adap­ta­rea unui film tran­sfor­mat ul­te­ri­or într-o pro­du­cție im­pre­si­o­nan­tă, cu 40 de ac­tori ca­re stă­te­au timp de o oră și 45 de mi­nu­te pe sce­nă.

Joa­ca a de­venit des­tul de se­ri­oa­să, ast­fel că anul aces­ta Te­e­nMe­dia a pus și ba­ze­le unei aso­ciații cul­tu­ra­le din ca­re fac par­te toți cei ca­re sunt im­pli­cați în ace­as­tă ac­ti­vi­ta­te, iar fes­ti­va­lul ca­re a ur­mat a fost o mișca­re fi­re­as­că pe tre­ap­ta evo­luți­ei și un pas înain­te spre de­mer­sul de a înfi­i­nța un spațiu des­ti­nat ne­pro­fe­si­o­niști­lor – du­pă mo­de­lul ame­ri­can – în ca­re aceștia să ac­ti­ve­ze ar­tis­tic, să fie su­sți­nuți de co­mu­ni­ta­te și să ofe­re îna­poi co­mu­ni­tății spec­ta­co­le de ca­li­ta­te, cu in­tra­re li­be­ră.

La fi­na­lul eveni­men­tu­lui, aces­te pro­du­cții la ca­re se lu­cre­a­ză de la înce­pu­tul anu­lui, pre­zen­ta­te în pre­mi­e­ră în ca­drul fes­ti­va­lu­lui, își vor con­ti­nua viața și se vor ju­ca prin ro­tație, în fi­e­ca­re zi de luni, pe sce­na din Artist Ca­fé.

Po­vești­le oa­me­ni­lor

Po­vești­le ca­re se nasc în spa­te­le wor­kshop-uri­lor de ac­to­rie sunt foar­te mul­te. De la că­să­to­rii – câte­va cu­pluri ca­re s-au că­să­to­rit du­pă ce s-au cu­nos­cut la cur­su­ri­le Te­e­nMe­dia Aca­de­my, iar anul aces­ta apa­re chiar și pri­mul co­pil – până la re­o­ri­en­tări pro­fe­si­o­na­le, oa­meni ca­re au venit la cur­suri, au prins gus­tul și chiar da­că de­pășe­au vârsta de 30 de ani (re­cor­dul a fost de 45 de ani), au înce­put fa­cul­ta­tea de ac­to­rie și acum sunt ac­tori cu ac­te în re­gu­lă. Una din­tre sur­pri­ze­le aces­tor cur­suri a fost Grați­e­la Po­pa, ca­re are un bac­kgro­und în eco­no­mie și un ta­lent fan­tas­tic pe sce­nă și a ales să de­vi­nă ac­triță. Do­rin Ena­che, ca­re a tre­cut de la pro­gra­ma­re di­rect la ac­to­rie. Io­nuț Gur­gu, de la an­tre­pre­no­riat a fă­cut swit­ch-ul că­tre ac­to­rie. Și alții ca­re au luat-o pe acest drum du­pă ce s-au in­ter-

sec­tat cu acest curs – Mi­hai Bă­doi, Mi­cha­e­la Pro­san, Clau­dia Ene, Ale­xan­dru Flo­roiu, Adria­na Pan­du­ru și așa mai de­par­te. Au exis­tat Cră­ci­u­nuri pe­tre­cu­te împreu­nă, re­ve­li­oa­ne, va­ca­nțe și alte eveni­men­te­le im­por­tan­te.

„La înce­pu­tul fi­e­că­rui nou curs le spu­nem întot­de­au­na par­ti­ci­pa­nți­lor că ce­ea ce ne in­te­re­se­a­ză es­te ca la sfârșit să de­vi­nă niște spec­ta­tori de per­for­ma­nță pen­tru te­a­tru mai de­gra­bă de­cât să obți­nă per­for­ma­nțe pe sce­nă. Apoi, să ia tot ce li se ofe­ră în ce­le 24 de întâlniri și să fo­lo­se­as­că în fi­e­ca­re zi. Cur­sul aces­ta nu es­te fă­cut de trai­neri, ci îl fac cei ca­re par­ti­ci­pă pen­tru că da­că se im­pli­că su­fi­ci­ent, ce­ea ce se întâmplă la Te­e­nMe­dia le poa­te schim­ba viața. Împreu­nă cu cei ca­re vin la cur­suri am des­co­pe­rit că Te­e­nMe­dia e mai mult de­cât un sim­plu curs de te­a­tru, nu-i vor­ba des­pre a de­ve­ni ac­tor, ci des­pre a-ți însuși un nou stil de viață“, me­nți­o­nea­ză or­ga­ni­za­to­rii.

La fi­nal, ei ră­mân cu bu­cu­ria spec­ta­co­lu­lui com­bi­na­tă cu tris­tețea că s-a ter­mi­nat. Și atunci își do­resc să vi­nă, iar și iar: pes­te 60% din per­soa­ne aleg să con­ti­nue la mo­du­le­le de avan­sați. Sunt oa­meni ca­re au tran­sfor­mat Te­e­nMe­dia într-un hob­by im­por­tant, un fel de a do­ua me­se­rie, și sunt aici de ani de zi­le. Cel mai ve­chi din­tre cur­sa­nții Te­e­nMe­dia vi­ne la curs de 8 ani. Iar tot ce es­te pos­tat pe in­ter­net – ar­ti­co­le de blog, tes­ti­mo­nia­le pe si­te, sunt re­a­le, sunt re­a­cți­i­le aces­tor oa­meni du­pă ce se întâlnesc cu te­a­trul.

Ia­tă câte­va exem­ple:

Grați­e­la: „Vă iu­besc pe toți! Iar do­va­da es­te că nu pot ple­ca aca­să, că nu am mai ple­cat din sep­tem­brie 2012. Voi m-ați fă­cut să des­co­păr din nou fa­ta pe ca­re o as­cun­se­sem bi­ne pe un­de­va… voi, ab­so­lut toți pe ca­re i-am cu­nos­cut «în cu­li­se». Vă de­clar pe toți Moș Cră­ci­u­nul meu!“

Bog­dan: „O lu­me ma­gi­că, un basm ca­re nu cre­de­am că exis­tă într-un oraș ca Bu­cu­rești­ul, un loc, o ac­ti­vi­ta­te și niște oa­meni ca­re mă um­plu cu ener­gie, voie-bu­nă și bu­cu­rie. Pa­re că am des­chis o cu­tie cu co­mori. E ma­re lu­cru în zi­ua de azi să vii un­de­va, să de­pui efort, și să pleci cu zâmbe­tul pe bu­ze.“

Dra­goș: „Într-o so­ci­e­ta­te în ca­re ne-am pi­er­dut în sin­te­tic, în ca­re sun­tem ne­pă­să­tori și in­co­nști­e­nți, în ca­re nu mai reușim să fa­cem cu ade­vă­rat ce­va ca­re să con­te­ze, să ne fa­că fe­ri­ciți, exis­tă acest loc nu­mit te­a­tru. Un loc ca­re adu­nă oa­meni mi­nu­nați cu va­lori și ide­a­luri co­mu­ne, cu mi­nți cre­a­ti­ve, ca­re-și do­resc să eva­de­ze din co­ti­dian, să-și de­pășe­as­că li­mi­te­le.“ Dia­na: „Fi­e­ca­re din­tre noi fa­ce ca acest vis să con­ti­nue, iar Cris­tian Ba­jo­ra es­te cel ca­re fa­ce ca acest vis să exis­te. A dat viață aces­tei lu­mi de­o­se­bi­te, de ca­re pro­ba­bil vom fi le­gați pe viață, fi­e­ca­re din­tre noi, într-un fel sau altul. Cu si­gu­ra­nță, fi­e­ca­re din­tre noi îi mu­lțu­mim, iar eu pro­ba­bil cel mai mult din­tre toți…“

Da­na: „Îmi pla­ce AICI și îmi do­resc să fa­cem lu­cruri pli­ne de se­vă dul­ce, ca­re să bu­cu­re cât mai mu­lți oa­meni din ju­rul nos­tru. Tot ce cre­ăm aici împreu­nă cu Cris­ti tran­smi­tem mai de­par­te că­tre spec­ta­to­rii noștri, ca­re ne încar­că de bu­cu­rie la rândul lor atunci când ne che­a­mă de trei-pa­tru ori la aplau­ze. Es­te răs­pla­ta noas­tră ca­re nu poa­te fi com­pa­ra­tă cu ni­mic în lu­mea asta. Es­te cli­pa noas­tră de ma­gie, în ca­re to­tul ră­mâne ne­mișcat și doar mo­le­cu­le­le de fe­ri­ci­re plu­tesc în ju­rul nos­tru ca niște ful­gi tran­spa­re­nți de ză­pa­dă…“

Io­nuț: „Mi-am dat se­a­ma că ce am gă­sit aici, în ac­to­rie, prin cur­su­ri­le pe ca­re le ur­mez de aproa­pe doi ani, es­te exact ce­ea ce mi-a lip­sit pen­tru a mă si­mți împli­nit, împă­cat cu mi­ne, li­niștit. Fă­ră să-ți dai se­a­ma pleci de aici schim­bat (da­că mai pleci), plin de viață, mai ju­căuș, chiar da­că vii pen­tru fun, pen­tru dez­vol­ta­re per­so­na­lă, pen­tru pre­gă­ti­rea la ad­mi­te­rea la o fa­cul­ta­te în do­me­niu.“

Bian­ca: „Pen­tru mi­ne, întâlni­rea cu te­a­trul es­te de fapt întâlni­rea cu mi­ne însă­mi, cu trăi­ri­le ce­le mai pro­fun­de, cu emoți­i­le ade­vă­ra­te, cu viața în si­ne, cu Dum­ne­zeu, cu ti­ne­rețea fă­ră bă­trânețe, cu ab­so­lut tot ce înse­am­nă lu­mea din ju­rul nos­tru, dar și cu cea ima­gi­na­ră. Te­a­trul înse­am­nă pen­tru mi­ne eli­be­ra­re, li­ber­ta­te; poți fi ci­ne vrei, cum vrei, fă­ră să exis­te li­mi­te, fă­ră să te ju­de­ce ni­meni, fă­ră «așa da» sau «așa nu». Es­te mi­nu­nat cum te poți ju­ca cu per­fe­cți­u­nea și im­per­fe­cți­u­nea, cu ade­vă­rul și min­ci­u­na, cu dra­gos­tea și ura, cu re­a­lul și ire­a­lul.“

Ali­na: „Da­că aș spu­ne că sunt altci­ne­va acum, pro­ba­bil că nu m-ați cre­de. Am vrut să mă «vin­dec» și-am reușit. Cum? Cu scris, ci­tit, ju­cat. Iar la fi­nal, mă înclin, Te­en Me­dia Aca­de­my! M-ai fă­cut un om mai ma­re (în gândi­re și-n su­flet).“

Iu­lian: „E des­tul de greu să­mi gă­sesc cu­vin­te­le ca­re să ex­pri­me ce simt față de pro­fe­sori sau co­le­gi ca­re în timp mi-ați de­venit pri­e­teni, voi, cei de la ca­re am învățat să fiu o ver­si­u­ne mai bu­nă a mea, de când v-am cu­nos­cut. Nu exa­ge­rez de­loc când spun că vă simt ca pe o fa­mi­lie. Am pe­tre­cut împreu­nă o bu­nă par­te din anul ca­re a tre­cut, am pe­tre­cut săr­bă­to­ri­le de iar­nă, nu aca­să, în fa­mi­lie, ci în cu­li­se, cu voi, și nici mă­car o fra­cți­u­ne de se­cun­dă nu mi-aș fi do­rit să fi fost altun­de­va, de­cât aco­lo, ală­turi de voi.“

Andre­ea: „Într-o pe­ri­oa­dă în ca­re mă si­mțe­am pi­er­du­tă și fă­ră con­tur, aces­te cinci ore pe săp­tă­mână m-au aju­tat să mă adun și să ca­păt din nou for­mă și con­sis­te­nță. Es­te pa­ra­do­xal și aproa­pe amu­zant că la înce­pu­tul lui octom­brie mă si­mțe­am ire­a­lă, mă si­mțe­am ca un per­so­naj din­tr-o car­te proas­tă sau chiar o pi­e­să de te­a­tru proas­tă și toc­mai te­a­trul și niște jo­curi și niște per­so­na­je m-au aju­tat să mă re­gă­sesc și să mă simt re­a­lă din nou. M-ați aju­tat foar­te mult și «m-ați îndră­gos­tit de voi». Te­e­nMe­dia is my the­ra­pist. Și vă mu­lțu­mesc din su­flet.“

Ma­rian: „Ce­ea ce m-a bu­cu­rat cel mai mult în aces­te luni a fost mul­ti­tu­di­nea de sen­ti­men­te și ex­pe­ri­e­nțe prin ca­re te poar­tă acest curs. Are de toa­te, mul­te zâmbe­te, ener­gie, spon­ta­nei­ta­te, im­pro­vi­zație, are pu­te­rea să ara­te ori­cui că lu­mea din ju­rul nos­tru e puțin alt­fel de­cât o ve­dem noi și asta mi se pa­re cel mai ma­re câștig.“

Cris­tian Ba­jo­ra

FOTO MI­HAI BADOI

Dra­gos Si­mi­on

FOTO MI­HAI BADOI

Da­na Ro­man

Spec­ta­co­l_Te­e­nMe­dia Aca­de­my

FOTO MI­HAI BADOI

Io­nuț Gur­gu

FOTO MI­HAI BADOI

La­ris­sa San­du­les­cu

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.