Pri­ma­rul Mir­cia Gu­tău, du­pă doi ani de închi­soa­re, gă­sit ne­vi­no­vat

Vic­ti­ma „an­ti­co­ru­pți­ei“

Romania Libera - Friday Edition - - PRIMA PAGINA - Mi­hai Diac FOTO: AGER­PRES

La 30 oc­tom­brie 2018, cal­va­rul lui Mir­cia Gu­tău a luat sfârșit. Du­pă 12 ani în ca­re fu­se­se acu­zat de mi­tă, apoi an­che­tat, con­dam­nat și ți­nut doi ani în arest și în pușcă­rie, Cur­tea Su­pre­mă a de­cis că Mir­cia Gu­tău, pri­ma­rul orașu­lui Râmni­cu Vâlcea, es­te ne­vi­no­vat. Ma­gis­tra­tul ca­re îi apli­ca­se lui Mir­cia Gu­tău, în anul 2010, o sen­ti­nță de trei ani și ju­mă­ta­te de închi­soa­re es­te Li­via Stan­ciu – în pre­zent, ju­de­că­toa­re la Cur­tea Con­sti­tuți­o­na­lă. Se­si­za­tă asu­pra ca­zu­lui Mir­cia Gu­tău, CEDO a sta­bi­lit că aces­ta a avut par­te, în Ro­mânia, de o ju­de­ca­tă ne­dre­ap­tă.

În ul­ti­mii 12 ani, Mir­cia Gu­tău, pri­ma­rul din Râmni­cu Vâlcea, a fost acu­zat pe ne­drept de lua­re de mi­tă, a fost ares­tat, ju­de­cat, con­dam­nat și tri­mis în pușcă­rie. Acum câte­va zi­le, la sfârși­tul lu­nii oc­tom­brie, Cur­tea Su­pre­mă a de­cis că Mir­cia Gu­tău es­te, în re­a­li­ta­te, ne­vi­no­vat.

RL: Dom­nu­le pri­mar, acum, du­pă ce ați fost de­cla­rat ne­vi­no­vat, cum pri­viți ace­as­tă pe­ri­oa­dă stra­nie, acest cal­var în ca­re ați fost im­pli­cat?

Mir­cia Gu­tău: Am spe­rat tot tim­pul, pen­tru că am ști­ut că sunt ne­vi­no­vat și am lup­tat până la ul­ti­ma pi­că­tu­ră de ener­gie. Dum­ne­zeu a fost bun și m-a aju­tat.Am ni­me­rit un com­plet ex­traor­di­nar, des­pre ca­re mi-am dat se­a­ma, din între­bă­ri­le pe ca­re mi le-a pus mie și mar­to­ri­lor, că a cu­nos­cut per­fect do­sa­rul meu. Es­te vor­ba de Com­ple­tul 6, con­dus de doam­na ju­de­că­tor Cos­ma. Am avut încre­de­re că ase­me­nea ma­gis­trați, ca­re cu­nosc do­sa­rul din scoa­rță în scoa­rță, nu au cum să dea de­cât o so­luție de achi­ta­re. În do­sa­rul meu nu exis­tă pro­bă, nu exis­tă nici mă­car o con­vor­bi­re te­le­fo­ni­că în ca­re să se spu­nă ce­va des­pre mi­tă. Mu­lțu­mesc aces­tui com­plet pen­tru cu­ra­jul pe ca­re l-a avut.Nu es­te sim­plu să anu­le­zi o sen­ti­nță da­tă de fos­ta preșe­din­tă a ICCJ, doam­na Li­via Stan­ciu, ca­re acum e ju­de­că­tor la Cur­tea Con­sti­tuți­o­na­lă. Ați fost ți­nut în ares­tul Po­liți­ei pa­tru luni, apoi 20 de de luni în pe­ni­ten­ciar. Pen­tru aces­te 24 de luni în ca­re ați fost lip­sit de li­ber­ta­te, veți da în ju­de­ca­tă sta­tul ro­mân?

Am dat mână li­be­ră avo­cați­lor mei să fa­că tot ce­ea ce es­te le­gal. Mi se pa­re fi­resc să dau în ju­de­ca­tă tot ce­ea ce poa­te fi dat în ju­de­ca­tă,și de­nu­nță­to­rul – pen­tru măr­tu­rie min­ci­noa­să,și pe cei ca­re m-au an­che­tat – pen­tru abuz în ser­vi­ciu.Eu sunt de pă­re­re că ori­ce om tre­bu­ie să plă­te­as­că pen­tru greșe­li­le fă­cu­te. Cum vi s-a pă­rut ace­as­tă pe­ri­oa­dă de doi ani în ca­re ați fost lip­sit de li­ber­ta­te în mod abu­ziv?

Mu­lțu­mesc lui Dum­ne­zeu că am re­zis­tat și am scă­pat. E foar­te greu și când ești vi­no­vat să mer­gi aco­lo, es­te și mai greu când ajun­gi aco­lo ne­vi­no­vat. Si­mți că nu ai aer, si­mți că se ter­mi­nă lu­mea. Eu am ce­rut să fiu scos la mun­că – în con­diți­i­le în ca­re cei mai mu­lți nu do­re­au să ia­să la mun­că.Tot tim­pul am mun­cit – la bu­că­tă­rie, la pre­gă­tit ma­sa, la cu­rățe­nie, la pa­ză.Aco­lo nu sunt munci pen­tru in­te­lec­tua­li, sunt munci fi­zi­ce. Cum v-au tra­tat gar­di­e­nii?

Com­por­ta­men­tul gar­di­e­ni­lor față de mi­ne a fost la fel ca față de ori­ce deți­nut.Ei știau ci­ne sunt, dar aco­lo, în pușcă­rie,nu mai ești pri­mar, ești un co­let. Da­că te po­rți re­gu­la­men­tar, și ei se poar­tă ci­vi­li­zat cu ti­ne, în li­mi­te­le le­gii. Oa­me­nii aceia tre­bu­ie apre­ciați pen­tru mun­ca pe ca­re o fac, pen­tru că au de-a fa­ce și cu deți­nuți ca­re nu se mai pot re­a­bi­li­ta și ca­re au un com­por­ta­ment greu de ima­gi­nat. Es­te ade­vă­rat că ați fost țin­ta unei ten­ta­ti­ve de asa­si­nat?

E mult spus, e greu ca eu să fiu asa­si­nat, mai ales că eu sunt cam­pi­on la ju­do. Dar într-ade­văr, a exis­tat un in­ci­dent în timp ce mă aflam în ares­tul Po­liți­ei Vâlcea. Un po­lițist,un te­ri­bi­list,a vrut să ara­te ce îi poa­te fa­ce el pri­ma­ru­lui.Ce­lu­la în ca­re mă aflam era la de­mi­sol, cu fe­re­as­tra spre cur­tea in­te­ri­oa­ră, iar ci­ne­va de aco­lo i-a spus șo­fe­ru­lui să se du­că să por­neas­că un ARO. Mași­na era în cur­te, era ne­fo­lo­si­tă de mult timp și țe­a­va de eșa­pa­ment era la gu­ra fe­res­trei. Șo­fe­rul a por­nit mo­to­rul, apoi ci­ne­va i-a or­do­nat: „Calc-o!“. Eram în ce­lu­lă cu un alt ares­tat, un ta­xi­me­trist. În cinci mi­nu­te toa­tă ce­lu­la noas­tră s-a um­plut de fum de eșa­pa­ment, nu ne mai ve­de­am unul pe altul. Fe­re­as­tra era cu pla­să dea­să dea­su­pra, n-o pu­te­am închi­de. Ne-am trântit amândoi pe po­dea,cu gu­ra pe be­ton.Ne venea un pic de aer pe sub ușă,de pe hol.Am bă­tut în ușă până când a venit ci­ne­va să ne des­chi­dă. Dar Dum­ne­zeu ve­de toa­te astea. Ați avut câte­va de­cla­rații le­ga­te de fos­tul șef al sta­tu­lui, Traian Bă­ses­cu. Es­te vreo le­gă­tu­ră între Traian Bă­ses­cu și pro­ce­sul în ca­re ați fost con­dam­nat?

Su­po­ziții exis­tă, dar eu nu pot spu­ne că mi-a fă­cut ce­va. Tot ce știu es­te că eram întâmplă­tor la o ma­să, la o dis­cuție un­de se afla și Traian Bă­ses­cu, pe tim­pul când era preșe­din­te. Bă­ses­cu a spus că „hoții ăștia trei tre­bu­ie să plă­te­as­că nea­pă­rat“și s-a re­fe­rit la Vîntu, la Voi­cu­les­cu și la Năs­ta­se.Altce­va nu pot spu­ne des­pre Traian Bă­ses­cu, ca­re mi-a fost co­leg de par­tid. Pot spu­ne însă că am fost 20 de ani mem­bru în Par­ti­dul De­mo­crat și că, în închi­soa­re, am pri­mit o scri­soa­re de la Emil Boc, în ca­re aces­ta mă încu­ra­ja și-mi spu­nea că e con­vins că sunt ne­vi­no­vat. A avut un com­por­ta­ment ex­traor­di­nar. Din pă­ca­te, a du­rat 12 ani până să-mi de­mon­strez ne­vi­no­văția.Am un res­pect de­o­se­bit pen­tru dom­nul Boc, ca­re, în afa­ră de a fi fost prim-mi­nis­tru, es­te un pri­mar ex­traor­di­nar și am ce învăța de la el.Acum sun­tem co­le­gi în sen­sul că sun­tem amândoi pri­mari, dar Emil Boc es­te la li­be­ra­li, iar eu la eco­lo­giști. Ei au fost sin­gu­rii ca­re, în 2016, când am can­di­dat pen­tru Pri­mă­rie, au mai vrut să mă pri­me­as­că. Par­ti­de­le mari se pur­tau cu mi­ne de par­că eram ci­u­mat, că ave­am do­sar pe­nal. Dar le-am do­ve­dit că, deși ave­am o echi­pă mi­că, pot să câștig,am umi­lit în ale­geri și PSD-ul și PNL-ul. Și eu și cei doi vi­ce­pri­mari sun­tem din Par­ti­dul Eco­lo­gist, iar orașul Râmni­cu Vâlcea se dez­vol­tă ex­traor­di­nar. Cum o pri­viți acum pe doam­na ju­de­că­tor Li­via Stan­ciu, de ce cre­deți că v-a tri­mis în pușcă­rie? Nu a cu­nos­cut bi­ne do­sa­rul dum­nea­voas­tră?

Des­pre doam­na Li­via Stan­ciu am au­zit că ar fi de­cla­rat că ea “nu știa ce vrea preșe­din­te­le” – adi­că Traian Bă­ses­cu. Nu știu cât es­te de ade­vă­rat. Cert es­te că, la trei zi­le du­pă ce m-a con­dam­nat, ea a fost pro­mo­va­tă preșe­din­te la Cur­tea Su­pre­mă. Acum, CEDO a sta­bi­lit că în do­sa­rul meu am avut par­te de o ju­de­ca­tă ne­dre­ap­tă,pen­tru că in­sta­nța de fond de la Alba și Cur­tea de Apel de la Con­sta­nța m-au achi­tat, dar apoi Cur­tea Su­pre­mă mi-a dat con­dam­na­re deși nu au fost au­diați toți mar­to­rii și nu s-au adus noi pro­be. Nu au res­pec­tat pro­ce­du­ra, ce­ea ce înse­am­nă încăl­ca­rea le­gii. Fap­tul că ați fost în arest și în pușcă­rie v-a afec­tat ima­gi­nea?

Din­tre cei ca­re au au­zit, în ul­ti­mii 12 ani, că sunt un hoț,sunt și acum oa­meni ca­re nu știu că am fost achi­tat. Fa­mi­lia mi-a fost ală­turi,dar co­pi­ii mei, stu­de­nți, au avut ca­zuri în ca­re co­le­gii re­fu­zau să mai apa­ră cu ei în pu­blic, pe mo­tiv că pă­rin­te­le lor es­te un pușcă­riaș. Ni­meni nu poa­te re­pa­ra su­fe­ri­nța pe ca­re am îndu­rat-o eu și fa­mi­lia mea. De ace­ea spun: ci­ne es­te vi­no­vat tre­bu­ie să răs­pun­dă.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.