Jumătate de veac de cercetare românească în domeniul IT

Pare aproape incredibil că odată cu sărbătorirea unui secol de la Marea Unire marcăm și cincizeci de ani de cercetare românească în domeniul cel mai înalt al tehnologiei, cel al IT-ului. După ce, în urmă cu un an fusese adoptat de către Guvern un „Program de dotare a economiei naţionale cu echipamente moderne de calcul și automatizare a prelucrării datelor“, în anul 1968 a fost creat efectiv un institut de specialitate, cunoscut sub numele de Institutul de Tehnică de Calcul – ITC.

Anul 1968 a fost astfel un moment de vârf, cu mai multe evenimente care conduceau spre o dezvoltare impetuoasă a ţării în ceea ce privește calculatoarele și prelucrarea informaţiilor. În același an lua fiinţă și Facultatea de cibernetică economică, găzduită de noua clădire a ASE-ului, unde se găsea un foarte puternic centru de calcul dotat cu calculatoarele IBM și japoneze de ultimă generaţie din acel moment. În afară de institutul de cercetare, programul amintit prevedea crearea unor fabrici de profil, întreprinderi de service, un institut care să se ocupe de informatizare (ICI), a unor reţele teritoriale de calcul, centre departamentale, etc.

“Tot ce vedeţi astăzi în zona Promenada Mall (clădirea institutului se află vis-a-vis, n.r), mulţi giganţi ai industriei IT, un fel de Silicon Valley, cele mai înalte clădiri din ţară, exporturile de software de miliarde ale ţării și revoluţia digitală, nu ar fi fost posibile fără apariţia cu 50 de ani în urmă a Institutului pentru Tehnică de Calcul ce a avut un impact profund asupra societăţii în ansamblul ei”, a spus Vasile Baltac, un pionier al calculatoarelor de la noi și unul dintre primii directori ai ITC-ului, cu ocazia aniversării semicentenarului ITC, eveniment desfășurat săptămâna trecută la Club Floreasca.

România era deja în clubul select al pionieratului calculatoarelor

Rădăcinile acestei întreprinderi se găsesc însă mult înainte vreme, România având tradiţii și realizări valoroase atât în școala de matematică (inclusiv în perioada interbelică), cât și în cercetarea și realizarea de calculatoare electronice.

CIFA-1, calculator realizat la IFA în 1957 de Victor Toma, între primele 10 realizate în lume, unii plasând-ul chiar pe loc 6 (!), la numai 11 ani după ENIAC în SUA și 5 ani după BESM-1 din URSS. Au urmat MECIPT-1 la Institutul Politehnic Timișoara în 1961, DACICC-1 și CIFA -101 în 1961 la Institutul de calcul al Academiei din Cluj, respectiv IFA, colectivul Armand Segal. Este bine de menţionat mai multe aspecte. Aceste calculatoare erau de concepţie exclusiv românească, fără nici un fel de informaţii legate de realizările precedente sau modele de referință iar în timp ce calculatoarele realizate în SUA și URSS proveneau în urma cercetărilor din armată (cu bugete enorme și cu tehnologii ţinute strict secret), cele realizate în România proveneau din cercetare sau mediul academic. În plus, calculatoarele românești din prima și a doua generaţie nu au fost obiecte de laborator, fiind livrate la momentul respectiv unor beneficiari, au lansat calcule știinţifice, de proiectare și gestiune în România.

“Emulaţia acestui început nu poate fi disociată de activitatea de mentor a matematicianului Grigore C. Moisil, singurul român care a primit prestigiosul titlu de Computer Pioneer din partea IEEE Computer Society și care a avut o contribuţie esenţială în convingerea autorităţilor comuniste de atunci în vederea adoptării programului de tehnologia informaţiei”, a adăugat Vasile Baltac.

Legat de personalitatea lui Moisil, deputatul Varujan Pambuccian (fost cercetător la ITC) povestea la evenimentul aniversar că membrii delegaţiei IBM (cu poziţii înalte în board) care vizitau ţara noastră după ’90 și care de obicei tratau foarte de sus orice interlocutor păreau acum fără aplomb, mai degrabă cu deferenţă. Întrebaţi ce se întâmplă, aceștia au răspuns: “Suntem în ţara lui Moisil!”.

Două aspecte trebuie remarcate.În primul rând acoperirea naţională: dacă încă de la crearea sa institutul a avut două filiale, la Timișoara și la Cluj, în deceniul opt au fost înfiinţate alte filiale în numeroase orașe din ţară (Brașov, Craiova, Iași, Ploiești, etc.). În al doilea rând, institutul a beneficiat încă de la început atât de trimiterea la specializări și burse a tinerilor cercetători,cât și de repartizarea a sute de absolvenţi (dintre cei mai buni) ai facultăţilor de profil (ingineri de la Politehnică, secţia automatizări, calculatoare, matematicieni, ciberneticieni), ceea ce a menţinut un nivel ridicat, chiar dacă acest lucru nu s-a menţinut decât în primii ani.

Spiritul ITC

Cu ocazia evenimentului de aniversare a semicentenarului ITC a fost lansată cartea “Un institut pentru istorie”, elaborată de un colectiv de cercetători, lucrare amplă ce realizează o trecere în revistă a istoriei și realizărilor institutului, dar și o evocare a unor momente importante, povești emoţionante și chiar palpitante (cum a fost, de exemplu, confruntarea politică IBM vs. IRIS când a fost luată decizia achiziţionării licenţei franceze și producerea de calculatoare în ţară, datorită prieteniei lui Ceaușescu cu De Gaulle, și nu importul de calculatoare IBM), personalităţi care au făcut istorie în domeniu, între care se disting cele ale generalului Dinu Buznea și a lui Victor Megheșan care au condus destinele institutului în diferite perioade.Un leitmotiv apare constant în carte: este vorba despre spiritul ITC, evocat și de numeroși vorbitori la evenimentul aniversar. Ce a însemnat ITC-ul este foarte bine de rezumat de către Paula Apreotesei: o școală de excelenţă, o școală de valori, o mare familie unită, o referinţă de prestigiu pentru ITul românesc. Pentru Răzvan Stănescu ITC ’69 – ’89 au fost 20 de ani de libertate,pentru Varujan Pambuccian a fost cea mai frumoasă perioadă din viaţa sa, “singura în care m-am simţit cu adevărat liber și am putut să dezvolt propriile idei”. “Ich bin ein ITCist” spune Varujan Pambuccian, parafrazând celebra “Ich bin ein Berliner” a lui John F. Kennedy. “Et in Arcadia ego” spune la rândul său Emil Bojin.

În ciuda greilor ani ’80 precum și a bulversării în domeniul economic și social de după ’90, institutul a supraviețuit cu același profil chiar dacă acum este o firmă de mai mică anvergură într-o altă conjunctură administrativă. Din păcate, în ciuda eforturilor directorului Grigore Popescu, nici guvernanţii nu au realizat ce ar fi însemnat un institut naţional de cercetare în domeniul IT cu tradiţia și expertiza care erau în spatele ITC-ului. Oricum însă, spiritul originar, creator și inovativ al ITC-ului se regăsește la miile de specialiști IT români care lucrează în țară sau străinătate. „Dacă s-a întâmplat un lucru bun în România, acela este fără îndoială IT-ul“spune Varujan Pambuccian. Iar ITC-ul este parte integrantă.